Traiasca Regele! Traiasca Regina!

The post „Finalistii” procedurii de achizitie: „Fregată multifuncţională – modernizare etapa a II-a” appeared first on Romania Military.

… a fortelor antitero rusesti, bineinteles !

Este vorba de un derivat evolutiv cal. 62mm acceptat in octombrie 2014 in inventarul fortelor ruse, conceput de Instrument Design Bureau din Tula ( KBP, subsidiara a holdingului High-Precision Weapons) al mai vechiului aruncator de proiectile incendiare RPO-M Shmel.

Mock-up Bur

Bur este cel mai compact aruncator portabil de grenade incendiare existent la ora actuala, fiind conceput pentru sprijin cu foc in lupta pe distante mici (close quarter battles). Mecanismul de tragere cu maner si sina Picatinny pentru diverse vizoare cu sisteme optice/infra-rosii/reticul este reutilizabil (pentru cel putinn 500 de trageri) si i se ataseaza tubul cu proiectilul incendiar a fi lansat si incarcatura de aruncare.

Proiectilele in uz sunt explozive sau termobarice, existand preocupari si pentru o varianta anti-blindaj, toate proiectilele putand fi lansate si din spati iinchise, datorita unui mecanism de reducere a suflului lansarii. Pentru o lovitura antitanc tandem cumulativa, este estimata cresterea semnificativa a masei totale a lansatorului si proiectilului la cel putin 8kg. Sistemul actual este conceput in special pentru lupta urbana, unde vehiculele blindate se descurca mai greu in sprijinul cu foc al infanteriei, Bur fiind indicat si datorita impactului colateral redus datorita incarcaturii mai reduse fata de predecesorul sau, Shmel, o arma de front.

Masa totala a sistemului este de 4,8kg, incluzand sistemul de tragere de 1,3kg si tubul lansator cu proiectil de 3,5kg, lungimea fiind de 742mm iar distanta maxima de tragere de 950m (bataia vizorului fiind 650m). Operabil intre limitele de temperatura de -40 °C la +60 °C, efectul pe tinta este similar cu al unei lovituri explozive (HE) cal. 122mm.

RPO-M Shmel/LAPGECA 95

Pentru comparatie, stramosul RPO-M Shmel avea calibrul 93mm, o masa totala a ansamblului lansator-sistem tragere- proiectil de 11kg, o lungime de 920mm, o raza de actiune de pana 1km, cu o viteza a proiectilului in jurul a 125m/s. Capetele de lupta incendiary si termobaric cantareau aproximativ 2,1kg.

Exista un derivat adoptat in 2003 si prezentat in 2006 la Eurosatory, denumit RPO-M „Shmel-M” sau RPO PDM-A, care are un calibru usor redus la 90mm, o masa totala de doar 8,8kg si o raza de actiune extinsa la 1,7km.

RPO-M „Shmel-M”

Ce bine ar fi fost sa avem si noi acum in uz un LAPGECA/Snake cal.99mm… si derivati.

  LGEI-99 Snake (Sarpe)

Pentru reamintire din articole anterioare, industria si cercetarea romaneasca de profil (Centrul de Cercetare Ştiinţifică pentru Apărare NBC şi Ecologie) a avut urmatoarele rezultate pe acest domeniu al lansatoarelor de grenade termobarice de infanterie:

– lansator portabil de grenade termobarice cal. 95 mm „LAPGECA-95” (similar cu RPO-A rusesc) – model experimental avizat – 1996;

– lansator portabil de grenade termobarice cal. 99 mm „LAPGECA-99” – prototip de cercetare avizat (1992). Denumit si LGEI-99 SNAKE, avea o lovitura cumulativa ce putea perfora 420 mm blindaj echivalent RHA, iar lansarea se realiza cu semnatura redusa de fum si zgomot pentru a nu deconspira tragatoru). Masa totala era de 9,5 kg incarcat (proiectilul avand 4 kg), lungimea totala de 1,4 m, si bataia maxima de 1,1km;

– grenadă termobarică cal. 105 mm pentru aruncătorul de grenade AG-7 – prototip industrial omologat cu S.C. „Carfil” Braşov in 2011. Tip PG-7 EI, cu o masa de 4,5 kg, lungime 940 mm, bataia maxima 800 m si distanta loviturii directe 400 m.

Pachetul romanesc de termobarice portabile

Astfel de sisteme, foarte utile dealtfel, pot creea anumite riscuri grupei de infanterie, daca schije sau gloante pot detona accidental incarcatura de lupta termobarica. Chiar si instalate pe sisteme de tip Buratino, pe sasiu de tanc T-72, pot genera explozii catastrofale daca sunt detonate de tirurile inamice.

Ca si mentiune, inclusiv armata SUA a introdus astfel de sisteme portabile pentru infanterie denumite M202 FLASH, diferenta, putin ciudata, constand in exstenta unor lansatoare cvadruple pentru munitii cal. 66mm, cantarind incarcate la peste 12kg. Scopul lansatorului multiplu cu bataia pana la 750m era probabil de a crea o saturatie pe tinta, compensand precizia redusa…

M202 FLASH

Dincolo de sistemele portabile pentru infanterie, as vedea extrem de interesante niste lansatoare multiple (2-4 bucati) de astfel de incarcaturi instalate pe MLI-uri, bine protejate in canistre care se deschid doar in momentul tragerii, arme complementare rachetelor antitanc sau tunului de calibru mediu. Ar putea face parte dintr-un pachet  de lupta urbana.

Video promovare Bur:

https://www.youtube.com/watch?v=Aha7bdtMSRA

Tragere cu RPO Shmel M:

https://www.youtube.com/watch?v=G8ciL9qDHto

https://www.youtube.com/watch?v=vtt_BlDP1Jw

PG-7EI – cal 105mm: RPG-7 – noua munitie RPG7-EI „Thermobaric warhead” – SC Carfil S.A. Brasov:
https://www.youtube.com/watch?v=UhE-5vpYE1g

Marius Zgureanu

Surse:

http://armyrecognition.com/weapons_defence_industry_military_technology_uk/bur_small-sized_grenade_launcher_entered_in_service_with_russian_anti-terrorist_units_12906162.html

http://www.rumaniamilitary.ro/arma-termobarica-centrul-de-cercetare-chimica-nbc-si-ecologica

http://www.rumaniamilitary.ro/lovitura-termobarica

The post MGK Bur intra in inzestrare appeared first on Romania Military.

PG-7TB

Mai jos prezentam materialul legat de lovitura PG-7TB termobarica romaneasca, material aparut in publicatia Tehnica NR.1/2012 pg. 55-60 (vizualizabil aici).

Tabel caracteristici tehnice de la pag. 56

Ca si remarca, in tabela de la pag. 56, lovitura termobarica PG-7TB romaneasca are masa de 2,2 kg si este cea mai puternica din clasa ei, LAPGECA99 avand doar 1,9kg masa utila, insa fiind superioara cu 200m la distanta de tragere: 600m la Snake fata de 400 la PG-7.

Schema incarcaturii utile PG-7TB

Video teste – noua munitie RPG7-EI cal 105mm „Thermobaric warhead” – SC Carfil S.A. Brasov:
https://www.youtube.com/watch?v=UhE-5vpYE1g

Paginile articolului cu pricina:

Marius Zgureanu 

The post PG-7TB termobaric romanesc appeared first on Romania Military.

Direct in engleza, de pe siteul celor de la Havelsan), la ora nu mai am timp sa traduc…

”ROMAN frigates from HAVELSAN COMPUTER

STM Savunma Teknolojileri Muhendislik va fi integratorul in timp ce HAVELSAN si Aselsan, plus firma aia romaneasca vor fi subcontractori.

Asa cel putin sustin turcii pe situl companiei lor. Deopcamdata nu avem o confirmare oficiala din partea romana…

Nu stiu daca trebuie sa fim bosumflati, dar – ca de obicei – am ajuns sa avem cel mai slab posibil contractor. Saab – nu, BAE – nu, LM Canada  -nu, etc. Poate din cauza pretului mic oferit, poate din alte cauze, nu reusim sa ne dotam cu ceva foarte bun ci luam la mana a doua, chiar daca echipamentele turcesti vor fi noi. Partea buna – pentru turcii – este ca noi suntem primul client extern. Bafta lor…

Sau poate ma insel eu si alegerea este buna. Dar nu ma pot intreba ce racheta AN pot oferi turcii?! Dar AA cu raza scurta si medie?! Poate vreun sistem CIWS?! Adica exact ce integreaza pe navele noastre, arme de la altii?!

Vs TF100… adica varianta fregata..

si CMS-ul turcesc…

The post Yap! Turcii ne vor moderniza fregatele… appeared first on Romania Military.

Nu-i asa ca va era dor de Brutari?

Pentru ca, printre multe alte promisiuni de modernizare si dotare a armatei, s-a pomenit si despre modernizarea masinilor pentru monitoare, m-am gandit sa aruncam un ochi pe la Brutari.

Evident, informatiile sunt prea putine pentru a sti sigur daca modernizarile se refera la Brutari, la Kogalniceni, la ambele ……. sau la niciunele .

Inainte sa trecem la subiect, sa ne delectam putin cu niste schite, gasite pe net, ale antemergatorului seriei de monitoare fluviale, Grivita, numita de unii clasa Brutar I si de altii clasa Grivita.

Grivita, vedere din tribord

 Grivita, vedere de sus

Grivita, vedere din prova si sectiuni

Din ce se vede in sectiuni, nava avea doar doua elici, ceea ce pare sa confirme informatiile furnizate de diverse site-uri, ca ar fi avut doua motoare de cate 1200CP.

Alte date:

Deplasament – 320 to;

Dimensiuni – 45.7 x 8 x 1.5 m;

Viteza – 16-18 noduri (depinde de sursa);

Armament – 1 tun (100mm), doua turele de tip TAB (14.5+7.62mm), doua lansatoare tip BM21 cu cate 40 tevi (122mm), doua lansatoare cvadruple pentru rachete Strela (sau echivalente), doua cai pentru incarcarea si lansarea de mine.

Iese in evidenta prin lipsa suprastructurii, punctul de comanda aflandu-se sub turela de 100mm din prova.

Mai iese in evidenta prin blindajul inclinat din zona lansatoarelor multiple si a rezervelor de munitie pentru ele, idee la care s-a renuntat la Brutar II.

Se mai spune si ca avea doua periscoape dar nu am reusit sa le identific pe schite. Poate ne spune cineva care a fost pe nava unde erau amplasate si ce hram purtau.

Dupa Grivita a urmat clasa Smardan sau Brutar II, ceva mai mare, cu suprastructura clasica si ceva mai mult armament.

Brutar II, vedere din tribord

Brutar II, vedere de sus

Brutar II, vedere din prova si sectiuni

Nava este mai lunga cu 5m si are un deplasament mai mare cu 50 to.

Deplasament – 370 to;

Dimensiuni – 50.7 x 8 x 1.5 m;

Viteza 16 noduri;

In privinta motorizarii, unele surse spun ca are doua motoare totalizand 2400 sau 2700 CP, inclusiv desenul de mai sus parand sa arate ca are doua elici.

Surpriza vine dintr-o poza postata pe www.romaniaforum.info unde, in comanda unui Brutar, apar manetele de comanda pentru trei motoare.

Interiorul comenzii unui Brutar II – sursa www.romaniaforum.info

Este interesant ca sistemele de comanda ale motoarelor au culori diferite ceea ce ne poate duce cu gandul la diverse variante:

– motorul central este destinat deplasarii silentioase, fiind mai izolat fonic (si, eventual, mai mic);

– motorul central actioneaza cele doua elici ale navei sau actioneaza o a treia elice, amplasata central (si care nu apare in schita profilelor);

– culorile diferite sunt destinate orientarii rapide in caz de vizibilitate redusa.

Macheta 1/350 realizata de Radu Brinzan Productions ne arata un Smardan cu 3 elici si 2 carme. Detalii suplimentare aici: http://www.radubstore.com/index.php?main_page=product_info&products_id=633

Smardan, macheta 1/350, sursa RB Productions

In varianta ca nava are 3 motoare de 1200 CP, se pune intrebarea daca viteza maxima este de doar 16 noduri sau e mai mare, spre 20-21 noduri.

In privinta armamentului, acesta este suplimentat cu doua turele deschise, cu mitraliere 4×14.5mm, in spatele comenzii, in borduri, si un tun antiaerian 2x30mm, in turela deschisa, amplasata spre pupa navei.

Mai observam ca a disparut blindajul inclinat din borduri, din zona lansatoarelor multiple si a rezervei de munitie pentru ele. O eroare.

Tot n-am reusit sa aflu daca reincarcarea tuburilor celor doua lansatoare multiple se face sub punte, automat, in stilul Type-89 chinez sau RM-70 cehoslovac (in 2 minute), sau se ridica rezervele pe punte, la fel si lansatorul, si se incarca manual.

Despre reincarcarea automata la Type-89 gasiti imagini aici: http://www.military-today.com/artillery/type_89_mlrs_images.htm  iar pentru RM-70 gasiti videoclip aici: http://www.military-today.com/artillery/rm_70.htm

N-am gasit informatii privind echipajul, nici la Grivita, nici la Smardan.

In privinta posibilelor modernizari, sa le luam pe rand:

1. Motorizarea

Ca sunt doua sau sunt trei motoare, orice solutie care sa duca la cresterea vitezei, autonomiei si la scaderea consumului, masei si volumului motoarelor, sau macar cresterea vitezei si scaderea consumului, este mai mult decat binevenita. Motoarele navelor sunt o generatie de acum 30 de ani asa ca e imposibil sa nu gasim pe piata motoare mai economice si mai puternice (cel putin).

2. Protectia pasiva

2.a. Ideea de a renunta la blindajul inclinat din zona lansatoarelor si rezervelor de lovituri nu mai pare asa de buna acum, cand munitiile APFSDS calibrul 25 si 30mm au ajuns la o capacitate de penetrare care urca spre 80 mm, pentru a nu mai vorbi despre cele de 35, 40 sau 57mm. Solutia consta in aplicarea, pe bordaj, a unor kituri de blindaj suplimentar, in zonele amintite dar si spre prova, pana sub turela de 100 mm. Cum acestea ar insemna niste tone in plus, trebuie gandite sa poata fi instalate si date jos usor, pentru a fi folosite in functie de specificul misiunii.

2.b. Trebuie aplicat principiul “toata lumea sub punte”, asta insemnand:

– sisteme de arme teleoperabile;

– duplicarea comenzii de navigatie cu un sistem aflat sub punte (fosta comanda de la Grivita), compartiment care sa devina comanda de navigatie si de lupta. Aceasta ar presupune instalarea unui LSAS (Local Situational Awareness System) care sa preia imagini din jurul navei, in spectrul vizibil si IR, imagini care sa fie afisate pe display-uri in comanda de navigatie-lupta, permitand navigatia “cu capul la cutie”. In momentul acesta simpla inchidere a obloanelor blindate din comanda de navigatie nu mai asigura protectie suficienta echipajului iar suprafata care ar trebui protejata cu kituri de blindaj suplimentar este prea mare.

3. Protectia activa

Tocmai a publicat Marius un articol despre sisteme de bruiaj impotriva rachetelor antitanc( http://www.rumaniamilitary.ro/solutii-de-bruiaj-si-camuflaj-ir ) dar, probabil, solutia cea mai buna ar putea avea forma unui sistem Trophy adaptat formei si dimensiunilor monitorului, probabil echivalentul a vreo trei sisteme montate pe tanc, cu un singur bloc de comanda dar cu un al doilea bloc pentru backup. Probabil spre 1.000.000 $. Neaparat contramasurile de tip Iron Fist. Evident, chaffs & flares.

4. Sistemele de artilerie reactiva

Aici ar fi multe de spus:

4.a. Realizarea in tara a loviturilor reactive cu raza marita, 40-45 km.

Alo! Ce se mai aude cu linia de pulberi compozite ? Pe langa faptul ca ar dubla raza de lovire a navelor ar permite si utilizarea, in functie de situatie, a loviturilor scurte, tip Aurora, cu raza crescuta la 20-24km.

4.b. Introducerea sistemelor de ghidaj pentru loviturile reactive de 122mm. Asta ar rezolva mai multe probleme, de la dispersie si consumul necesar pentru atingerea unei tinte si pana la posibilitatea executarii tragerilor din miscare si eliminarea necesitatii unui sistem de stabilizare a turelelor, daca se trage de pe mare;

4.c. Diversificarea incarcaturilor de lupta, de la submunitii AT la mine, incarcaturi termobarice, statii de bruiaj etc;

4.d. Modernizarea sistemului de realimentare cu munitie. Pentru varianta in care nava ramane cu doua lansatoare si doua magazii cu lovituri de rezerva, trebuie gasite solutii pentru scurtarea timpului de reaprovizionare a navei cu lovituri de 122mm si de reincarcare a instalatiilor de tragere cu lovituri din rezerva. Mi-ar fi fost mai simplu daca as fi stiut care e sistemul actual de reincarcare a instalatiilor dar realimentarea automata, sub punte, pe model RM70 sau Type-89, desi posibila, pare riscanta pentru ca ar necesita eliminarea peretelui blindat dintre cele doua compartimente, cu efect catastrofal daca nava primeste o lovitura directa acolo. Poate ar trebui trecut la sistemul practicat de fortele terestre, cu containere de 20 lovituri, schimbate cu totul, in cazul asta realimentarea putandu-se face, la mal, cu masini similare celor care realimenteaza LAROM.

4.e. Introducerea conceptului StanFlex:

Adaptarea compartimentelor lansatoarelor si rezervelor de lovituri reactive in vederea montarii-demontarii rapide de sisteme de armament, in functie de specificul misiunii:

– doua lansatoare plus doua magazii de munitie (solutia actuala);

– patru lansatoare (elimina timpii pentru reincarcare);

– doua lansatoare si doua blocuri JUMPER cu cate 24 celule;

– doua lansatoare, doua blocuri JUMPER cu cate 16 celule si 12 rachete CAMM (tot in modulul pentru lovituri de rezerva);

– doua lansatoare normale, doua lansatoare scurte (1.94m-tip Aurora) si 2×12 rachete CAMM;

– depozitare lovituri scurte de 122mm, containerizate, pentru operare de catre USV-uri;

(la rachetele CAMM voi reveni)

5. Tunul prova

In functie de bani:

5.a. Aparatura de vedere pe timp de noapte si stabilizator pentru tunul actual si atasarea unui bloc cu rachete antitanc.

5.b. Inlocuirea cu o turela de 120mm tip Falcon. Masa mai mica, elevatie mai mare a tunului, capacitate de lovire mai mare. Turela Falcon II dispune de locasuri pentru rachete AT. Probabil, ar trebui montata putin mai in fata.

Turela Falcon 120mm

5.c. Inlocuirea cu o turela Oto Melara Draco, 76mm. Usoara, dual purpose, cadenta mare de tragere, posibilitate de tragere indirecta pana la 20km cu munitie normala si 40km cu munitie Vulcano, la concurenta cu instalatiile reactive. Un upgrade cu 2-4 rachete sol-aer tip CA-95, Stinger, Mistral, VT1 Mk1/3 ?

Turela Oto Melara Draco 76/62 pe sasiu Centauro

Daca vor fi bani pentru asa ceva, as prefera un sistem care sa nu penetreze puntea pentru ca sub turela am nevoie de spatiu pentru comanda de navigatie-lupta a navei.

6. Mitralierele prova

As inlocui mitralierele de 14.5mm cu tunuri jumelate GSh-23L produse la Cugir.

Pe langa faptul ca sunt mai compacte (1537x165x168mm fata de 1980x162x225 la cea de 14.5mm), tunurile asigura o cadenta foarte mare, 3400-3600 lovituri/minut fata de 600 lovituri/minut mitraliera de 14.5.

Proiectilul de 23x115mm, cu o masa de 174g si o viteza initiala de 715m/s, dezvolta o energie de aproape 44,500 J, cu cca 38% mai mare decat a loviturii de 14.5x114mm (64g, 1000m/s, 32,200 J).

Coroborata cu cadenta mare de tragere, energia loviturii iti asigura dezintegrarea in cateva secunde a oricarei ambarcatiuni aparute pe neasteptate si a oricarui vehicul blindat usor sau neblindat, plus ca „tunde” rapid suprastructura oricarei nave, daca nu e blindata, si face curatenie pe puntea acesteia.

Montura potrivita pentru asa ceva ar fi turela folosita de ucraineni pe BTR-94, probabil unul din sistemele pe care am fi putut sa le producem la noi, daca nu se gaseau niste destepti sa refuze colaborarea. Turela este mai inalta decat turela de TAB ceea ce ar necesita eliminarea “gulerului” pe care este instalata turela actuala. Site-urile de specialitate spun ca turela include si o mitraliera coaxiala PKT 7.62mm. Chiar daca initial ar fi actionata manual, poate fi transformata in RWS fara mari eforturi  tehnologice.

Turela 2x23mm pe BTR-94

Ar fi si alte variante dar asta mi se pare cea mai la indemana.

7. Mitralierele 4×14.5 mm

Le-as da jos, pur si simplu. Cred ca baietii care le deservesc sunt cei mai nefericiti oameni din echipaj.

Le-as inlocui cu doua aruncatoare automate de 81mm, de tip ADIM, arma scoasa anul trecut de cei de la Picatinny Arsenal, amplasate cat mai in lateral pentru a le permite rotatie de 360 grade.

ADIM 81mm, pe sasiu HMMWV

Cadenta de tragere de 30 lovituri /minut, 20 lovituri alimentare continua (probabil doua magazii stanga-dreapta), raza de lovire mai mare decat la aruncatoarele clasice de 81mm, posibilitatea angajarii de tinte multiple cu revenire la ele, capacitate de tragere directa si indirecta.

Alte detalii aici: http://www.rumaniamilitary.ro/noul-sistem-de-aruncator-automated-direct-indirect-fire-mortar-adim

Cum comentam la articolul cu pricina, decat 4 nefericiti in 2 turele descoperite mai bine 1-2 oameni sub punte.

8. Tunul pupa

Tunul actual 2x30mm nu le asigura protectie servantilor contra tintelor terestre si nu e cel mai sprinten impotriva tintelor aeriene.

Indiferent de sistemul cu care l-as inlocui, acesta ar trebui montat pe o barbeta mai inalta pentru a putea trage orizontal chiar si cand pe punte se afla depozitate mine sau ambarcatiuni, USV-uri.

Varianta cea mai la indemana ar fi inlocuirea cu un sistem Vifor 2x35mm.

Tot o varianta la indemana dar ceva mai dolofana ar fi instalarea unei turele Gepard 2x35mm, eventual cu upgrade cu rachete portabile A-95 / Stinger etc.

Variante mai scumpe ar putea fi turela Skyranger 35mm, sau Korkut 2x35mm, completate cu 4 rachete antiaeriene.

Skyranger 35mm

Korkut 2x35mm

La calibre mai mari ar putea merge o turela AMOS 2 x 120mm sau, din nou, o turela Oto Melara Draco, dual purpose, 76mm, sau o turela Falcon 120mm.

Daca ne hotaram sa nu folosim nava pentru operatiuni frontline ci doar pentru sprijin cu foc, la pupa ar merge instalata o turela Donar 155mm/52 sau o turela T6/52..

Turela Donar 155/52 mm

 Turela T6/52

9. Detectia radar

Instalarea unui radar pentru detectia si urmarirea tintelor aeriene depinde de solutia aleasa pentru apararea antiaeriana, daca se va merge pe un sistem centralizat sau pe turele independente.

Cea mai realizabila mi se pare o solutie de tip HAMMR, in care un radar EL/M 2032, disponibilizat de pe Lancerele retrase, sa fie instalat intr-o cupola, in vargul unui catarg telescopic. Ulterior, radarul ar putea fi inlocuit cu unul mai performant care sa permita angajarea simultana a mai multor tinte.

Sistemul HAMMR

De catarg telescopic ai nevoie cand evoluezi in zona unor maluri mai inalte si vrei sa extinzi campul de cautare al radarului.

O varianta mai scumpa ar fi Oerlikon Skyguard .

Oerlikon Skyguard

10. Sisteme optoelectronice de detectie

Pe langa senzorii LSAS si ai turelelor de bord, nava are nevoie de un bloc optoelectronic performant, completat cu un laser pointer, amplasat in varful unui catarg telescopic care sa poata fi ridicat la 10-12 m deasupra puntii principale, pentru a oferi vizibilitate, cand nava este camuflata  sau trebuie sa vada peste copacii de la mal, si pentru a ghida rachetele dirijate laser, pentru trageri NLOS.

11. Apararea antiaeriana

Pe langa sistemele artileristice de bord si manpaduri, o solutie foarte eficienta mi se pare CAMM.

Sistemul este compact, rachetele sunt compacte (3.2m), lansarea este de tip “cold launch”, raza de lovire excelenta (spre 25km).

Instalarea s-a putea face in doua variante:

– sistemul de lansare, in varianta instalata pe camioane, sa fie instalat la pupa navei, in spatele turelei. Cele doua blocuri de cate 6 rachete ar fi instalate mai departate pentru a nu incurca sistemul de guvernare de urgenta (timona aia mica de la pupa). Lansarea rachetelor s-ar face ridicand containerele la verticala, exact ca la varianta pe camion. Distanta dintre sinele de lansare a minelor este de cca 4m asa ca este loc suficient.

– containerele cu rachetele sa fie instalate, in pozitie verticala, in compartimentul pentru lovituri de 122mm de rezerva. La 3.2m lungime, cel mai probabil containerele ar iesi cu cca 50-70 cm deasupra puntii ceea ce nu e un capat de tara. Am putea numi sistemul „River CEPTOR”  ))

Restul compartimentului ar putea fi utilizat pentru instalarea unui bloc de 16 celule Jumper.

Sistemul CAMM pe camion

12. Sisteme suplimentare de arme

Aici oscilez intre o turela teleoperabila tip Samson MkII (30mm+7.62+2Spike), pe comanda, in fata, un lansator cu 8 rachete Lahat, in aceeasi pozitie, sau doua teleoperabile mici (unde erau sistemele Strela), cuprinzand cate un Minigun 7.62mm, un AGL-40 si 2 Lahat.

Bloc lansare LAHAT

Turela Samson Dual, aici fara rachete

13. Sisteme de manevrare a USV-urilor.

Ar presupune realizarea unor USV-uri care sa poata transporta cate un bloc scurt, tip Aurora, cu 12 lovituri. Din nou: pulberi compozite !!

Pentru imbarcarea/lansarea USV-urilor si incarcarea lor cu containere cu lovituri, nava ar trebui sa dispuna de macarale demontabile, in borduri, si, eventual, de planuri inclinate, plus trolii, pentru ridicarea USV-urilor pe la pupa.

In acest caz nava ar opera (eventual) doar cu rachetele din lansatoare, compartimentele cu rezerva de lovituri fiind ocupate de containerele scurte pentru USV-uri. Sau ar putea renunta complet la lansatoare, compartimentele cu pricina fiind folosite pentru depozitarea de piese de schimb si carburanti pentru USV-uri. Nava va trebui sa aiba capacitati de coordonare a USV-urilor putand lasa, in acelasi timp, dirijarea acestora pe seama altor structuri si ocupandu-se doar de realimentarea si mentenanta lor.

14. Capacitate de operare a UAV-urilor

De UAV-uri ai nevoie atat pentru localizarea tintelor indepartate, pentru lovire cu artileria reactiva, cat si pentru tintele mai apropiate, pentru a le lovi cu sistemele artileristice si cu rachete cu raza scurta si pentru a te proteja de atacuri prin surprindere.

A nu se intelege ca propun instalarea simultana a tuturor sistemelor.

Tot timpul va trebui aruncat un ochi si la mase pentru a nu periclita flotabilitatea navei.

Configuratia de inarmare va trebui sa tina cont de realitatile zonei si sa fie modulara pentru a se adapta rapid conditiilor din teren.

Update:

Intre timp am primit detalii extrem de interesante de la buruic care a lucrat ca maistru militar de artilerie pe una din nave, 180:

• nava are trei motoare si trei elici;
• viteza maxima este de cca 35km/h in amonte ceea ce, pe apa stationara, s-ar traduce intr-un 20.5-21 noduri;
• echipajul este de 47 de oameni;
• incarcarea lansatoarelor se face pe punte, manual;
• navele pleaca de la mal cu lansatoarele goale si rachetele in containerele de rezerva;
• doar in caz de razboi si doar cu aprobari (trebuia sa fie un pic de birocratie si aici) se pleaca de la mal si cu lansatoarele incarcate;

Alte lucruri aflate (le banuiam dar nu stiam ca treaba e asa de maronie):

• motoarele sunt in stare foarte proasta, functionarea lor datorandu-se in principal vrajitoriilor facute de motoristi;
• deja s-a trecut la canibalizari, luandu-se al treilea motor de la unele nave pentru a completa altele, miscare care nu pare sa dea rezultate bune;

Multumesc buruic pentru informatii !

Eroul Bula

The post Atelierul lui Bula (episodul 5) appeared first on Romania Military.

Cei de la profit.ro au intrebat la DpA ce-i cu modernizarea fregatelor, in ce stadiu se afla atribuirea contractului? Raspunsul este macar nelamuritor sa nu spunem altfel, citam:

„Operatorii economici selectați au fost invitați să participe cu oferte la etapa a doua a procedurii de atribuire, iar termenul limită de depunere a ofertelor a fost 18.07.2016. Procedura de atribuire a contractului de furnizare a produsului «Fregată multifuncțională, modernizare etapa a II-a»se află acum în etapa a II-a. Evaluarea ofertelor depuse de candidații selectați”.

Ce intelegem noi citind comunicatul DpAului?! Pai intelegem ca in faza a doua a selectiei s-au calificat patru ofertanti (lucru deja arhi-cunoscut): consorțiul turco-român format din STM Teknolojileri Muhendislik, Haveslan Hava Teknolojileri Sanay, ASELSAN Electronic Sanayi și Centrul pentru Servicii de Radiocomunicații precum și Lockheed Martin Canada Inc (Canada), Finmeccanica SPA (Italia) și DCNS Rcs (Franța).

Pana aici nimic nou, nici o informatie relevanta.

Mergem mai departe…

Termenul limita pentru depunerea ofertelor angajante a fost 18 iulie 2016, insa DpAul nu ne spune cine a depus oferte sau macar cate oferte au fost primite, nu spune decat ca s-au calificat patru companii si data limita de depunere a ofertelor…

Acum mergem spre Havelsan. Comunicatul acestora a fost publicat pe 25 iulie, la sapte zile de la data limita de depunere a ofertelor, si ne anunta ca turcii (consortiul format de ei) ar fi castigat competitia. Turcii nu spun cum au castigat, insa zvonurile din piata sutin ca doar ei ar fi depus oferta, iar pe 25 iulie turcii ar stiut deja cate oferte sunt depuse, iar de la data comunicatul lor nu se mai puteau depune altele. Aici facem precizare ca otomanii sunt deja cam prea optimisti, asa cum am scris si noi, chiar daca ei ar fi singuri ofertanti, acest lucru nu le garanteaza si primirea contractului. Amanunte AICI.

Deocamdata nu avem nici o informatie care sa-i contrazica, comunicatul DpA este evaziv, nu spune nimic nou, asadar, deocamdata cel putin, nu avem nici un motiv de optimism fata de depunerea de oferte si de catre ceilalti trei participanti.

Ar fi frumos sa existe oferte, dar, repet, comunicatul celor de la DpA nu spune absolut nimic despre cine a depus sau cine n-a depus, de aici si reactia mea de ieri, la semnalarea stirii; care stire?! De unde pana unde au ajuns cei de la profit.ro la concluzia ca ar mai fi inca trei oferte?! Din comunicat nu reiese asa ceva, au alta sursa?!

Comunicatul Havelsan AICI

Comunicatul DpA via profit.ro AICI

Acum citit si voi, poate gasiti sensuri ascunse care mie mi-au scapat.

GeorgeGMT

The post Cine minte (dezinformeaza/minte prin omisiune): turcul sau DpAul?! appeared first on Romania Military.

Incepand cu vineri, 26 august 2016, in toata tara incep manifestari dedicate acestui eveniment capital care, inceput sub conditii nu tocmai prielnice – marturie stau infrangerile zdrobitoare din 1916 – a definit prin marile batalii ce au urmat, Marea Unire din 1 Decembrie 1918.

Ca aducere aminte, am decis sa va arat cateva poze personale cu unele din monumentele si mausoleele din Moldova si Dobrogea intalnite in cale si sa va prezint un „jurnal” succint de impresii cu locurile vizitate impreuna cu familia in doua saptamani, intre 5 si 18 august.

Marasesti (cu introducere din Focsani)

Panciu

Straoane

Marasti

Campuri

Soveja

Targu Ocna / Dealu Magura

Targu Neamt – Mausoleul Vanatorilor de Munte

Braila, Tulcea, Babadag

Au fost mai multe, nu exista localitate sa nu aiba proprii fii imortalizati in piatra, regretele mele ca nu am vazut Mausoleul de la Focsani si pe cel al lui Penes Curcanu (Constantin Turcanu, l-ai botezat nene Vasile Alecsandri!) din Vaslui.

Dar iata „jurnalul” calatoriei.

Craiova – 5 august, plecare.

Slatina

Pitesti

Targoviste – Curtea Domneasca, Turnul Chindiei, urcati-l integral, Biserica Mare Domneasca, Muzeul Tiparului si al Cartii Vechi Romanesti, Manastirea Dealu – Mihai Viteazul!

Ploiesti

Valenii de Munte – parculet linistit in statiune

Starchiojd – Biserica de lemn Sf. Nicolae Vechi

Colti – Muzeul Chilimbarului, doamna muzeograf va multumim; la plecare, tzusti! un caprior, a zburdat paralel cu masina vreo 5 secunde si apoi a disparut in padure.
Alunis – Biserica Rupestra (Tara Luanei, 30-40 de locatii similare de vizitat la pas, daca stai cu zilele si esti echipat cum trebuie)
Bozioru – Trovantii
Paclele Mari – Vulcanii Noroiosi (Mari, Mici)
Plescoi – da, carnatii sunt meserie!
Buzau
Ramnicu Sarat
Focsani – pacat ca n-am putut sa vizitez si Mausoleul, i-am dus prin Centru, Paula Seling mi se pare ca avea concert seara sau era Phoenix?..
Marasesti – Mausoleul Eroilor si Muzeul, localitatea. A fost comemorarea/depunere de coroane/garda de onoare/Garnizoana Focsani pe 6 august – 99 de ani, inclusiv spectacol/sceneta de lupta (printre actori, Carmen Tanase…da, „Flacarica”, in rolul…Reginei Maria) Alti invitati: Nicolae Furdui Iancu, Gheorghe Zamfir, corul „Pastorala”, Lupii albi si „The Sky”…coreografie pe cinste, bravo! Sarcofagul Generalului Eremia Grigorescu si al unui general rus (din acest motiv au depus coroane de flori si cei de la ambasada Rusiei), alte 6000 de oseminte ale soldatilor si ofiterilor, grupate in cate incinte de 300 cu mai multe firide si nu numai.

Panciu
Straoane – Monumentul Ecaterinei Teodoroiu, locul unde a cazut Catalina, se afla la o mica curba, pe dreapta dupa iesirea din Muncelul. Nu-l ratati!
Racoasa – Biserica de Lemn
Marasti – pe dreapta, via Racoasa; Mausoleul Eroilor, cum au capturat 27 de mitraliere, Dzeu stie! Sarcofage…faraonice ale maresalului Alexandru Averescu, generalilor Arthur Vaitoianu/Alexandru Margineanu/Nicolae Arghirescu. Oamenii astia au fost si raman niste zei!
Campuri – Casa lui Mos Ion Roata
Soveja – Schitul Soveja inainte de statiune (seara avea spectacol Paula Seling cu ocazia comemorarilor); Mausoleul Eroilor: mai deosebit, pentru ca pe langa ramasitele celor din firide (toate mausoleele au asa ceva) o parte din ramasitele Eroilor sunt puse intr-o camera-osuar-cripta-altar cu o ferestruica de nici 1 pe 1 metru unde sa pui lumanari si flori. Daca aveti copii de macar peste 4 ani (ca sa-si aminteasca mai tarziu), acolo trebuie dusi, ca sa vada prin acea mica deschidere osemintelele celor peste 1500 de necunoscuti ce au facut Romania Mare! Uitandu-te la ele nu poti sa nu te gandesti cum ar fi „sa privesti”…din partea cealalta.
Vizantea-Tulnici-Lepsa (Parcul Natural Putna-Vrancea)…e ocolire cu serpentine fabuloase pana la Targu Secuiesc, ca de la Soveja la Lepsa e drum prost
Targu Secuiesc – prea multe steaguri secuiesti pe cladirile oficiale in centru (de altfel frumos, daca si unele cladiri ar fi restaurate), localitatea in rest e jale, sa va bagati picioarele in el de primar si ifosele sale.
Pasul Oituz, la fel, serpentine
Poiana Sarata (nu cautati cele 3 posibile drumuri de legatura cu Slanic Moldova pe stanga, le ratati sigur, mai ales pe cel „principal” cu serpentine).
Oituz – Biserica Preasfanta Treime

Targu Ocna – Salina Trotus (fasuri de ploaie pentru cei mici dar si cei mari – e racoare, intrati 3 km in munte cu autocarul de la intrare, in spirale largi); Manastirea Magura, Mausoleul Eroilor „Dealu Magura” (pe serpentine in sus, banci de piatra cu numele bataliilor celebre din 1877, observ cu coada ochiului o „Plevna” acoperita partial de buruieni; sus la monument, din cele 3 banci de piatra intitutlate „Traiasca, Romania, Intregita”…ultima e sparta exact pe mijloc, categoric de mana omului, altfel nu se explica)
Slanic Moldova – Statiunea mi-a placut mult, Izvoare, Urcusul „300 de Scari” – merita totul! Sa nu uit Mofeta…iar Cazinoul cica a fost mai deunazi pus la vanzare. Primul Bors Moldovenesc veritabil la Crama Domneasca (dar au incercat sa ne insele la gramajul puiului la cuptor). Categoric vin altadata sa stau o saptamana a pe aici!
Onesti – afise cu al-nu-stiu-catelea concert de retragere al Mariei Ciobanu (Ionut si Doinita Dolanescu, Steliana Sima, Capitaneasca, Tociu si Palade…) …„Nadia Comanesti e din Onesti, nu?” intreaba familionul..asa, ma, s-a prins ceva de voi! Uite Statuia!
Casin – Manastirea Casin „Sfintii Voievozi”, deja incep sa recunosc stilul arhitectonic, da, suntem categoric unde trebuie! Piatra de la intrare, muncitorii construiesc o noua poarta de lemn, noi ne suim pe treptele celei vechi…
Borzesti – Biserica cu „Stejarul lui Stefan Cel Mare” incastrat la baza clopotnitei (vorba vine, e un trunchi mare dar localnicii stiu ca nu e cel real) si Muzeul de Cultura si Arta Religioasa
Radeana – Biserica „Sfintii Voievozi”, imediat dupa Borzesti
Stefan Cel Mare – Manastirea Bogdana, imediat dupa Radeana…
Bacau – se lasa intunericul, centrul nu e rau, dar hotelul ala din centru ce-a patit?
Buhusi
Roznov

Piatra Neamt – Centrul/Turnul/Biserica Domneasca/Muzeul de Istorie si Arheologie (Cucuteni), Zoo, Gara, TeleGondola – Varful Cozla (la o aruncatura de ce vreti voi de Pietricica si Lacul Batca Doamnei, muica, ce priveliste, noroc ca am cel putin 4 monede de 50 de bani sa se uite si ei prin „ochean”, mai ales spre Ceahlau/Stanca Panaghiei, usor de recunoscut)
Piatra Neamt/Bistrita – Manastirea Bistrita
Pangarati – Manastirea Pangarati (arhitectura speciala, cu pasarela si scara spiralata pentru partea superioara, nu fiti timizi, explorati), Hidrocentrala „Dimitrie Leonida” (ratata de multi turisti, din pacate)
Capsa – Schitul Paisie (alt obiectiv ratat de multi)
Bicaz – Barajul „Izvorul Muntelui”/Lacul de acumulare Bicaz
Poiana Largului
Durau – Manastirea Durau, trasee prin Ceahlau/Stanca Panaghiei (daca aveti timp si stati mai multe zile)
Borsec – Statiunea (vechile „vile” de stat, alea cu numere, o duc rau, similar cu Herculane din punctul asta de vedere, dar privatii se descurca bine-mersi), Izvorul 10 ca intotdeauna carbogazificat, am dat si peste ciumegu palarios cu dubita alba avand pe luneta harta „Ungariei Mari” – cu numarul de inmatriculare EKJ-839 (imi venea sa-i tai cauciucurile dar nevasta-sa a fost femeie ok, m-a lasat sa umplu un pet de la Izv.10 peste rand, ei/cu copii venisera cu bidoane multe de 5 litri)
Tulghes-Recea-spre Hagota (ca sa ajung la Lacul Rosu/Cheile Bicazului)..n-am putut, ploaia a stat lipita de noi toata ziua prin munti, basca drumul asta de la Recea era prost/forestier, ce mai, vreo 15 km si urca pe culmi…ia-o inapoi prin Borsec si apoi Toplita si Gheorghieni (nu-i rau, comaprabil cu Tg. Secuiesc,am ratat la iesire, pe dreapta, s-o dau un pic pana spre Covacipeter ca sa vad Izvorul Oltului..spre sud e si Izvorul Muresului)
Lacul Rosu – Cheile Bicazului, din nou fac si Lacul de la Bicaz-  ne intalnim la Hangu, la popas cu priveliste superba a lacului, cu un craiovean cu fi-su , ambii…sirieni, vorbind perfect romana, veniti dinspre Sovata-Praid-Gheorghieni-Toplita-Borsec; ma bate gandul spre Vatra Dornei la insistentele familionului dar stiu eu ce stiu, prea devreme, o iau spre spre Targu Neamt (stiam ca merita ce in oras si in zona, nu schimb planul)…in gandul meu…”ajungem noi si prin Vatra Dornei, fiti fara grija, va iau si pe Transrarau sa vedem, mai comentati pe coclaurile alea?”
Petru Voda – Pipirig (prin trecatoare inainte de asta) si Biserica Sfantul Nicolae, Branzaria lui David Creanga
Vanatori-Neamt (maine, ca acum e seara, cand terminam cu…)

Targu Neamt – Monumentul Vanatorilor de Munte (doream de mult timp sa ajung aici, incepusera sa asfalteze si strazile de acces Izvorului si Vulturului), Casa Veronicai Micle, Cetatea Neamt (n-as mai fi plecat de acolo, am infulecat si niste poale-n-brau),
Targu Neamt – Humulesti/Casa si Muzeul „Ion Creanga” (si aici la fel, am fi stat toata ziulica, il intreb pe muzeograf daca David Creanga – cel cu branzaria din Pipirig – a fost bunicul lui Ion Creanga…il cam bag in ceata, el zice ca „probabil nu”, eu cred ca da)
Targu Neamt – Vanatori-Neamt – Manastirea Neamt (inainte, in zona, e si Rezervatia de Zimbri „Dragos Voda”, in zona e Parcul Natural „Vanatori-Neamt”)…iar inainte de Manastire cu cateva sute de metri este Seminarul Teologic Liceal Ortodox Veniamin Costachi – Sf. Ioan Iacob. Am vizitat si Muzeul Manastirii, merita!..de fapt asta e sfatul meu, in Neamt si Suceava, cand va duceti la Manastirile Bucovinene, nu ratati muzeele din curtile lor, aveti ce vedea!
Leghin – la intrare, cotiti la stanga: Manastirea Secu si apoi mai departe, Manastirea Sihastria…din pacate n-am putut ajunge si la Manastirea Sihla, ploua foarte tare cum intrai cativa km in munti cu norii lipiti, drumul era prost si categoric cred ca au fost si niste viituri dupa ce am plecat noi. Incercati mierea de izma/menta a celor de la Sihastria.
Leghin – din nou, inapoi, spre Vanatori-Neamt, Targu Neamt/Humulesti (sunt inseparabile), spre…
Agapia – Manastirea e pictata integral de Nicolae Grigorescu! Daca incercati sa faceti poze cu blitul va sar maicile in cap („politica” asta difera de la asezamant monahal la fiecare in toata Bucovina), acelasi sfat si pentru Muzeul Manastirii, din nou, lucrari de Grigorescu si nu numai, obiecte manastiresti, extraordinare…
Varatec – Manastirea, bineinteles, peste tot, in toate locasurile pe unde am fost, lumea se pregatea de Sfanta Marie-15 august, bateau maicile la scena sa prinda crengrutele de brad…
Manastirea Camarzani din departare, n-am putut ajunge, desi inca e soare…
Spatarasti – chiar inainte de centrul Falticeniului cu vreo 5km, acolo este o intersectie unde e o puzderie de semne care te atentioneaza ca intri in „Tinutul Manastirilor”, oprit, dat jos din masina (o aveam in plan intersectia, pusesem ochii pe ea cu saptamani inainte), poze cu trupa.
Falticeni – vizitat centrul, hai spre…

Suceava – Cetatea Sucevei, mai mare decat a Neamtului, doar a fost de Scaun, insa mai slab pregatita pentru turisti, insa a fost foarte frumos, iar nu mai plecam de acolo, mai ales ca incepusera sa faca repetitii cei cu caii si lupii dupa ei, pentru spectacolul din ziua respectiva, erau Zilele Filmului Istoric – Bucovina; Muzeul Satului Bucovinean, chiar langa Cetate. Centrul Sucevei + bisericile mai importante, vreo 5 la numar, plus Zamca si Hagigadar de la sud.
Adancata – cu ceva probleme, Biserica de Lemn, am gasit-o
Dragomirna – Manastirea Dragomirna, fortificata, mama lor de tatari, n-o ratati sub nici o forma!
Patrauti – Biserica „Sfanta Cruce”, „mica” mare surpiza, monument UNESCO, „prima” a lui Stefan Cel Mare, informatii foarte interesante oferite din plin de preot ca si imaginea cu Stefan si familia pe care nu le gasiti in manuale; stiti ca Stefan nu construia cate o biserica dupa fiecare batalie? In ultimii 17 ani de viata s-a apucat, aceasta fiind prima.
Ciprian Porumbescu – Muzeul, pe drumul Suceava spre Gura Humorului, la stanga e comuna, dupa Ilisesti, doamna muzeograf, multumim si Dvoastra. din toti fratii si surorile, doar o sora a scapat de tuberculoza si a trait pana la adanci batraneti.
Gura Humorului
Manastirea Gura Humorului – (cativa km nord), Manastirea si Turnul Clopotnitei (de fapt vorbesc aiurea, e vorba de celalalt, al lui Vasile Lupu) neaparat! Urcati-l, trebuie sa urcati, saracii turisti suedezi dinaitnea noastra, doar copiii lor au ajuns pana sus, sunt scarile extrem de mici, urci…pe lateral! Dar ce bucurie!
Manastirea Voronet – (cativa km sud), sora celei dinainte, Marea Albastra, Inconfundabila, mormantul lui Daniil Sihastrul (vom ajunge si la Putna la chilia-pietroi a sa)
Campulung Moldovenesc – inainte, pe stanga, la cativa km de drum cam prost, Manastirea Sihastria Raraului, pe culme.
Pojorata
Mestecanis – Pasul Mestecanis, superb…care ai fost ma, cu ideea sa pui groapa de gunoi in varful muntelui, langa serpentine? Ma miram eu cand am trecut ce naiba e tampenia aia pe stanga…, mi-am dat seama doar dupa ce era sa trec de ea.

Vatra Dornei – Statiunea, turisti totusi erau destul de multi. Intr-o forma mult mai buna decat Borsec sau Herculane (asta e „etalonul” neputintei dupa mine, bine ca primarul ala al lor are probleme cu legea, il uitase Dzeu pe Nea Termita pe acolo)
Transrarau – Dracu’, Doamne-iarta-ma!..m-a pus! Ati vrut mai, la Vatra Dornei, acum taceti si inghititi in sec pe Transrarau! Ceata (uneori nu vedeai nici la 20 de metri) si ploaie..”cel mai perfect” (nu exista grad de comparatie) timp ca sa o iei cu masinuta pe acolo, pe culmi! Nu regret nimic, a meritat fiecare nod in gat!..fiecare serpentina „a noului drum”, fiecare piatra (de cateva tone) ce statea sa cada…am intalnit si un utilaj care ne-a blocat vreo 5 minute, ghici ce facea? Exact, dadea la o parte pietrele. Nu e ca Transalpina dintr-un motiv cat se poate de simplu: padurea. Peste tot, mai ca ma asteptam sa-mi cada un urs pe capota sau sa ne dam noi de-a berbeleacul. Si o racoare, mai ales la coborare, spre Pojorata (ca inchei cercul).
Pojorata – din nou, o fuga pana la Fundu Moldovei la cativa km, ca…e Fundu Moldovei! Hai spre…
Vatra Moldovitei – Manastirea Moldovitei, cu scenele sale neobisnuite, istorice, combinate cu cele sfinte.
Sucevita – Manastirea Sucevitei, care m-a impresionat cel mai mult din toata Bucovina. Motivul il constituie Calendarul (zodiacal-astrologic/astronomic! – inclusiv solstitii si echinoctii) cu Sfinti, fiecare zi a anului avand propria sa imagine/scena pictata in interior/fresca. Au trebuit sa traga de mine sa ies, ca sa vedem si Muzeul Manastirii, n-as mai fi plecat.
Marginea – inainte de Radauti (la intoarcere de la Putna trecem)
Vicovu de sus – Bivolaria – uite granita cu Ucraina, imi amintesc si le spun de Valeriu Carp „din ordinul meu si pe a mea raspundere, deschideti focul!” si asa am ramas cu granita aici, paralela cu raul Suceava, ca dracu sovietic ne lua! Tot ne intersectam cu calea ferata de la Radauti, e desfiintata de mult timp…

Putna! – in sfarsit Putna! Manastirea (biserica veche a fost distrusa dar s-au folosit la reconstructie si pietre din ea, doar Turnul Tezaurului mai e de pe vreamea marelui voievod), Mormantul lui Stefan Cel Mare, am ingenunchiat si mi-am facut semnul crucii in fata Lui. Muzeul, nu am cuvinte, ne-am nimerit cu un autocar din Republica Moldova (din fericire multe prin Bucovina, le-am intalnit pe la toate manastirile de mai sus), turistii frati de peste Prut si-au luat o papara – in sensul bun al cuvantului – de la preotul-muzeograf, cand a explicat toata nenorocirea asta stalinista cu „doua popoare/limbi”! Istorie, colectie impresionanta de oiecte bisericesti nepretuite, Acoperamantul Mariei de Mangop (si Doamna Voichita, tot aici ingropata), Tetraevangheliarul de la Humor…
Putna din nou, Sihastria Putnei, la peste 1 km, mai departe…
Putna iarasi, Chilia lui Daniil Sihastru, la cateva sute de metri spre est de Manastire, imediat peste paraul Putna (am observat ca o recunosteau instantaneu copii, probabil manualele scolare „sunt de vina”, nu mai puteau de bucurie sa urce pe scarita, parintii se intrebau adormiti parca, parca, stiau ceva…)

Radauti – Manastirea Bogdana, desi i-as spune „Bogdaniada” la cati de multi Bogdani isi dorm somnul de veci acolo; strabunici, bunici, unchi, fiul cel mare al lui Stefan parca, cel care a murit inainte de vreme, dupa cum am invatat la Patrauti..nu, nu, vorbesc prostii, mi-am adus aminte, e la Putna!). Herghelia si hipodromul sunt mai la sud. In Centru, langa Bogdana, peste strada trecem si pe la Monumentul Eroilor din Primul Razboi si statuia calare – foarte alba, ca spuma laptelui – a lui Bodan I, Intemeietorul Moldovei… placi cazute din inscriptie, mazgalituri de „bucovineni de cartier” sub cal…of, Doamne! Orasel frumos…
Siret – granita de granita cu Ucraina, hai pana cand nu mai putem, pana la Vama, fac poza cu „Україна” de la ei si cu-n Volskwagen rosu de la granicerii nostri iesit si el in imagine, gandindu-ma ca parca as da o fuga pana la Cernauti la nici 30 de km; mancam niste placinte, ne strecuram cu chiu-cu-vai prin aglomeratia de TIRuri si masini..de acum inainte numai spre sud, spre Constanta!
Dorohoi – frumos, scoate niste bani pentru restul pana la Constanta, imparte in trei pentru siguranta, plimbare, fotografii..Catedrala Adormirii Maicii Domnului, aleea personalitatilor, Monumentul Eroilor locali ai Primului Razboi..cand ajungem la Primarie (curatica, usa deschisa) doi „consilieri” -cred- ieseau. Se opresc, buna ziua, ce faceti? Spionam, eu di colo…glumesc, suntem turisti, domne. Astia, suspicios de fericiti, mai ales ca le-am trantit pe nepusa masa „suntem din Craiova” pai vizitati si Primaria, ca se poate! Eu, cu voce soptita (dar intentionat indeajuns ca sa ma auda) si cu spatele la ei (urcasera din nou in masina): cred ca au oamenii glume in program. Atat le-a trebuit! Nu, nu glumim, puteti vizitati! Si aveau dreptate..dar se lasase seara si eu vroiam sa ajungem in Botosani, sa ne cazam, plus ca mai trebuia sa trecem si prin…
Ipotesti – da, Mihai Eminescu. Seara, ce-i drept, dupa sapte jumate, dar tot i-am prins iesind de la biserica pe oameni, biserica (cu pictura deosebita, placi cu stemele Ipotestiului – o coasa – a Moldovei/ si a Romaniei Mari, si un loc de aducere aminte a Eroilor locali din Primul si al Doilea Razboi ce aveau un monument si in – cimitir) se afla in cadrul..stai ca acum trebuie sa dau copy-paste: Memorialul Ipotesti – Centrul National de Studii „Mihai Eminescu”, realizat intre ’97-200, Ministrul Culturii – Ion Caramitru pe atunci). Era inchis doar Muzeul, dar ne-a plimbat prin „Centru”. Amfiteatrul, cladirile, casa parinteasca, Casa Papadopol (ultimul proprietar al mosiei), cimitirul, unde i-am descoperit pe fratii (Nicolae – avocatul/sinucis si Iorgu – militarul educat in Prusia, rapus de tanar de tuberculoza) si parintii lui Mihai Eminescu (Gheorghe si Raluca, au avut 11 copii, familia Eminovici avea propria bisericuta).
Botosani – aglomeratie mare la intrare in oras, stadionul, astia joaca cu Steaua (au luat 0-2, am vazut meciul la televizor, desi daca eram singur ma duceam); cuptoarele medievale acoperite cu sticla in centru, uite ca nu stiam! O cruce mare cu lumini…

Botosani – dimineata, vizitam orasul, hai spre sud, insa dupa cativa km…
Manastirea Zosin – locas monahal destul de tanar, pe stanga, am vizitat-o cum altfel?…cu drumul ce duce la ea in dreptul unei cismele ca o tartacuta langa popas, umple PETurile!
Cosula-Baluseni-Copalau (era un poligon prin apropiere, nu stiu daca mai e) – ne nimerim tocmai cand e targul satesc de sambata, vedem de la Zosin cum trec carutele, taman bine, in sfarsit rosii cu gust de rosii! Branza, gogosari, facem plinul pentru drum, mai mancam niste mici, chit ca e post, oamenii vand de toate.
Flamanzi – da, Flamanzi, hai macar sa vedem Monumentul 1907 „la chietroi, colo” – ne indruma un localnic. Langa el Primaria, cu afise ale Grupului Folcloric Barbatesc „Stejarii”.
Harlau – Muzeul Vinului (era la catastif pus de mine, nu-l ratam), am intrat in jud. Iasi. L-am vizitat, muzeograful, dupa o dusca doua de…Bitter, Jagermeister? cred (oricum era cam rozaliu la fata batranul imbracat elegant, poate avea totusi o suferinta, nu stiu ce lua omu’ la bord)…ne-a explicat cum e cu parterul, unde sunt exponatele ce prezinta „intovarasarirea” vinului cu omul de nastere, prin viata,sarbatori, casatorie, pana la moarte, iar la subsol tot ce tine de vin, butoaie, teascuri, storcatoare, cosoare, ulciaoare., harti/liste cu zonele viticole/podgorii ale Moldovei, pe soiuri.. etc, unele obiecte foarte valoroase datorita varstei…toata panoplia care o cunoasteam pe dinafara – muzeograful a ramas surprins ca ne pricepem, cand i-am spus unde avem si noi vie, ce si cum. „Zaibar”? Pai se poate? Sa lipseasca marti din post? Printre alte soiuri…Oricum, nu mai lungesc, dar asta a fost inca un obiectiv turistic din care nu mai vroiam sa plec, mai aveau, colac peste pupaza si propria colectie la subsol, nu prea cine stie ce, dar, na, stii cum e omul…
Cotnari – trecem pe langa el, vedem „uzina” licorilor…voi moldovenii pe acolo aveti ce aveti cu astea dulci si albe…Feteasca, Francusa, Grasa, (Vasluiul e plin), ceva mai smechere (a se intelege „frantuzisme”) pe la Panciu si Odobesti dar si Cabernet Saugvignon, Babeasca Neagra…dar mai spre sud, spre Galati (si pe langa Iasi), rose-ul ala de Busuioaca de Bohotin..daca ma apuc nu mai termin, le stiu pe de rost!
Cucuteni – da, asa direct, Cucuteni, situl arheologic! „Ala” cu cladirea rotonda! Cam cu gropi drumul, iar apoi de sus, pana la Muzeu, am lasat masina si hai vreo 100 de metri pe jos, pe poteca pricipala flancata de pruni (am luat la bord si la ducere si la plecare, ne-am spart) n-o bag prin piatra cum au facut astia dinaintea noastra cu autocarul (li s-a stricat oricum,…cand sa plece dupa vizita, au chemat un tractor sa-i scoata, dupa ce in prealabil toate turistele alde mamaitze din autocar au cumparat la clopotei „cucutenieni” pentru nepoti de a zurgalait muzeul vreo 5 minute, nu se mai opreau, i-au facut vanzare muzeografului! Care a facut si el armata, ca orice moldovean ce se respecta…in Craiova, „pe Caracal”, cum altfel! Ma, cum ii gasesc eu pe oamenii astia? Am noroc, ca mereu ne intelegem de minune! Revenind la sit, ma intreb oare, cate astfel de kurgane, maguri, movile..”piramide” de pamant, neexplorate or mai fi prin tara? Ca cel principal, pe care il acopera rotonda, este din perioada geto-daca, insa e pe altul mai vechi, iar zona e plina de continuitate cu mii de ani inaintea lor.
Targu Frumos – loc de batalie dar eu un singur lucru vreau sa stiu (de fapt 2): poale-n-brau, chec cu visine. Ba, voi nu sunteti normali, ce puneti in ele?..vrem reteta!
Ruginoasa – Palatul lui Alexandru Ioan Cuza si „mormantul” (disputa osemintelor continua cu Iasul), daca veneam de sarbatorile de iarna probabil prindeam si ceva cafteala cu bate.
Razboieni-Ion Neculce/Prigoreni (nu am mai ajuns pana la Pascani, inapoi in Tg. Frumos)
Podu Iloaiei
Iasi – Centrul, Palatul Culturii (sa-l vizitezi iti trebuie timp si bani, categoric), Trei Ierarhi – Mormantul lui Alexandru Ioan Cuza. Oras care pare de 2 ori mai mare fata de Craiova desi nu e decat cu vreo 20% in plus la suprafata (diferenta o face numarul de locuitori, urias la voi), Olguta noastra ar trebui sa ia lectii de la PSDeii ei cam ce si cum…ce e spatele Palatului Culturii, Palas…nu mai insist. Nu mai fusesem de mult, desi e a 4-a/5-a oara cand va vizitez…
Vaslui – mic si tot cu festivitatile in floare. Centrul cu piata si statuia voievodului, fantana arteziana cu sculpura modernista de la Teatrul de Vara…si am uitat de Penes Curcanu! Ma caiesc…
Bacaoani/Podu Inalt – statuia lui Stefan Cel Mare, trece lumea in viteza pe langa ea…nu si noi.
Barlad – tot zona centrala, statuia lui Alexandru Ioan Cuza din intersectie
Tecuci – am intrat in jud Galati, zabovim in zona giratoriului/Parcul Central, strada principala care taie de la nord la sud e 1 Decembrie, imi amintesc acum…daca o luam la dreapta si am trece Siretul am da din nou in Marasesti. La iesire, pe dreapta, un parculet mititel si ciudat cu niste constructii sferice…as opri sa vad ce este dar e trecut de sapte jumate, o sa ma prinda noaptea pana la Galati, n-am ce face, stiu ca imediat de la Draganesti si tocmai pana la Liesti-inclusiv sunt vreo 5-7 localitati lipite pe vreo 20 de km!
Liesti – poza facuta cu semnul de „Drum Bun” la iesire, am trecut, victoriosi, tara asta are nevoie de autostrazi, nu gluma!

Galati – seara (mai bine zic „noaptea”) precedenta ne-a luat ceva pana ne-am cazat, la Hotel Dunarea, deh, ce sa facem, orasul parca era nebun, lume iesita peste tot, ziceai ca pe litoral, Monte Carlo, basca nu stiu ce festival international de muzica populara, se vede ca Sf. Marie e cea mai importanta sarbatoare a verii! Insa dimineata mai vii de acasa, am vizitat orasul si faleza – unde naiba au disparut oamenii? Cu 8 ore in urma nu puteai sa arunci un ac…
Braila – anuntata de un vaporas „Dunav” pe marginea…drumului, pe stanga cred ca fusese la Garda de Coasta. Ma uit instinctiv tot pe stanga, nu observ iesirea catre trecerea cu bacul, nu-i nimic, o gasesc cand ne-am intoarce, dar parca ar trebui semnalizata mai bine. Oras mai putin flamboiant prin comparatie cu Galatiul, e duminica si soare, targ de antichitati in centru pe Str. Mihai Eminescu, gasim si noi ceva „suveniruri” mai acatarii care sa ne aminteasca ca am fost pe aici. Piata Traian, poze peste tot, o luam pe Calarasilor spre Primarie, faleza/esplanda e aici, n-am ratat nici Monumentul Ecaterinei Teodoroiu, stiam povestea. Tarabele deschise deja pe Esplanada, dupa ce ne plimbam, ajungem in Piata Independentei, fantanile arteziene pe laterale…si raman blocat, uitandu-ma la gradele celor cazuti la Revolutie, pe crucea de marmura: ce naiba s-a intamplat la voi de sunt asa de multi ofiteri ucisi? Din vreo 45 de oameni, o treime numai ofiteri, restul civili, nici un soldat? Vad din departare si Santierul Vard, ne hotaram sa plecam, gasim – in sfarsit pe unde se trece cu bacul..ies cateva injuraturi la adresa primarului (nu stiu cine este, nu ma intereseaza, Vadul Ghecetului e praf, mama ei de Vama, niste gropi ca-n razboiul din Siria, inteleg ca e trafic, dar dati-o in moasa-sa!). Trecem cu bacul in putin peste o juma de ora (am prins unul din alea mari, am fost vreo 40 de autovehicule pe el). Podul..mama lui de pod, sa tot faci studii de fezabilitate, cu ele ramanem!
Smardan
Macin – „Muntii” n-or aveai ei decat vreo 400 de metri si ceva maxim dar tare sunt frumosi! Si nu e prima data cand ii vad, i-am prins si…iarna!..aviz amatorilor, „splendida dezolare” pentru cei cu „gustul dobandit”.
Isaccea – castrul Noviodunum, geamia mititica din localitate
Niculitel – biserica paleocrestina din cadrul monumentului/muzeului cu cei 4 martiri din secolul IV nu putea fi ratata, Biserica Cocos in prealabil. Descoperita din intamplare datorita viitturilor din ’71, biserica are sub altar cripta celor care erau cunoscuti in „listele” de la Constantinopol, dar descoperirea lor la noi in Dobrogea…uriasa! Nu mai mergem la Manastirea Saon, vreau sa vad…
Celic Dere – Manastirea cu acelasi nume, dupa ce iesim realizam ca suntem in taramul vanturilor, incep sa apara eoliene. Luam masa pe patura, chiar la un popas, peste drum de una, paznicul vine la noi sa ne verifice, ne dam binete si se duce la alta, peste campul treierat, unde se apropiase un cioban cu oile prea mult de sfarleaza producatoare de electricitate.
Tulcea – veselie, veselie, veselie, Alternosfera isi incerca scena pentru a doua zi, am recunoscut „Avion” imediat! Faleza, portul, luuume puzderie, distractie, hai si noi in Delta, dar nu 4 ore dus-intors! Deci, mai „colea”…Am incheiat cu Monumentul Independentei.
Babadag – n-am mai dat pe aici din Armata! Monumentul e tot la locul lui, unde sa dispara?
Enisala – Cetatea, hello, gorgeous!
Argamum
Eoliene pana la Constanta, sute, zic eu (imi amintesc ca inainte de plecare vazusem ca in Scotia ajunsesera la 106% cu energia din ele), uite cui platim certificatele verzi. Plus un Matiz care se incapatana se zburde in fata mea cu 130 pe ora.
Histria
Cariera Sitorman
M. Kogalniceanu in departare pe dreapta, nimic de reportat, vreun yankeu zburator mai smecher…
Ovidiu

Constanta – in sfarsit, 15 august dimineata pe faleza (i-am avertizat ca mai bine venim de la ora 11, nu m-au ascultat, in schimb au ascultat politicienii si preotii ca preludiu de vreo 2 ore( la Sarbatoarea Marinei cu accent pe P3 Orion si lansarea dudei de Sting Ray din Puma Naval, basca scafandrii, oameni puzderie ca niciodata; in urmatoarele 2-3 zile pe litoral si prin oras, vedem si toate statiunile, de la Navodari pana la 2 Mai-Vama Veche, ne relaxam, rudele si prietenii peste tot ne indoapa cu peste. Aglomeratie mai multa a fost la Eforie…
Adamclisi – o fuga pana acolo si inapoi pe litoral, pe la pranz, intr-o zi de plaja.
Ultima zi, din Constanta (m-am mirat ca la Fetesti nu mai e coada la plata, a invatat romanul smsmecheriile intre timp, eu o achitasem la un Rompetrol ca tot trebuia sa bag si ceva in rezervor) pana la Craiova, hai si prin Bucuresti putin…
Asta a fost.
5-18 august, cu obiective clare Marasesti pe 6 si Constanta pe 15. Le-am dramuit, am mai schimbat planul pe loc, ne-am descurcat.
Voi pe unde ati fost vara asta prin tara?

Razvan Mihaeanu

The post 100 de ani de la intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial appeared first on Romania Military.

Reportaj TVR1:

Delfinul este un submarin rusesc din clasa Kilo (una dintre cele mai bune clase de submarine diesel-electrice din toate timpurile) – Project 877 Paltus si a intrat in dotarea Marinei Romane in anul 1985, fiind tras la cheu, datorita epuizarii bateriilor de acumulatori, in 1996.

Delfinul a costat 40 de milioane de dolari si Romania  a avut in vedere achizitia  a trei astfel de nave, din pacate sovieticii nu au fost foarte entuziasmati si cu chiu cu vai ne-au dat doar una…

Dar planurile noastre prevedeau existenta unui divizion format din trei submarine. Desi batraior Delfinul este si astazi cea mai capabila nava de lupta romaneasca – din punctul de vedere al potentialului acestei nave, desi astazi problema achizitionarii acumulatoriilor nu cred ca este chiar cea mai importanta pentru operationalizarea acestui sub.

The post Povestea submarinului Delfinul appeared first on Romania Military.

De curand au aparut cateva articole si analize in SUA privind tendintele principale in piata de armament in viitorii 10 ani. Materialele au ca scop elaborarea unor strategii de marketing corespunzatoare pentru fabricantii de armament occidentali. Desigur cifrele difera in functie de sursa.

Situatia actuala 

SUA domina cu autoritate exporturile de armament. De remarcat este faptul ca daca in 2010 exporturile lor reprezentau 17% din productia proprie, in 2015 procentul a ajuns la 34%.

In tarile Europei de Vest este interesant procentul foarte mare din productie destinat exportului, ajungand la 82% in Italia.

Rusia, tara cu traditie in domeniu, se bazeaza pe politica sa agresiva si mari fonduri alocate cercetarii in aparare. Pretul scazut la petrol o va forta sa isi intensifice exporturile.

China, in afara exporturilor in tari care nu sunt in influenta occidentala (Venezuela, Zimbabwe, Tanzania, Myanmar, Bangladesh), a vandut avioane de antrenament in Egipt si Pakistan si in ultimul timp UAV-uri in Irak, Arabia Saudita, UAE, chiar daca mai slabe calitativ, dar cu  pretul de 4 ori mai mic fata de cele americane.

Oricum, in urmatoarea perioada este greu de crezut ca cele doua tari vor face mari exporturi de armament de ultima tehnologie. In prezent Rusia detine sub 5% din piata de avioane de lupta, elicoptere sau rachete AA, in timp ce China e undeva la 1%.

Exportatori noi

Sunt luate in considerare  ca avand potential mare de crestere Israelul, Coreea de Sud si paradoxal Brazilia.

Dupa multi ani de transfer de tehnologie si investitii in cercetare, aceste tari pot deveni jucatori importanti pe piata. Brazilia prin Embraer a avut succes cu Tucano si acum cu celelate avioane militare, inclusiv are sanse marite datorita colaborarii cu SAAB. La Israel si Coreea cred ca nu mai e cazul sa comentez.

Tendinta principala – Productia pe plan intern

In general, tot mai multe state doresc sa isi creasca nivelul productiei locale de armament.

Mai jos e un grafic ce ilustreaza procentul realizat autohton:

Japonia este un caz aparte, tara care datorita unor elemente culturale si politice nu doreste sa devina un mare exportator in domeniu.

Care sunt argumentele pentru aceasta tendinta ?

Strategice

Tari ca Taiwan, Coreea de Sud, Israel, aflate permanent intr-o amenintare directa, isi doresc productia locala pentru a nu depinde de importuri in caz de conflict.

Economice

Dorinta de dezvoltare economica si de alocare a resurselor in propria economie, cresterea numarului de locuri de munca, cresterea nivelului tehnologic… etc… le stim prea bine, reprezinta un deziderat in din ce in ce mai multe tari.

Ca si exemple imediate sunt India, care si-a crescut incepand cu 2010 productia locala cu 9% anual, ajungand la aproape 50% din cumparaturi ca fiind locale.

In aprilie 2016, Arabia Saudita si-a anuntat viziunea pentru 2030, in care industria de aparare va produce cel putin 50% din necesarul de inzestrare.

Aici intervin si influentele pretului la petrol .

In general noi romanii suntem ironici cu tari ca cele doua sus mentionate, dar…cel putin acestia au un target.

Toate aceste schimbari in industria deja globalizata vor duce la o accentuare a concurentei si o abordare diferita a clientilor.

Contractele simple de achizitie vor fi din ce in ce mai mult inlocuite cu acorduri de cooperare, transfer de tehnologie si know how sau off set.

In concluzie, sfatul dat de aceste studii pentru firmele occidentale este de a fi cat mai flexibile si a intelege tendinta generala care, culmea  se numeste „indigenizare”.

Noi am aruncat de mult acest termen la lada de gunoi , dar am uitat ca istoria se mai repeta cateodata.

Sper sa inteleaga si cine trebuie aceste tendinte, pentru a negocia mai bine ce avem nevoie.

Poate o sa fim si noi „in trend-ul” general.

Grigore Leoveanu

Surse:

http://www.defensenews.com/story/defense/policy-budget/industry/2016/05/24/western-defense-industry-future-imperiled-local-programs-avascent/84861496/

The post Tendinte in piata globala de armament appeared first on Romania Military.

A CRESCUT  (PRESERIA  – CRAIOVA)

S-A MATURIZAT  (SERIA CU POSTCOMBUSTIE)

SI-A FACUT DATORIA 

S-A STINS…

  A MAI SCAPAT CATE UNUL…

O relatare poetica , plina de sentimentele unui aviator patimas, un adevarat RECVIEM pentru IAR 93, scrisa de un adevarat „Poet” al aviatiei militare romanesti…

Preluare de pe siteul „Povesti de Aerodrom”

ABATORUL VISELOR DE DURAL

  Masacrul de la Craiova                              

Unul câte unul, avioanele erau târâte pe platforma din faţa hangarului-abator de către un camion, agăţate neglijent cu câte-o şufă de jamba de bot, cu pneurile desumflate lăsând urme de arsură pe betonul spart şi crăpat de vreme, de parcă fiecare avion s-ar fi împotrivit, ar fi luptat să amâne inevitabilul, opintindu-se în jambe şi săpând în beton urme zgâriate a disperare cu jantele dezgolite de carnea pneurilor. Se smuceau stânga-dreapta, de parcă ar fi vrut să scape, de parcă o parte din ele încă mai credea cu tărie că scăparea este aproape, dincolo de gardul metalic ce separă abatorul de nemărginirea pistei de decolare-aterizare, de panglica aia în care se oglindeşte cerul, şi că, dacă ar fi rupt legăturile, ar fi putut încerca să fugă, un ultim sprint către locul de unde au luat de atâtea ori zările în piept, şi poate că acolo, călcând firul director trasat cu vopsea albă, le aşteaptă echipat şi gata de decolare EL, stăpânul şi prietenul lor, pilotul…

Călăii se apropiau repede, mişeleşte, de avionul tras în faţa portierelor vopsite într-un vernil mâncat de intemperii, împresurându-l şi pornind a decupa, a tăia, a demonta, fără să piardă vremea, că doar timpul înseamnă bani… Flexuri enorme decupau hălci largi din el, legăturile erau secţionate fără menajamente, metalul ţipa ascuţit, insuportabil, protest urlat dintr-o imobilitate chinuitoare, bucăţile de avion cădeau cu zgomot pe beton, dar ei continuau să taie, înjurând pe măsură ce dădeau de greu. Bucăţile trupurilor de dural erau aruncate neglijent în grămezi înalte, pregătite pentru a fi urcate în remorci şi expediate departe, departe de aerodromul ce le-a fost acasă atâţia ani, totul sub supraveghearea ochilor ageri de manager, ochii care cântăresc, evaluează, planifică, totul executat crud, distant, rece şi fără suflet, profesionist.

Bolţurile de la încastrarea aripilor cu fuselajul erau tăiate cu mişcări experte, aproape rutinate, cu flexul înfipt adânc în metalul rezistent, proiectat a prelua forţele aerodinamice ale zborului şi ale încărcăturilor de luptă acroşate, iar aripile cădeau frânte, amputate pentru totdeauna, izbind cu capetele de plan betonul platformei, cu pocnete seci ce ţi se înfundau în timpane, comprimându-le la fel cum ţi se strângea inima, şi rămânând aşa, aninate, de parcă doar fantoma zborului le mai fi ţinând conectate firav la trupul mutilat…

Uneori, când pânzele de flex se uzau şi nu mai puteau fi folosite, aripile trebuiau desprinse altfel, astfel că una dintre ele era legată cu un lanţ într-o macara, iar avionul era ridicat şi izbit de sol, repetat, iar şi iar şi iar şi iar, până ce aripa ceda într-un scrâşnet apocaliptic de metal torsionat şi rupt, dându-se peste cap şi rămânând aşa, complet nefiresc, ca un caz special de neconceput…

Peisajul era insuportabil, tabloul de o cruzime fără margini, iar zgomotul, zgomotul era cel ce ţi se întipărea în memorie, ca un ţipăt metalic ce te lovea în coşul pieptului, pe care-l simţeai acolo, dureros, sau poate era doar răsuflarea care ţi se oprea sau pe care o opreai inconştient, mecanic, ca atunci când te pregăteşti să primeşti o lovitură, icnetul involuntar şi încordarea, dinţii scrâşniţi atunci când fuselajul impacta greoi pământul ce-i provoca deformări pe suprafeţe din ce în ce mai mari, şi te surprindeai gândind că gata, s-a sfârşit, acum nu mai poate fi reparat…

Lichidele speciale şiroiau din arterele metalice secţionate, vene tăiate cu dexteritate de chirurg expert în mânuirea scalpelului, lichid roşiatic şi gros împroşcând măcelarii, sărindu-le în ochi, intrându-le în gură, dar ei continuau să taie, cu furie, cu grabă, cu un ochi pe ceas, să termine mai repede o altă zi de muncă… Se formau bălţi, dâre, şiroaie ce împânzeau locul ca o pânză de păianjen, desenând însemne indescifrabile pe betonul spart din faţa abatorului-hangar, pictând, poate, poveşti neînţelese şi pe veci pierdute de avioane de vânătoare ce-au urcat mai sus decât pot gândi mulţi călăi în insignifiantele lor existenţe…

Când tranşatul carcasei lua sfârşit, hălcile erau urcate cu aceeaşi macara în bene lungi, puse unele peste altele, stivuite ca nişte buşteni, câte două fuselaje, mai multe bucăţi mari, apoi ancorate şi gata, totul era pregătit pentru transport. Următoarea oprire: cimitirul, fabrica de clei de oase, malaxorul…

http://www.eurodemobbed.org.uk/locations.php?location=4145

Grigore Leoveanu

The post IAR 93 – Sfarsitul… appeared first on Romania Military.

Ceremonia de predare/primire a primelor 6 aeronave F-16 catre Romania va avea loc in data de 28 septembrie, miercuri, la Baza Aeriana 5 – Monte Real, la orele 16:00.

Primul ministru portughez António Costa va prezida aceasta ceremonie, acompaniat de ministrul Apararii Nationale a Portugaliei, José Alberto Azeredo Lopes si de ministrul Apararii Nationale a Romaniei, Mihnea Ioan Motoc. De asemenea vor fi prezente autoritati civile si militare, nationale si internationale.

Guvernele Portugaliei si Romaniei au semnat in septembrie 2013 contractul de vanzare a 12 avioane de vanatoare F-16 A/B MLU pentru echiparea Fortelor Aeriene Romane. Primele 6 aparate de zbor vor fi predate in timpul acestei ceremonii si isi vor lua zborul catre Romania a doua zi (29 septembrie). Cele ramase vor fi livrate in doua faze: 3 pana la sfarsitul anului curent si inca 3 in septembrie 2017.

Aeronavele au fost supuse unui proces riguros de modernizare, inspectie si mentenanta de catre Fortele Aeriene Portugheze conform cerintelor Romaniei. Conform contractului, PoAF a fost responsabila pentru antrenamentul si pregatirea a 9 piloti si circa 80 de tehnicieni din domeniile mentenanta, logistica si operatiuni.

Reprezentantii media care vor sa asiste la aceasta ceremonie pot trimite cereri de acreditare pana pe 23 septembrie, vineri, orele 12:00, pe adresa de email dscrp@defesa.pt

Program:

15:00 – sosirea reprezentantilor media, locatie: Baza Aeriana 5 Monte Real;
15:15 – sosirea invitatilor si deplasarea la hangarul sudic;
15:20 – 15:40 – sosirea VIP-urilor
16 :00 – inceperea ceremoniilor.

Defesa Nacional – Facebook via Pássaro de Ferro

The post F-16 PoAF/RoAF, 28 septembrie, ceremonia de predare/primire appeared first on Romania Military.

Conferinţa internaţională Armoured Vehicles Eastern Europe 2016, unul dintre cele mai importante evenimente din domeniul soluţiilor constructive pentru vehiculele blindate şi sistemele şi echipamentele de luptă corespunzătoare, a avut loc în zilele de 20 şi 21 septembrie 2016 la Palatul Cercului Militar Naţional din Bucureşti, din iniţiativa Centrului Internaţional pentru Calitate şi Productivitate.

Logo…

Lucrările conferinţei au fost deschise de secretarul de stat pentru armamente din Ministerul apărării Naţionale, Gabriel-Beniamin Leș, care a evidenţiat rolul deosebit de important al acestui eveniment în identificarea unor oportunităţi şi a unor soluţii de cooperare în domeniul industriei de apărare, ţinând seama de provocările actualului mediu de securitate.
La acest eveniment au participat reprezentanţi ai unor instituţii centrale (ministerele apărării, afacerilor externe şi economiei) din Bulgaria, Canada, Croaţia, Georgia, Germania, Italia, Israel, Polonia, Republica Moldova, Slovenia, SUA şi Ucraina.
De asemenea, au luat parte şi reprezentanţi ai unor firme recunoscute pe piaţa echipamentelor pentru apărare, precum: Armour Trials & Development Unit, CMI Defence, DRS Technologies, Nexter, Patria Systems, Patria Land Systems Oy, Raytheon UK, Rheinmetall MAN Military Vehicles GmbH, Rheinmetall Eastern Markets Group, Rheinmetall Landsystemes GmbH, Schott AG, Timoney Technology şi Textron Systems.
Ultima zi a conferinţei a fost dedicată unui exerciţiu demonstrativ cu transportorul blindat pentru trupe SAUR 2, prezentat de UAM Moreni, ocazie care a permis evidenţierea capabilităţilor şi manevrabilităţii acestui sistem de luptă.

Sursa: DPA.ro.

RumaniaMilitary:

Toate bune si frumoase, doar ca nu sunt deloc vesti nici despre alegerea constructorului pentru productia locala a TBT 8×8, nici despre o posibila productie locala pentru ofertarea de vehicule militare 4×4 neblindate si blindate, pentru care a fost publicat un necesar de cel putin 1200 vehicule iar zilele trecute a aparut o licitatie pe un lot fragmentat de doar 286 de bucati. Ca sa nu mai vorbim de RFI-ul pentru tancuri… Deh, unii se intrebau pe pagina AVEE2016: „Why Romania is a magnet for the Armoured Vehicle Industry in Europe„?

Si nu se poate spune ca nu a existat interes pe fiecare dintre aceste nise pentru cea mai mare parte a constructorilor enumerati mai sus, unii venind cu oferte concrete de productie locala!

Mai asteptam nitelus, sa auzim si versiunea oficiala, deja in intarziere cu cateva sapatamani fata de planificarea initiala… O minune, ceva?

Marius Zgureanu

The post Conferinţa internaţională Armoured Vehicles Eastern Europe 2016 appeared first on Romania Military.

Submarinul Delfinul

Parafrazandu-l pe Dante Alighieri: ” Voi ce…priviti, lasati orice speranta!” Foto: CRISTI CIMPOES / MEDIAFAX FOTO

Orice om sanatos la cap,  si bine educat,  isi poata da seama ca Flota Romaneasca militara de la Marea Negra (ne referim aici la navele de suprafata) nu va putea niciodata sa faca fata Flotei Ruse de vis-à-vis de Constanta (Sevastopol), sau sa reprezinte macar un mic factor de descurajare, oricat de mic acolo.

Foarte mica paranteza. Kilo-class – proiect 877E, adica Delfinul – este proiectat ca submarin anti-submarin de unde poate si nevoia stringenta sa fie repus pe apa cand rusii tocmai ce au adus in Marea Neagra sase submarine noi  Project 636-M / 636.3 Varshavyanka, nave in fata carora – oricat de bine am inarma cele doua fregate – suntem cu mainile legate la spate. In acest caz trebuie corvete ASW si submarine, iar fregatele sa-si vada de lupta nava-nava si anti-aeriana si doar tangential ASW. Inchidem paranteza.

Orice am pune de noi pe astea doua fregate nu vom putea sa fim eficienti atat anti-aerian cat si anti-nava sau anti-submarin si flota romaneasca are nevoie – in mod obligatoriu – de o puternica sustinere a unitatilor de la tarm (sustinere AA si anti-nava) ca si de o credibila “umbrela” a aviatiei de vanatoare…

Singurele nave care ar putea cu adevarat sa faca diferenta, fara protectia nimanui si luptand cu totul individual, fara sustinere de la tarm, ar fi, bineinteles, submarinele. In contextul cresterii rapide a Flotei Ruse de la Marea Negra (si ca numar de nave si ca grad de modernizare) noi ne gandim doar la fregate, lasand cu totul balta singurul program de modernizare/dotare care ne-ar putea face sa contam: o flota de submarine.

Adevarat ca doar cu submarine nu faci mare batalie cu rusii, mai trebuie – spunea colegul nostru Bula – si rachete anti-nava cu baza la sol, campuri de mine, sisteme AA si anti-racheta, dar daca ne uitam fix la Flota putem observa cu ochiul liber ca mama descurajarii in lupta navala este tot submarinul.

ORP Orzel, Kilo polonez (proiect 877E), nava lansata la apa in 1986, cu un dupa Delfinul nostru. Ambele submarine sunt cam identice, fiind construite la Gorki. Diferenta…al nostru moare la mal, „polonezul” zburda liber. Asadar nu-i vechi Delfinul, inca poate…

Practic o singura nava poate tine la tarm un intreg grup naval, sau macar poate forta inamicul sa aloce forte suplimentare (daca le are) pentru asigurarea unui convoi si astfel nu te trezesti pe cap cu ditamai flota, mai castigi ceva timp, mai dai si tu din coate…

Un sub este stealth prin definitie, foarte greu de lovit si scos din lupta si reprezinta singura capabilitate navala credibila pentru natiunile mici si medii, iar Delfinul nostru poate sta pe mare si 45 de zile, adica il poti scoate din port la primul semn de necazuri si il ti acolo in larg la descurajare.

Noi avem un Kilo, considerat prea batran de unii sau prea singur de altii, prea rusesc pentru modernizare, etc, dar Kilo al nostru nu-i chiar cel mai vechi din neamul lui operational astazi si in mod sigur ar merita modernizat chiar daca nu si-ar recapata capacitatea de lupta in totalitate…

Eu cred insa ca viitorul nostru la Marea Neagra  – ca forta navala de luat in seama – nu sta in fregate si corvete sau nu sta in principal in navele clasice de suprafata, ci intr-o flotila de submarine, o aviatie dedicata, rachete anti-nava cu baza la sol si abia in ultimul rand nave de lupta de suprafata propriu-zise.

Si pentru a intelege logica submarinului in secolul XXI este suficient sa ne uitam in restul lumii: Australia, in fata expansiunii Chinei, isi cumpara 12-18 submarine, Vietnamul, in fata aceleiasi Chine, cumpara 6 Kilo din Rusia, India da o importanta enorma tot flotei de submarine, China si ea tot cu submarinul, Rusia, de unde are de unde n-are, a trimis in Marea Neagra sase submarine Kilo – modernizate, cu navele de suprafata mai vede Moscova ce face. Asadar ivanii au considerat ca prima urgenta submarinele. De ce?! Raspunsul este simplu: deocamdata Rusia este in defensiva la Marea Neagra si de aici si graba cu submarinele, dar te pomenesti ca noi gandim ofensiv si de aici fregatele first!

Polonia a cumparat de urgenta patru submarine sh din Norvegia, chiar de dinainte ca programele majore de inzestrare poloneze sa fie urnite, cu mult inainte de F 16 si Patriot sau tancuri Leopard 2, Suedia are o flota de suprafata formata numai din corvete de mici dimensiuni, destul de modeste ca armament, dar are submarine, Norvegia are submarine, Olanda la fel, Danemarca are si ea…

Americanii si ei acorda o importanta majora flotei de submarine si vad ca principal pericol pentru navele lor tot submarinul. Ca sa ne dam seama ca inseamna submarinul pentru US Navy, in razboiul din Libia, doar USS Florida a lansat intr-o succesiune scurta numai putin de 90 de rachete Tomahawk! Cata putere de foc!

Acum, daca v-am convins de urgenta luarii in discutie a crearii unei flote de submarine romanesti la Marea Neagra – si de revitalizarea Delfinului plus modernizarea sa – nu va mai ramane sa faceti decat un lucru: scrieti un mail/scrisoare catre senatorul si deputatul care va reprezinta pe voi in parlament!

Am simtit nevoia sa devin ironic mai pe la sfarsit…

Logica realitatii e ca oricat de bine am moderniza noi cele doua fregate, oricat de smechere ar fi cele patru (deocamdata potentiale) corvete,  de se spune ca le vom cumpara intr-un final, toate acestea nu fac tactic vorbind doi bani in fata Sevastopolului, fara ca fortele noastre terestre sa mai bage alte miliarde in sisteme AA si anti-racheta, plus niscai rachete anti-nava cu raza lunga, plus rachete anti-nava pe F 16, plus mai mult de 24 de F 16…

Doar submarinele ar putea lupta individual, fara prea mare sprijin de la suprafata, mai ales ca astazi conflictele sunt dure si foarte scurte, ori un sub poate sta pe mare/submers (cu AIP)  macar 45 de zile, arhisuficiente pentru a conta.

Ce m-a apucat (din nou) cu submarinul?! Pai tocmai ce am citit un foarte interesant studiu despre cum vor arata flotele militare in urmatorii cincizeci de ani si intreg studiul avea – de fapt – un singur raspuns: submarinul.

Submarine pentru cele doua super-puteri pe post de garantie si echilibru nuclear, submarine pentru puterile regionale – ca fiind singura arma pe mare care poate face diferenta in orice conditii si tot submarine pentru tarile mici si fara mare potenta financiara in fata puterilor regionale sau chiar ale celor doua super-puteri, ca fiind singurele arme care ar putea macar sa creeze o stare de descurajare la adresa “granzilor”…

Basca ca submarinul este singura arma cat de cat strategica si de descurajare pe care ne-o permitem. 12-24, hai 48, de F 16 n-o sa-i descurajeze pe ivani sa ne puie piedici prin Marea Neagra sau sa arunce cu te miri ce (supersonic sau de croaziera) spre Constanta, da’ submarinul ii poate face sa se gandeasca de 2-3 ori inainte sa-si trimita si trupetii eliberatori…

Numai noi, condusi de imbecilocratie, ne uitam preponderent spre nave de suprafata, dreptu-i ca si acolo tot sasiu ne uitam si tot stramb vedem realitatea, de zici ca a lovit autismu’ in toata conducerea Armatei. Sau incompetenta?!

PS – Apropo de fregate, le-om mai vedea noi modernizate in viata asta?! E de…discutat!

Intre timp, polonezii…

„Guvernul polonez doreste sa cumpere trei submarine si ar putea semna un contract cu Saab Kockums deja in aceasta toamna” – conform Sydöstran, ce citeaza un articol recent din ziarul polonez de afaceri Gazeta Prawna (care se bazeaza pe Saab Daily News Reports din 6 si 7 octombrie).

„It is nothing new that Poland is one of the countries which is interested in new submarines, and with which we are in discussions,” a comentat Helena Dahlberg, din partea oficiului de presa al Saab. Conform Gazeta Prawna, unul din subiectele negociate este daca o parte din asamblarea finala ar putea avea loc pe unul din santierele navale ale Poloniei.

„It is not unusual to discuss having some production locally,” a mai adaugat Dahlberg.

GeorgeGMT

The post Numai noi nu si nu! appeared first on Romania Military.

Si continuam seria de articole incomode despre Siguranta noastra Nationala

Toate laolalta produc una dintre cele mai mizerabile manipulari plecate – din pacate – direct din cadrul MApN acolo unde exista astazi o atitudine profund anti-nationala.

Si am proprietatea termenilor folositi!

Sa le luam pe rand…

Ni se spune de catre MApN, (pe diverse cai) da catre diversi ziaristi si “formatori de opinie” ca Armata nu are a face si nici nu trebuie sa aiba, cu industria nationala de aparare in particular si cu economia nationala in general, ca Armata nu este nimic altceva decat un simplu client al economiei romanesti in general si al industriei de aparare in particular.

Facem aici precizarea ca aceasta atitudine este UNICA in cadrul NATO (va provoc sa mai gasiti o tara membra care importa “la cheie” tehnica de lupta fara sa se sinchiseasca de offset, transfer tehnologic sau numarul de slujbe generate) si de fapt UNICA in lume, acolo unde absolut toata lumea trage spre propria sa industrie si acolo unde orice achizitie militara este privita – asa cum este de fapt – ca o investitie majora a statului respectiv in industria sa nationala, acolo unde orice achizitie de tehnica de lupta din import este categorisita in functie si de cate slujbe va genera pentru tara respectiva si unde transferul de tehnologie este piatra de hotar in desemnarea castigatorului extern…

T 55 in dotarea Armatei Romane

Ni se mai explica ca MApNul are doar un rol de cumparator, cand este interesat, al produselor realizate in Romania, dar ca Armata trebuie sa cumpere produse militare fara sa tina cont de producator si doar de calitatea acestora.

Aici trebuie sa fac o pauza, sa respir adanc si sa ma controlez serios, sa nu incep sa injur ca un birjar sleahta de generali care astazi cica conduc Armata Romana.

Pentru ca totul este o manipulare ordinara, (adica nici macar o manipulare eleganta) o minciuna mizerabila si aduce o mare atingere tocmai sigurantei nationale pe care Armata este chemata s-o apere.

Armatei nu-i poate fi indiferenta starea economiei nationale ci din contra,  din motive de siguranta, constituie o grija prioritara pentru conducerea ministerului pentru ca aceasta economie ii plateste Armatei soldele (macar onorabile), pensiile si dotarea (macar decenta) si tot aceasta economie suporta bugetul MApN. Astfel ca orice conducere militara serioasa face tot ce poate ca programele de dotare sa NU fie o povara prea mare pentru economia nationala, ba daca poate incearca sa ajute economia prin comenzi interne, offset, astfel incat banii pe care o tara intreaga ii pompeaza in structura militara sa revina intr-un procent cat mai mare tot in cadrul acelei economii.

Fregata „Regele Ferdinand”, fregata doar cu numele insa…

Dar minciuna si manipularea merg si mai departe atunci cand inalti oficiali militari romani sustin ca nu-i treaba lor cine produce armamentul, ei vor cumpara ce gasesc mai bun, pe banii nostri evident.

Si aici revenim la vesnica problema a industriei nationale de aparare, industrie privita cu ura de catre MApN.

Programul national TBT 8×8, ca si in alte cazuri, dovedeste ca armata nu este deloc interesata de dezvoltarea unui transportor blindat in tara ci este gata sa cumpere din import, pe motiv ca nu-i problema ei sa fabrice un TAB. Aratati-mi voi mie o tara NATO care si-a cumparat transportoare blindate la licitatie daca avea in tara macar un producator…

MApNul sustine ca industria nationala sa dezvolte si sa fabrice diverse sortimente de armament pe care mai apoi sa le ofere Armatei, iar daca Armata le considera folositoare si performante poate le va cumpara. Minciuna are insa picioare scurte, pentru cine stie unde sa se uite. OK, daca MApNul considera ca ce se (poate) produce in Romania este atat de jalnic inca nu merita nici macar evaluat, ce are atunci cu produsele militare proprii dezvoltate chiar in cadrul MApN, de catre ACTTM?! Pe acestea de ce nu le introduce in productie?!

SA 6 KUB si Volhov, „coloana vertebrala” a apararii AA romanesti

Ori aici intervine minciuna si manipularea, pentru ca nicaieri in lume lucrurile nu functioneaza asa, ci dimpotriva exista un trio care se ocupa de proiectarea si fabricarea armamentului.

Pasul 1. Armata tarii in cauza ajunge la concluzia ca are nevoie de un anumit tip de arma: TAB, tanc, avion, racheta AA, nava de lupta, pusca de asalt, etc, etc. Nevoia pentru un anumit tip de armament (cu anumite carateristici foarte clare tehnico-tactice) rezulta din tactica si strategia respectivei armate.

Doar armata stie cum va folosi un TAB si in functie de tactica prezumtiva se hotareste daca acesta va fi pe roti sau pe senile, 8×8 sau 6×6, daca va fi amfibiu, ce grad de protectie va avea, viteza, capacitate de incarcare, senzori si armament. Este logic sa fie asa, pentru ca proiectarea si fabricarea sistemelor de arme nu este sinonima cu cea din industria auto, acolo unde se fac sondaje printre clienti, unde exista deja o piata foarte mare, etc.

La arme lucrurile se proiecteaza si se realizeza strict in functie de modul cum armata respectiva are de gand sa le foloseasca. Cu alte cuvine armele se produc la comanda.

Atata i-a dus capul, o gluma amara de masina militara – Duster Army…

Pasul 2. Armata se duce la guvern sa justifice cererea si sa obtina finantarea necesara. Atentie!!! Armata cere finantarea nu o amarata de companie!!!

Pasul 3. Guvernul cheama la discutii producatorii interni care au capacitatea tehnologica sa dezvolte noul produs, face o competitie interna (daca sunt mai multi doritori) si plaseaza comanda (R&D in primul rand, fabricarea mai apoi). Daca trebuie ca acel sortiment de tehnica de lupta sa  fie importata, guvernul are grija ca respectivul import sa fie cat mai benefic pentru economia nationala, sa ajute ca dezvoltarea acesteia, sa aduca offset, transfer tehnologic, sa genereze investiti si slujbe, iar armata are si ea exact aceleasi preocupari: sa aiba o tehnica de lupta produsa in tara, sub controlul ei, sa aiba in tara intretinerea, mentenanta, iar banii pe care-i cere de la buget sa aduca plus-valoare economiei.

Pasul 4. Respectivul sistem militar este proiectat si fabricat impreuna de catre compania insarcinata cu asta si specialistii armatei respective. Niciodata o companie nu se apuca de capul ei sa fabrice arme ca mai apoi sa intrebe armata daca nu cumva are nevoie de un TAB cu cinci roti, roz si cu o prastie mare pe el. Intotdeauna armata emite o cerere foarte clara si specifica, ea ofera caracteristicile tehnice stricte, ea spune foarte clar ce doreste.  Ca de unde sa stie Moreniul cum are de gand sa-si foloseasca MApNul TAB-urile, cu ce grad de protectie le vrea, etc, etc…

Asadar un trio: armata – care vine cu cererea, guvernul – care finanteaza si industria locala – care executa ce vrea armata pe banii guvernului!

Asa se intampla peste tot in lume si sunt extrem de rare cazurile cand o companie producatoare de armament se apuca de capul ei si pe banii ei sa dezvolte si sa produca un sistem de armament pe care armata tarii ei nu l-a comandat. Sunt astfel de cazuri, dar procentual sunt sub 2-3% si au in general legatura cu o cerere expresa la export, adica o alta armata si un alt guvern contacteaza respectiva societate pentru producerea unui sistem de armament.

Revenind la noi, MApN ul minte cu o nerusinare vecina cu inalta tradare cand spune ca nu-i interesat de industria nationala de aparare si cere sa-i fie servite pe  o tipsie de argint diferite sisteme de arme din care Armata sa aleaga ceva daca-i place. Nota bene, pana acum n-a ales nimic…

4K51 Rubezh – un fel de rachete anti nava, intr-un fel de baterie de coasta

Nicaieri in lume nu se intampla asa ceva, este cu totul impotriva firii, companiile de armament nici nu ar avea resurse proprii pentru cercetare-dezvoltare si pregatirea productiei de serie, asadar MApNul minte si saboteaza cu buna stiinta propria industrie de aparare. Sau noi calomniem MApNul si atunci asteptam cu rabdare sa ne spuie onor ministerul unde a mai vazut el schema asta de dotare, sa ne dumirim si noi, sa vedem clar ca noi suntem aia prosti si ei (MApNistii) aia capul pe umeri.

Mai minte MApNul, nu oficial ci “pe surse”, cand spune ca industria nationala ii ofera produse la preturi foarte mari, cand de fapt MApNul este foarte zagarcit, se negociaza inclusiv procentul de profit pe fiecare produs in parte si se joaca doar cu preturi fixe. Adica armata ofera acelasi pret pentru un anumit bun sau serviciu indiferent daca intre timp valoarea componentelor creste. In industria nationala o rata de profit de 8% e prilej de mare sarbatoare…

De asemenea generalii si coloneii nostri (in marele lor numar) “uita” sa ne explice cum ar putea Romania sa mearga la razboi daca tehnica de lupta din dotarea MApN este importata din exterior, iar noi nu mai putem fabrica pe intern nici macar pulberi sau vehicule 4×4?! Cum va arata Armata Romana dupa 30 de zile de conflict, de unde se va aproviziona cu piese, cine-i va repara tehnica, cine-i va inlocui munitia, etc, etc… Atelierele proprii ale MApN?!

Cred ca intelegeti cu totii sarlatania logicii Armatei. Cum sa se apuce un producator de armament – din orice tara – sa fabrice un TAB, tanc, nava de lupta, etc,  fara o comanda clara si precisa (dpdv tehnic) din partea armatei? De unde sa stie producatorul ce caracteristici tehnice vor militarii, pe ce anume sa puna accentul, ce accesorii si caracteristici sa aiba senzori, armele, motorul, etc? De unde sa aiba banii necesari dezvoltarii produsului, cum sa se apuce la o asa mare investitie daca nu are un contract semnat?!

Un TAB nu poate fi ideal orice am face, el va fi de fapt o suma de compromisuri, suma pe care doar utilizatorul final o poate balansa corect, ca doar militarii stiu ce vor sa faca cu el. Sa aiba un nivel de protectie foarte mare? Dar atunci nu va mai fi amfibiu si va iesi greu si foarte scump. Sa aiba turela cu tun de 30mm? De 35mm? Poate de 40mm? Ce rachete AT sa-i puna, ce senzori, ce sistem de comunicatii, ce viteza sa dezvolte pe apa? Dar pe uscat? Trenul de rulare sa fie mai specializat pe drumuri tari sau pe teren desfundat? Cat sa coste, ce bani sunt la dispozitie, cate bucati vor fi comandate, pe ce interval de timp?

Cum ar putea un producator, ca  Moreni sau Lockheed Martin, sa raspunda la aceste intrebari fara comanda directa din partea armatei, fara colaborarea militarilor?!

Dar…in Romania s-a petrecut minunea si Moreniul s-a apucat de capul ei sa fabrice un TAB fara nici o implicare sau finantarea din partea MApN si asa a aparut SAUR 2. SAUR 2 nu este deloc un TAB slab ba este chiar peste BTR 80A al rusilor, din care este si inspirat, iar ivanii nu au strambat din nas si au comandat BTR 82 in continuare, dar trecem peste  rusi si ne uitam la ce-a realizat Moreniul cu SAUR 2?

Pai dupa ce l-au omologat s-au rugat de MApN aproape doi ani sa-l ia, gratis!..in probe. Pana la urma de mila de sila Armata a testat SAUR 2 timp de 30 de zile in poligonul din Craiova si a spus ca ar fi ok…

Dupa mai bine de un an a aparut un raport tinut secret de MApN in care SAUR 2 este considerat slab pe doua criterii: unul prostesc altul demn de inalta tradare.

Primul ar fi ca are un grad de protectie prea redus, lucru pe care il stiam cu totii fara sa testam masina, dar situatie care se putea foarte usor remedia (TABul testat este doar un prototip!), in cazul unei productii de serie, prin cresterea gradului de protectia din fabricatie: simplu si nu foarte scump, cu atat mai mult cu cat SAUR 2 este un TAB usor deci are o mare rezerva de masa pe care o poate accepta fara modificari deosebite ale vehicului. Pur si simplu se atasau niste kit-uri balistice, tot asa cum au si Patria, Iveco, etc.

A doua…problema este demna de un tribunal militar sub acuzatia de inalta tradare si spune MApN ca TABul nu-i bun ca nu atinge 120km/h. Poate va ganditi ca in lumea TABurilor 8×8 viteza de 120km/h este o chestie banala, disponibila mai tuturor, dar in realitate cvasi-majoritatea transportoarelor blindate 8×8 au o viteza maxima pe asfalt de 100km/h adica exact cat are si SAUR 2, asadar de unde ideea armatei cu 120km/h?! Pai ideea vine din blocarea oricarei posibile achizitii…

Dar sa revenim si pe la “celebrul” deja Pirahna IIIC. Asta a fost cumparat tot pe baza unei minciuni. Atunci Teodor Melescanu, ministru al MApN se caina singur de soldatii romani raniti/morti prin TO si ne-a spus ‘mnealui ca trebuie TAB-uri mai bine protejate. Si pana sa ne dam noi seama ce-i ala TAB bine protejat a si semnat cu Mowag pentru Pirahnii. OK, ne-am spus noi, o sti onor ministeriabilul ce spune si am asteptat sa vedem, dar rezultatul a fost o catastrofa 8×8 elvetiana, cu o mica contributie romaneasca.

Mai intai cam toate s-au dovedit defecte: mitraliera nu putea sa traga cand conductorul avea trapa deschisa, displayuri de slaba calitate, sistemul de conducere al focului – o gluma, etc, cert este ca alea sase TAB-uri trimise in Afganistan n-au fost niciodata folosite. Si am mai aflat atunci ca nivelul de protectie al Pirahna IIIC este egal cu cel al TABului romanesc B 33 Zimbru, tot echivalent cu 6kg/TNT per roata, adica n-am facut nimic…

Si de fapt minciuna a fost una cu doua capete pentru ca deja se stia ca in Afganistan nu transportoarele blindate sunt viitorul ci MRAP-urile, vehicule (numar maxim de 114 bucati, atins in Afganistan la sfarsitul anului 2012) pe care americanii ni le-au pus la dispozitie absolut gratuit.

In lupta impotriva IED-urilor se folosesc MRAP-uri nu transportoare blindate. Un TAB rezistent la mine/IED se poate construi dar n-are sens. Ar fi foarte greu, prea scump si in alta ordine de idei, o armata ca a Romaniei sau a Germaniei nu se pregateste sa se bata doar cu islamistii ci, mult mai important, cu o alta armata. Cei care sustin ca TAB-urile trebuie sa ofere o protectie similara cu MRAP-urile sunt total tembeli, pai tu iti pregatesti sute de transportoare pentru Afganistan sau pentru rusi?!

Plus ca Armata Romana are ca doctrina razboiul defensiv nu ocuparea Moscovei, iar intr-un razboi defensiv tu, ca aparator, pui mine, invadatorul fiind in fata ta, nu prea are cine sa-ti planteze tie IED/mine in spatele frontului…

Asadar o achizitie mincinoasa, un TAB banal (nu prost dar nici cine stie ce),  42 si ceva de milioane de euro aruncati pe garla. Ca sa intelegeti ce ar fi insemnat cele 42 de milioane de de euro sa mai spunem ca Iveco s-ar fi angajat sa ofere Romaniei linia de fabricatie pentru TABul Iveco Super AV contra sumei de 30 de milioane de euro. Asadar cu aproximativ 70% din banii aruncati pe Pirahna am fi putut deveni noi producatori de transportoare, iar Iveco Super AV este net superior TABului elevtian.

Asadar ce spune MApNul, despre cum crede el ca ar trebui sa se faca achizitiile din industria nationala de aparare, este doar minciuna si manipulare si multi gura-casca de prin presa au pus botul ori de prosti ori direct interesati.

Asadar acuz MApNul nu de prostie ci direct de tradarea intereselor nationale, de distrugerea progresiva si cu buna rea stiinta a capacitatii de lupta a Armatei si de distrugerea industriei nationale de aparare  a Romaniei, mana-n mana cu politrucii care ne conduc, dar parca de la militari aveam o cu totul alta asteptare. Aș! Toti o apa si-un pamant, toti din aceiasi plamada de Dinu Paturica si colonelul Sturza, toti niste bicisnici, tradatori si incompetenti!

O lista scurta cu produse dezvoltate deja in tara dar necumparate de MApN:

-lovitura ghidata de mortier calibrul 120mm, lovitura care creste raza de lovire la 15km.

– racheta MLRS, calibrul 122 (APRA 40) cu raza extinsa – 45km ;

– racheta multirol STAR80L – ghidata laser, gata de productie, ieftina si omologata, racheta foarte utila impotriva oricarui vehicul cu exceptia tancurilor, putand fi folosita si impotriva elicopterelor ;

– ATROM ;

– CA-95M/ A-94M (ultima produsa in serie mica de doar 100 de bucati) ;

– Aruncatorul LAPGECA95/99 ;

– Transportorul blindat 6×6 RN-94, ideal ca platforma pentru arme ca mortierul de 120mm, in conditiile in care un 8×8 este prea mare, iar un 4×4 prea mic

– Radarul  Start 1M ;

Spre sfarsit o clarificare referitoare la sistemele AA Gepard romanesti.

Am scris de mai multe ori precum ca sistemele SPAAG Gepard romanesti primite gratis din Germania au fost trimise la revitalizare in Germania DUPA ce ajunsesera deja in Romania.

Ei bine am gresit, Gepardul nu a parasit tara dupa sosire si neintelegerea provine din interpretarea gresita a infomatiei. Mai exact, eu am aflat ca Geparzii romanesti “au fost trimsi la revitalizare in Germania”. Am presupus ca au fost “trimisi” dupa ce venisera deja, dar adevarul este ca o parte din vehicule au fost trimise la revitalizare – intr-o uzina germana – direct din depozitul armatei germane, unde erau stocate.

Fac aceasta precizare ca sa fie totul corect…

In alta ordine de idei, nu-mi fac placere aceste articole, sunt dureroase la scris, ca si cum te-ai bate singur, dar cred ca in acest moment ascunderea gunoiului sub pres este cel mai mare pericol si doar aducerea la lumina a acestor practici cu totul neproductive ar putea, intr-un fel, sa miste lucrurile.

Trebuie sa intelegem cu totii ca fara o industrie de aparare autohtona puternica si bine articulata, NICIODATA Armata Romana nu va avea o dotare decenta, nici daca s-ar dori acest lucru. Noi nu suntem vreun emirat bogat in titei, noi nu ne vom permite niciodata sa cumparam arme si munitii “cu livrare la domiciliu”, nu vom putea avea niciodata stocuri suficiente, nu putem prelua modelul saudit…

Ori avem industrie in tara ori nu vom avea Armata, decat cu numele, la parade, cateva batalioane de infanterie usoara trimise prin TO si cam…atat!

Si cum nu avem industrie nu avem nici dotare si nici nu vom avea vreodata! Astfel ca Armata Romana, atata cat mai e, nu are astazi o capacitatea reala de lupta, dotata fiind ca intr-un film ieftin de comedie, comandata fiind de…cine o comanda astazi.

Nadejdea noastra este sa nu ne atace nimeni si sa folosim Armata doar la parada de 1 Decembrie, la fel ca in agricultura unde nadejdea ne este in Dumnezeu sa dea ploaie, daca nu, nu-i bai: importam mancare, arme si ce-o mai fi nevoie…

GeorgeGMT

The post Minciuna si manipularea, prostia si tradarea appeared first on Romania Military.

Un oficial de rang înalt din cadrul NATO a declarat, pentru Digi24, că Alianţa a pus la punct trei planuri noi, menite să contracareze riscurile de securitate din regiunea Mării Negre. Este vorba de supravegherea aeriană a acestor zone, dar şi de o coordonare sporită între armatele ţărilor riverane, printre care şi Turcia.

Sunt trei puncte importante care se vor afla, mâine, pe agenda reuniunii de la Bruxelles a miniștrilor Apărării din state NATO, transmite Dragoș Sasu, trimis special Digi24.

1- Primul se referă la folosirea unor baze din România și Bulgaria pentru supravegherea Mării Negre, ceea ce implică staționarea de noi aeronave militare de recunoaștere.

2- Miniştrii Apărării vor mai decide înființarea unui centru comun al NATO de instruire pentru forţele aeriene. Avioane din alte ţări vor veni veni în România.

3- În fine, Turcia a decis să treacă o brigadă sub comandamentul NATO de la București. Este prima ţară importantă care se alătură acestei structuri.

Digi24

___________________

Ministeriala Apărării NATO începe mâine (azi – 26 octombrie): Prezența aliată la Marea Neagră, o prioritate/ România ar urma să găzduiască un centru de instruire aeriană (surse)

Marea Neagră și securitatea din estul Europei, priorități strategice pentru România, vor fi teme principale pe agenda miniștrilor Apărării din NATO la reuniunea ministerială ce începe miercuri, 26 octombrie, la Bruxelles, prima întrunire aliată după summitul de la Varșovia din luna iulie.

”De la începutul anului 2017, NATO va avea patru batalioane multinaționale în partea estică a Alianței. De asemenea, vom evalua planurile de consolidare a prezenței NATO în regiunea Mării Negre. Vom evalua infrastructura de care avem nevoie în țările aliate pentru a permite o desfășurare rapidă a forțelor noastre în Europa”, a anunțat Jens Stoltenberg, secretarul general al Alianței, într-o conferință de presă premergătoare reuniunii.

…

Brigada multinațională: Care este stadiul actual

În ceea ce privește componența anunțată a acesteia, brigada Infanterie 2 Rovine de la Craiova se va constitui în brigada multinațională și, astfel, va reprezenta contribuția de personal al României, fiind anunțate în mai multe rânduri angajamente de prezență militară din partea Bulgariei (un batalion), Poloniei (o companie), Germaniei (ofițeri de Stat Major) și SUA (prin intermediul unei brigăzi mecanizate care va fi desfășurată în Europa).

Pe agenda discuțiilor se va afla și Inițiativa de Instruire Intensificată, păstrată în declarația finală a Summitului NATO drept CJET – Combined Joint Enhanced Training Initiative. Aceasta a fost propusă de România cu scopul de a fi relaționată brigăzii multinaționale și pentru genera un cadru frecvent de exerciții pentru creșterea interoperabilității între forțele aliate

…

Prezența la Marea Neagră: avioane de recunoaștere NATO și un centru comun de instruire aeriană în România (surse)

Prezența NATO la Marea Neagră a fost tratată cu puternică precauție. La summitul NATO s-a decis opțiunile pentru un cadru naval și aerian NATO în regiune să fie evaluate de autoritățile militare aliate, care au fost însărcinate să întocmească până în septembrie 2016 o evaluare a situației de securitate și să avizeze militar o posibilă prezență aliată la Marea Neagră, temă ce se va discuta la ministeriala de miercuri și de joi.

Potrivit Digi24, care citează surse oficiale, prezența aliată la Marea Neagră ar urma să presupună:

1) prezența de avioane de recunoaștere NATO și utilizarea unor baze aeriene din România și Bulgaria pentru supraveghere maritimă;

2) înființarea unui centru comun de instruire aeriană în România, care va prespune antrenarea în comun a forțelor aeriene;

Totodată, mai informează postul de televiziune, alături de brigada multinațională din România și o altă brigadă militară din Turcia ar urma să intre sub conducerea și coordonarea Comandamentului Multinațional de la București.

…

Sursa/articolul integral – Robert Lupițu, Calea Europeană.ro

The post (Shark)NATO are planuri noi pentru Marea Neagră appeared first on Romania Military.

Noile uniforme combat ale Armatei Române, ce vor echipa militarii începând cu anul 2017, au fost prezentate, marți, la Palatul Cercului Militar Național din București, în prezența ministrului Apărării Naționale, Mihnea Motoc. (n.r. – și a SSMG-ului, General Nicolae-Ionel Ciucă)

„Am văzut această lansare a unei uniforme impresionante ca un element de modernitate. A fost o concepție interesantă, în sensul în care a fost dată în consultare militarilor din toate categoriile de forțe care au probat mai multe luni un număr de asemenea uniforme, au dat feedback și a rezultat o optimizare continuă a uniformei. Este specifică în sensul că este utilizabilă în toate teatrele de operații în care acționează Armata Română; este utilizabilă deopotrivă în toată gama de misiuni de pe teritoriul național”, a declarat marți Mihnea Motoc (galerie foto Facebook).

El a precizat că exemplarele lansate pentru testare au fost realizate cu forțe proprii, în cadrul Armatei, ceea ce a presupus zero presiune bugetară. „Vom lansa în etapa următoare o procedură de achiziție, după care uniformele vor intra propriu-zis în serviciu la începutul anului viitor”, a mai spus Motoc.

Mai multe imagini pe AGERPRES FOTO de Alex Tudor.

Șeful Statului Major General, Nicolae Ciucă, a explicat că noua uniformă este rezultatul experiențelor de pe parcursul celor aproximativ 14 ani de misiuni internaționale. „Folosesc acest prilej pentru a ura tuturor militarilor Armatei Române și familiilor acestora ‘La mulți ani’ (…) Este momentul în care venim după o serie întreagă de experiențe pe parcursul celor aproximativ 14 de misiuni în teatrele de operații în care punem laolaltă toate lecțiile învățate, toate propunerile din partea militarilor și, prin compartimentul de specialitate, (…) am reușit să ieșim cu această nouă ținută”, a spus Nicolae Ciucă.

El a adăugat că toate modificările aduse ținutei au fost făcute în urma feedback-ului din partea militarilor care au purtat-o. „Noi suntem foarte mulțumiți, va fi o schimbare clară de echipament, (…) prin această nouă ținută vom avea încă un motiv în plus să fim mândri că suntem militari ai Armatei Române”, a afirmat șeful SMG.

AGERPRES/(A — autor: Daniel Alexandru Florea, editor: Karina Olteanu, editor online: Adrian Dădârlat)

______________________

RumaniaMilitary: după cum se observă, pentru Forțele Terestre (woodland/desert identice), Navale (gri-albăstrui) și Aeriene (verde-albăstrui) există 3 variante coloristice distincte ale acestui model (o să-i zicem ”Stejar”):

O nouă ţinută pentru militarii Armatei României!

În timp ce pentru Forțele de Operații Speciale „Mihai Viteazul” s-a optat pentru următorul model (o să-i zicem ”MultiPro”):

Ținuta de luptă multiprotectoare. Costumul de camuflaj românesc

The post Noua uniformă combat a Armatei Române, prezentată la Cercul Militar Național appeared first on Romania Military.

Un laborator aeronautic dotat de compania Airbus Helicopters, in care exista inclusiv un fuselaj de elicopter Puma, a fost inaugurat la noua Scoala profesionala din domeniu de la Brasov, unde invata 28 de elevi, transmite News.ro.

Laboratorul a fost realizat in urma unui parteneriat semnat la inceputul lunii iunie de Primaria Brasov, Airbus Helicopters, Colegiul Tehnic „Transilvania” si Inspectoratul Scolar Judetean Brasov, in vederea infiintarii unui centru de formare in domeniul aeronautic.

Primaria a reabilitat cladirea in care va functiona laboratorul, lucrarile costand 194.000 de lei, iar Airbus Helicopters a asigurat o parte dintre dotari, respectiv un fuselaj de elicopter Puma, componente ale motorului, dar si alte echipamente care se monteaza intr-o astfel de aeronava, precum si dulapuri de scule identice cu cele utilizate de Airbus Helicopters.

„Inaugurarea acestor ateliere reprezinta un pas important in ceea ce inseamna proiectul nostru de dezvoltare a invatamantului tehnic la nivelul municipiului Brasov. Aceasta investitie reprezinta o noua colaborare intre autoritatea publica, unul dintre agentii economici din Brasov si o unitate de invatamant, astfel incat sa reusim corelarea pregatirii elevilor cu domeniile de activitate in care exista cerere pe piata muncii. M-as bucura sa fie din ce in ce mai multi elevi care sa urmeze pregatirea in domeniul constructiei de aeronave si apoi sa se angajeze in acest domeniu, mai ales ca Brasovul este un oras cu traditie in aceasta industrie”, a declarat primarul George Scripcaru.

Directorul general al Airbus Helicopters Romania, Mihail Necula, sustine ca prin crearea laboratorului aeronautic se continua traditia Brasovului de a pregati tinerii in acest domeniu.

„Odata cu inaugurarea acestui atelier, putem spune ca viitorul incepe azi. Colegiul Transilvania, continua traditia fostului Liceu Hidromecanica, care a pregatit multi ani resursa umana pentru industria aeronautica brasoveana. La Ghimbav sunt patru unitati de productie din domeniul aeronautic, respectiv doua unitati ale Airbus, una Aerotec si una IAR Brasov. Ce dorim sa dezvoltam aici este o competenta mai ridicata in industria aeronautica, in ceea ce priveste partea de asamblare, incercari, montaj general”, a declarat Mihail Necula, director general Airbus Helicopters Romania.

In acest an scolar, o clasa de 28 de elevi are specializarea constructii aeronave la Scoala profesionala cu profil aeronautic de la Colegiul „Transilvania”, urmand ca din anul scolar 2017-2018 sa functioneze doua clase cu acest profil.

In laborator, elevii vor simula reparatii, pentru a deveni tehnicieni de aviatie. In primii doi ani de studiu, tinerii vor capata competente tehnice generale, iar in urmatorii doi ani le vor deprinde pe cele specifice din domeniul aeronautic.

Scoala profesionala cu profil Aeronautic este a doua din Brasov dupa Scoala Profesionala Germana „Kronstadt” infiintata acum cinci ani, cu sprijinul companiilor germane.

„Deja la Scoala profesionala „Kronstadt”, numarul de cereri de inscriere este mult mai mare decat cel al locurilor scoase la concurs. De asemenea, o cerere mare de personal calificat este si din partea companiilor, astfel ca este oportuna infiintarea unei noi unitati de invatamant profesional”, a declarat primarul George Scripcaru.

Elevii de la Scoala profesionala „Kronstadt” primesc o bursa de 400 de lei pe luna, masa calda atunci cand fac practica in fabricile din Brasov, dar si transport gratuit catre uzine. In plus, sunt aproape siguri ca vor avea un loc de munca la finalul anilor de studiu, in conditiile in care peste 90 la suta din absolventi au fost angajati.

HotNews

The post Laborator aeronautic dotat de Airbus Helicopters inaugurat la noua Scoala profesionala din domeniu de la Brasov appeared first on Romania Military.

Multam…Radio Chisinau, ca ati pus mana pe o poza marita a lui Alex Tudor/Agerpres!

The post Poza zilei cu… appeared first on Romania Military.

La 3 noiembrie 1916, Marele Cartier General prin Ordinul nr. 294, a decis ca Şcoala Militară de Schiori din Bucureşti să fie transformată în „Corpul Vânătorilor de Munte”, organizat pe 3 batalioane a 3 companii fiecare, având un efectiv de 2000 de combatanţi.

Această decizie se impunea cu stringenţă deoarece, luptele duse de armata română în toamna anului 1916, au demonstrat fără putere de tăgadă că lipsa trupelor de vânători de munte a reprezentat un serios handicap pentru obţinerea succesului în campanie. Din acea zi, în cazarma Regimentului 4 Roşiori Cotroceni – Bucureşti, au început să se adune viitorii vânători de munte, recrutaţi din întreaga armată.

În Primul Război Mondial, Trupele de vânători de munte au participat la apărarea Moldovei cu Corpul Vânătorilor de Munte, care în funcţie de misiuni, a avut în compunere 3-4 batalioane de vânători de munte şi o companie de mitraliere. La 3 decembrie 1916, vânătorii de munte şi-au început marşul pe jos spre Tîrgu Neamţ, parcurgând aproape 500 de km. Au ajuns la destinaţie la 3 ianuarie 1917, fiind întâmpinaţi cu bucurie de populaţia şi de oficialităţile oraşului.

***

Pentru cinstirea memoriei vânătorilor de munte, care la 3 noiembrie 2016, împlinesc 100 de ani de istorie, Statul Major al Forţelor Terestre organizează, în perioada 25 octombrie – 2 noiembrie, reconstituirea marşului de la Bucureşti la Tîrgu Neamţ, efectuat de primul batalion înfiinţat prin transformarea Şcolii de schiori din Bucureşti, prin Ordin al Marelui Cartier General.

Marşul se va desfășura pe parcursul a 9 etape, pe jos în localităţile de staţionare şi pe roţi în afara acestora, de către militari din Brigada 2 Vânători de Munte “Sarmizegetusa“, Brigada 61 Vânători de Munte „General Virgil Bădulescu” şi din Batalionul 26 Vânători de Munte “Avram Iancu”, pe itinerariul: Bucureşti – Ploieşti – Buzău – Mărăşeşti – Bacău – Tîrgu Neamţ – Topliţa – Miercurea Ciuc – Sfântu Gheorghe – Braşov.

Activitatea va începe în Bucureşti marți, 25 octombrie, de la ora 08.30, în cadrul ceremoniei organizate în Parcul Carol I, la Monumentul Eroului Necunoscut. Militarii Batalionului 33 Vânători de Munte “Posada” vor primi Drapelul Naţional ce va fi purtat de către militari pe întreg itinerariul şi predat, în prezenţa reprezentanţilor autorităţilor din fiecare localitate de pe traseu, următorului detaşament.

În Ploieşti, drapelul va fi preluat miercuri, 26 octombrie, de militari din Batalionul 21 Vânători de Munte „General Leonard Mociulschi”, în cadrul ceremoniei care va avea loc, începând cu ora 10.00, pe Esplanada Palatului Administrativ, urmând să se deplaseze către Buzău, unde îl vor preda, în data de 27 octombrie, ora 10.00, în Piaţa Dacia, militarilor din Batalionul 30 Vânători de Munte “Dragoslavele”.

Vineri, 28 octombrie, la Mausoleul Eroilor din Mărăşeşti, drapelul va fi preluat, după o ceremonie militară şi de depuneri de coroane de flori, de la ora 10.00, de detaşamentul Batalionului 22 Vânători de Munte “Cireşoaia” care îl va preda, pe 29 octombrie, la ora 11.30, în Piaţeta Casei de Cultură „Vasile Alexandri” din Bacău, militarilor Batalionului 17 Vânători de Munte “Dragoş Vodă” .

La Mausoleul Vânătorilor de Munte din Tîrgu Neamţ se va organiza, în data de 30 octombrie, începând cu ora 13.00, o ceremonie militară şi religioasă cu depuneri de coroane de flori, drapelul fiind preluat de militari din subunitatea de cercetare a Brigăzii 61 Vânători de Munte „General Virgil Bădulescu”.

În data de 31 octombrie, ora 12.00, Drapelul Naţional va fi primit la Mausoleu Eroilor din localitatea Secu, județul Harghita, de către militari din Batalionul 24 Vânători de Munte “Gheorghe Avramescu”, care îl vor preda, marți, 1 noiembrie, la Monumentul Ostaşului Necunoscut din Miercurea Ciuc, militarilor din Batalionul 26 Vânători de Munte “Avram Iancu”.
Aceştia, vor purta drapelul până în Piaţa Ostaşului Necunoscut din Sfântu Gheorghe, unde, în data de 2 noiembrie, ora 11.00, va fi înmânat militarilor din subunitatea de cercetare a Brigăzii 2 Vânători de Munte “Sarmizegetusa“ care îl vor aduce în Piaţa Sfatului din Braşov, la ceremonia ce marchează “Centenarul Vânătorilor de Munte“, de miercuri, 2 noiembrie, ora 12.00.

***

25 octombrie 2016 – Bucureşti

Marşul Vânătorilor de Munte a debutat în Bucureşti, în cadrul ceremoniei organizate în Parcul Carol I, la Mormântul Eroului Necunoscut, cu ocazia Zilei Armatei României, prin înmânarea Drapelului Naţional de către locţiitorul şefului Statului Major General, general-locotenent Adrian Tonea, comandantului detaşamentului Batalionului 33 Vânători de Munte „Posada”, locotenent Bogdan Ciubuc.
Militarii s-au deplasat pe jos pe itinerariul: Parcul Carol I – Piaţa Universităţii – Piaţa Victoriei – Arcul de Triumf – Piaţa Presei, de unde au continuat marşul pe roţi până la Ploieşti.

26 octombrie 2016 – Ploieşti

În municipiul Ploieşti, pe esplanada Palatului Administrativ, a avut loc prima rotire între detaşamentele Batalionului 33 Vânători de Munte “Posada” şi Batalionului 21 Vânători de Munte „General Leonard Mociulschi”, moment care a reprezentat executarea primei etape a marşului Vânătorilor de Munte.

La activitate au participat prefectul judeţului Prahova, Daniel Grigoraş Ştefan, preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, Bogdan Toader, şeful de stat major al Bazei 2 Logistică “Valahia”, colonel Tudor Muşat şi reprezentanţi ai administraţiei publice locale.

27 octombrie 2016 – Buzău

În Piaţa Dacia din Buzău, a avut loc predarea Drapelului Naţional între militarii Batalionului 21 Vânători de Munte „General Leonard Mociulschi” şi Batalionului 33 Vânători de Munte “Dragoslavele”, care după primirea acestuia, vor continua marşul până la Mausoleul Eroilor din Mărăşeşti.

La activitate au participat: prefectul judeţului Buzău, Aurelia Mitrea, primarul municipiului Buzău, inginer Constantin Toma, locţiitorul comandantului Diviziei 2 Infanterie ,,Getica”, general de brigadă Adrian Soci, militari activi, în rezervă şi în retragere.

28 octombrie 2016 – Mărășești

În faţa Mausoleului Eroilor de la Mărăşeşti maiorul Bogdan-George Niţu, comandantul detaşamentului de onoare constituit din militari ai Batalionului 30 Vânători de Munte „Posada”, a predat Drapelul Național, sublocotentului Florin Nicoară, comandantul detaşamentului din Batalionul 22 Vânători de Munte „Cireşoaia”din Sfântu Gheorghe.

La ceremonia desfăşurată la Mausoleul de la Mărăşeşti au participat reprezentanţi ai marilor unităţi militare din garnizoana Focşani, iar reprezentanţii autorităţilor locale ale oraşului Mărăşeşti, militarii Brigăzii 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa”  şi Brigăzii 61 Vânători de Munte „General Virgil Bădulescu” au depus coroane de flori la Monumentul Eroilor din Războiul de Întregire Naţională.

29 octombrie 2016 – Bacău

În Piaţeta „Vasile Alecsandri” din Bacău, sublocotenentul Florin Nicoară, comandantul detașamentui constituit din militari ai Batalionul 22 Vânători de Munte „Cireşoaia” a predat Drapelul Național, locotenentului Adrian-Ciprian Iriciuc, comandantul detaşamentului format din militarii Batalionului 17 Vânători de Munte „Dragoş Vodă”.

În cadrul ceremoniei de la Bacău au participat comandanţii celor două batalioane de vânători de munte, colonel Gabriel Moglan şi colonel Marian Dragomir, precum şi reprezentanţi ai autorităţilor publice ale municipiului Bacău.

30 octombrie 2016 – Tîrgul Neamţ

Pe Culmea Pleşului, la Monumentul-mausoleu al Vânătorilor de Munte din Tîrgu Neamţ, locotenentul Adrian-Ciprian Iriciuc, comandantul detaşamentului format din militarii Batalionului 17 Vânători de Munte, a predat Drapelul Naţional, sublocotenentului Cristian Comoniţă, care, împreună cu subordonaţii săi, militari din subunitatea de cercetare a Brigăzii 61 Vânători de Munte „General Virgil Bădulescu”, îl vor purta către următoarea destinaţie.

La activitate au fost prezenţi consilieru ministrului Apărării Naţionale, general Ştefan Dănilă, comandanţii brigăzilor 61 şi 2 Vânători de Munte, general de brigadă  Marius Giurcă şi general de brigadă  Tudorică Petrache, reprezentanţi ai Brigăzii 15 Mecanizate „Podu Înalt”, oficialităţi din administraţia publică a oraşului Târgu Neamţ, reprezentanţi ai structurilor din sistemul naţional de apărare, militari în rezervă şi retragere, precum şi cetăţeni ai oraşului.

31 octombrie 2016 – Toplița

La poalele cotei 904, la gura Secu, s-a desfășurat ceremonia militară și religioasă în memoria eroilor înhumaţi în cripta Mausoleului Eroilor de la Topliţa. În cadrul ceremoniei s-au depus coroane de flori la monument din partea Parlamentului României, Primăriei Topliţa, Brigăzii 61 Vânători de Munte „General Virgil Bădulescu” şi Poliţiei Topliţa.

Purtătorii Drapelului Național, militari din subunitatea de cercetare a Brigăzii 61 Vânători de Munte „General Virgil Bădulescu” l-au predat camarazilor din Batalionul 24 Vânători de Munte „General Gheorghe Avramescu” pentru a fi dus mai departe către următoarea destinaţie a marşului pentru cinstirea memoriei primilor vânători de munte din Armata României.

1 noiembrie 2016 – Miercurea Ciuc

În faţa Monumentului Ostaşului Necunoscut, a avut loc predarea Drapelului Naţional, în prezenţa prefectului judeţului Harghita, Andrei Jean-Adrian, locţiitorului comandantului Brigăzii 61 Vânători de Munte „General Virgil Bădulescu”, colonel Vasile Cristea, reprezentanţilor structurilor din sistemul naţional de apărare şi a militarilor din garnizoana Miercurea Ciuc.

După parcurgerea etapei de aproximativ o sută de kilometri, între oraşul Topliţa şi municipiul Miercurea Ciuc, executată de militari din Batalionul 24 Vânători de Munte „General Gheorghe Avramescu” pe jos şi îmbarcaţi pe vehicule VAMTAC , Tricolorul a fost predat detaşamentului format din militarii Batalionului 468 Apărare Antiaeriană „Trotuş”, din compunerea Brigăzii 61 Vânători de Munte „General Virgil Bădulescu”.

Locotenent Alexandru Helerea – ForTer

Galerie foto MApN: Locotenent Alexandru Helerea, Cristian Surugiu

The post 100 de ani – Marşul Vânătorilor de Munte appeared first on Romania Military.

Romania vrea sa cumpere direct patru corvete multifunctionale produse la santierul olandez Damen din Galati: 3,6 miliarde de lei pe patru ani

Romania vrea sa cumpere patru noi corvete multifunctionale pentru a inlocuia actualele corvete depasite din punct de vedere operational si tehnic, iar Ministerul Apararii Nationale promoveaza o hotarare de guvern prin care statul sa achizitioneze direct corvetele ce vor fi construite la santierul naval de la Galati, al groupului olandez Damen. Programul ar urma sa coste circa 3,6 miliarde de lei pana in 2020, iar prima nava ar trebui sa fie livrata in 2,5 ani de la momentul semnarii contractului.

MApN, intr-un proiect de hotarare de guvern scos in dezbatere publica, vrea sa achitioneze direct patru noi corvete multifunctionale direct de la Damen Schelde Naval Shipbuilding BV, cei care detin santierul naval de la Galati. Despre actest proiect a scris initial Romania Libera.

Ministerul Apararii a ales modelul produs la Damen, dar nu spune care sunt celelalte modele care ar fi corespuns criteriilor

Ministerul Apararii sustine ca, anterior, a analizat in Studiul de concept pentru produsul „Corveta multifunctionala”, 13 proiecte de corvete, „din care patru proiecte pot satisface cerintele fortelor navale romane”, dar nu precizeaza care ar fi acestea. Documentul promovat de MApN stabileste ca tinta doar modelul construit de Damen.

MApN a determinat proiectul SIGMA 9813 ca varianta optima dintre cele patru proiecte analizate, insa ulterior analizei cei de la Damen au lansat o varianta imbunatatita, SIGMA 10514, model care va face obiectul achizitiei. Vezi aici Nota de Fundamentare a MApN (.pdf, ~176 KB)

„Pentru Armata Romaniei este fundamental ca realizarea lucrarilor de constructie si dotare a corvetelor sa se faca in Romania, in vederea eliminarii riscurilor care pot afecta indeplinirea programului strategic de inzestrare ,,Corveta multifunctionala” in termenele asumate si satisfacerii cerintelor de securitate a  aprovizionarii ale fortelor navale romane/statului roman”, sustine MApN.

Nota de fundamentare retine ca sunt avute in considerare, cumulativ, cel putin, urmatoarele elemente:

– eliminarea riscului ca in cazul unei situatii de criza internationala sau chiar regionala, realizarea navei/navelor sa fie intrerupta/perturbata sau chiar nava/navele finalizata/e sa fie blocata/e intr-un port strain ori sa nu se permita tranzitarea unor stramtori, din motive diplomatice, politice, militare sau de orice alta natura;

– eliminarea riscului reprezentat de insecuritatea marsului catre tara, ca urmare a pericolelor generate de posibile atacuri ce pot aparea in situatia unei nave care navigheaza izolat;

– eliminarea riscului neincadrarii in termenul de 2,5 ani pentru prima corveta, respectiv 7 ani pentru gruparea de 4 corvete, in care acestea vor putea sa indeplineasca misiuni de lupta in apele Marii Negre, avand in vedere ca in situatia construirii navei/navelor, dotarii acesteia/acestora, instruirii echipajelor, testarii, evaluarii, omologarii si receptiei navei/navelor pe teritoriul national, toate aceste activitati se vor realiza intr-un interval de timp mult mai scurt;

– eliminarea riscurilor aferente constructiei si dotarii navei/navelor, prin supravegherea/controlul indeaproape al activitatilor specifice desfasurate pe teritoriul national;

– transferul de tehnologie pentru construirea/mentenanta navelor, precum si includerea acestei tehnologii in inventarul de capabilitati tehnologice la mobilizare;

– crearea premiselor constituirii unui centru de mentenanta in Romania, cu responsabilitati in realizarea mentenantei/modernizarii pe ciclul de viata al navelor.”

„Prin atribuirea acordului cadru/contractului multianual pentru achizitia corvetelor din clasa SIGMA proiect 10514 catre Damen Shipyards Group-Olanda prin Santierul Naval Damen Galati S.A., statul roman, prin Ministerul Apararii Nationale/Fortele Navale Romane, nu fac altceva decat sa valorifice, sa consolideze si sa dezvolte aceasta capabilitate industriala si expertiza existente in domeniul constructiei si dotarii navelor militare pe teritoriul national […]”, sustine MApN.

…

Articolul integral de  Victor Cozmei pe HotNews.ro

***

Apropo…

SIGMA PL10514 – navele olandeze propuse Poloniei (si care ne fac noua cu ochiul!)

The post Σίγμα (SIGMA) appeared first on Romania Military.