In principiu, in orice lupta, conteaza distanta de la care oponentul tau te poate angaja (lovi) fata de distanta de la care si tu poti lovi.

La fel in box, avantaj cel cu un brat mai lung, la fel la artilerie, avantaj cel cu raza mai mare si la fel in (sau mai ales) marina militara, aici unde posibilitatea de a angaja o nava adversa dincolo de raza armelor ei face toti bani si poate hotari cine merge acasa, cine pe fundul marii.

Discutia – in marina – are o vechime egala cu cea a introducerii tunului in lupta, pentru ca imediat ce artileria navala, in cele mai incipient si primitiv stadiu de dezvoltare,  si-a facut aparitia, raza tunurilor a fost unul dintre cele mai importante criterii in desemnarea invingatorului.

Iar diferente mari intre tunurile de bronz cu incarcare pe la gura tevii, fata de rachetele anti-nava de astazi, conceptual vorbind, nu sunt; raza primeaza, ca si capacitatea de foc, posibilitatea de a trimite spre inamic o cantitate cat mai mare de munitie (astazi se numeste saturatie) cu o precizie cat mai ridicata.

Tunarii lui Nelson reuseau sa pastreze o cadenta mai mare decat cei francezi, dar cadenta nu inseamna nimic fara o raza suficient de mare. Degeaba ai o cadenta superioara daca nava inamica poate manevra in jurul tau la o distanta inaccesibila tunurilor tale, in timp ce tunurile inamice cu o raza superioara te piseaza constant.

Asadar raza, cantitatea si bineinteles precizia…

In primul rand salut in picioare decizia guvernului de a cumpara cele patru corvete SIGMA 10514, sper ca si modernizarea celor doua fregate sa fie in sfarsit demarata si mai sper ca cele sase nave sa fie compatibile din cat mai multe puncte de vedere…

Cum ar arata flota romaneasca dotata fiind cu doua fregate modernizate si inarmate, plus patru corvete nou-noute?! Ar arata foarte bine, dar cum ar arata ea pe ecranele radarelor rusesti sau de la bordul avioanelor de supraveghere maritima?!

SIGMA 10514 se afla deja in dotarea marinei indoneziene si varianta lor arata cam asa: deplasament 2300 to, lungime 105 metri, latime 14 metri cu un echipaj de 120 de oameni. La nivel de armament nava dispune de 12 celule pseudo-VLS pentru rachete AA cu raza scurta/medie (de fapt sunt VL MICA), doua lansatoare triple pentru torpile (presupun anti-submarin), tun de 76mm, rachete anti-nava Exocet (raza 80km), doua sisteme CIWS (destul de rahitice din punctul meu de vedere). Corvetele mai pot lua la bord un elicopter mediu – detin si hangar – iar modularitatea proiectului le permite sa fie dotate inclusive cu sonar tractat.

Iar in Indonezia se discuta de o varianta mai bine inarmata a SIGMA 10514, care ar urma sa aiba la bord VLS-uri veritabile dotate cu racheta AA cu raza medie Aster 15. Asadar proiectul poate accepta modificari semnificative in functie de cerintele clientului.

Cu alte cuvinte (daca ne uitam cu atentie la ele) aceste corvete sunt destinate sa duca lupta anti submarin,  sa escorteze convoaie, sa ofere protectie in lupta apropiata unui grup de nave si sa poata lansa si rachete anti-nava. Par a fi nave gandite sa lupte in retea, sa se sustina una pe alta, posibil cu rol complementar.

Probabil ca in caz de conflict fregatele si corvetele vor forma un singur grup naval de lupta, impartit in doua, cu cate o fregata si doua corvete in fiecare flanc. Nu stim ce dotari vor avea fregatele, daca insa ne uitam la corvete, Type 22R ar trebui sa compenseze cu posibilitatea de lupta anti-aeriana/anti-racheta la raza medie (nu cred ca vom avea si interceptori cu raza lunga), o fregata fiind, in principiu, nava de comanda a unei mini-flotile.

Problema nu rezida in dotarea navelor noastre ci in dotarea navelor si bateriilor de coasta rusesti. Imediat ce a aparut sitrea cu cele 4 corvete am inceput sa ma intreb cum vom face sa le putem si folosi cu adevarat in caz de conflict.

Revenim acum la inceputul articolului:

RAZA!

Putem discuta despre rezistenta la bruiaj a rachetelor anti-nava/croaziera rusesti, poate sunt mai slabe decat cele vestice, poate, dar prin doua aspecte sunt net superioare: viteza supersonica – aproape de Mach 3 si raza de 600km (sase sute de km!). Am mai putea adauga aici si masa enorma de 3 tone, sau incarcatura de lupta de 250kg (similara cu ce au americanii pe Harpoon)!

Am vazut cu totii – chiar aici pe site – cum o fregata Type 22 rezista (vorba vine) unei lovituri cu o racheta anti-nava vestica, desi nava respectiva nu mai are capacitate de lupta. Dar ne putem inchipui doar cum ar rezista o Type 22 in fata unei P 800, care ar atinge tinta cu viteza supersonica (2 Mach) si cu toata energia de impact generate de cele 3 tone (in realitate mai putin datorita combustibilului consumat).

Probabil ca ar rupe nava in doua.

Problema noastra este aici RAZA. Rusii ar putea angaja navele noastre de la aproximativ 600km, in timp ce noi am putea sa angajam navele rusesti abia de la 180km (daca am avea Exocet MM40 Block 3), +200km (in cazul RBS 15 MK III) si abia daca am dispune de AGM-84L HARPOON Block II, cu raza de +280km, am putea sa-i haituim intr-o anumita conjuncture foarte favorabila noua…

Orice alte variante de rachete anti-nava le-am transporta degeaba la bord. Bineinteles ca intr-o astfel de lupta extrem de importante sunt sistemele de razboi electronic – pasive si active, dar referindu-ne strict la raza, fostii sovietici stau mai bine, iar daca ne gandim si la rachetele lor de croaziera Kalibr, cu o raza de peste 2500km – si care pot ataca si tinte navale in miscare (nu uitati ca Brahmos este la origine o racheta anti-nava derivata din P 800 Oniks) – ne gandim ca protectia flotei trebuie intarita.

Intarita mai ales din punctual de vedere al razboiului electronic!

Cantitatea de munitie aruncata in capul inamicului (scuze pentru exprimarea ceva mai colocviala)

Lasand la o parte raza, doar ruginitura aia de Moskva poate lansa spre noi 16 rachete anti-nava grele (P 500 Bazalt), plus lansatoarele P 800 Bastion de pe tarm, plus alte nave, plus submarinele din Marea Neagra, astfel ca oricum am privi problema un atac la saturatie impotriva flotei romanesti va fi probabil miscarea de deschidere in caz de ca se va ajunge la asa ceva.

Cu ce putem noi sa ne aparam in fata a 30 de rachete anti-nava, alte cateva rachete de croaziera, poate si cateva avioane? Aproape cu nimic, doar daca am avea bafta chioara ca in momentul respectiv un “mic” Ticonderoga sa fie de fata, altfel chiar nu cred ca am mai prinde a doua zi…

Pai atunci la ce ne mai trebuie domne nave de lupta daca rusii ni le pot face praf?

Realitatea nu-i chiar atat de neagra, norvegienii, suedezii, finlandezii, chiar si britanicii, ar trebui sa-si scufunde flotele si sa plece acasa, daca rationamentul de mai sus ar fi 100% corect, dar in realitate lucrurile sunt mai nuantate.

Rachetele rusesti sunt destul de vechi, sistemele de conducere a focului sunt si ele mai trecute, pe de alta parte ne-am putea dota cu sisteme serioase de razboi electronic, iar pe de alta parte o aparare navala se face si ea stratificat.

Am putea sa ne gandim mai serios la rachetele alea cu raza lunga de actiune – probabil Patriot, ne mai putem gandi la sprijinirea navelor cu rachete anti-nava cu baza la tarm, o aviatie dotata cu racheta anti-nava, iar pe de alta parte,  in caz de conflict noi oricum nu avem de gand sa ocupam Crimeea, iar lupta in defensiva are avantajele ei…

Dar, submarinul ar fi alonja noastra mai alunga, in timp ce flota de suprafata ar fi blocajul. Oricum o dau, la orice strategie navala m-as gandi, ajung inexorabil la necesitatea stringenta a submarinului ca mijloc de aparare/atac foarte eficient in fata rusilor de la Sevastopol si Novorossiysk, in esenta cam singura capacitate care i-ar face sa se mai gandeasca.

Corvetele vor veni, cel mai probabil, in intampinarea celor sase submarine Kilo care vor popula in curand Marea Neagra. Este un pas normal, de bun simt si responsabil, dar in imaginea de ansamblu nu suficient.

GeorgeGMT

The post Alonja scurta appeared first on Romania Military.

Se spune ca cifra 13 aduce ghinion.

Un eveniment mai putin cunoscut in istoria IAR-ului 99 a avut loc pe data de 13 noiembrie 1991 la Ankara (era o zi de 13). Pentru a intelege mai bine ce s-a intamplat, cred ca este necesar sa prezint contextul in care a avut loc acest „incident”.

In 1991 situatia fabricii de la Craiova se inrautatea intr-un mod accelerat:

– in Yugoslavia, care fabrica in comun cu Romania  IAR-ul 93, a inceput razboiul

– MApN isi anulase toate comenzile de IAR 93,  programul pentru care fusese construita fabrica

– achizitionarea de IAR 99 era sub semnul intrebarii, neexistand un program sau contract multianual cu un numar de bucati definit

– IAR 99 livrat la Boboc nu zbura de loc, fiind deja considerat ca nefiabil si necorespuzator, ca si IAR 93,  Desi fusese livrat din 1988, toate avioanele au fost „trase pe dreapta”. A inceput sa zboare dupa transferul la Ianca in 1993. Scoala nu il dorea, era mai simplu si convenabil sa zbori L 39. S-a avut in vedere chiar si modernizarea lui L 39 in varianta L 59 cu Elbit.

IAR 99 a devenit operational la Boboc doar in 2007, adica la aproape 10 ani de la livrare!!

– datoriile fabricii catre BCR depaseau 3 mld lei ( 150 mil $), in conditiile unei inflatii de 150 %, toate datorate IAR-urilor 93 nefinalizate (40 buc), destinate MApN, care a refuzat sa le mai cumpere

– singura sansa era vanzarea lui IAR 99 catre MApN si export, desi RoAF practic il refuza

– IAR 99 fusese prezentat la Farnborough 1990 si Le Bourget 1991 in varianta modernizata doar cu echipamente NAV COM – Honeywell. Pana in 1990, IAR-ul 99 din lipsa de importuri, era dotat cu vizor recuperat de pe MIG 15 si avionica analogica sovietica, diminaundu-i orice sansa de export

– in toamna  lui 1991 s-a reusit modernizarea IAR-ului 99 seria 712 cu echipamente Rockwell Collins, inclusiv display-uri 3X3 inch (era ceva pe vremea aceea) si un HUD competitiv, chiar daca nu era functional. Oricum era cea de a doua modernizare in mai putin de doi ani, fara nici un feed back de la MApN.

In dorinta de a salva si ceva din programul IAR 93, s-a modernizat si IAR 93 dubla comanda seria 605 – in final fara succes.

In aceasta situatie disperata, promovarea lui IAR 99 la export parea unica sansa de supravietuire. Avionul era inca relativ nou ca proiect, iar in situatia unui export, existau premizele unei remotorizari. Chiar si Viperul mai avea atunci ceva sanse.

IAR-ul 99 era proiectat dupa un regulament britanic, avea motor RR, scaune catacapultare  Martin Baker, majoritatea echipamentelor occidentale, inclusiv piloni standard NATO. Modernizari succesive si o apreciere externa puneau oricum o presiune pe RoAf.

S-a decis ca participarea la expozitia Idea ‘ 91 de la Ankara, ar fi fost o oportunitate de promovare.

Turcia putea fi o potentiala piata, iar alta tinta era Iranul care chiar isi dorea un trainer si nu era inca sub embargou, mai ales in conditiile in care in 1988 pilotii iranieni zburasera IAR 93 la Craiova. Din acest motiv a fost vopsit 712 in camuflaj.

Cele doua avioane care urmau sa participe erau 708, avionul care zburase in demo flight la Farnborough 1990, Le Bourget 1991, cel care ar fi urmat sa zboare in show-ul zilnic  la Ankara si 712, cel nou echipat, dar care inaintea targului avea doar 5 ore de zbor, respectiv zborurile de casa. Acesta urma sa fie expus in static display, cu noile sale dotari.

Cum eram saraci si practic cu conturile blocate, cersind la banca din incasari doar minimum de cash pentru salarii, utilitati si  ceva modest pentru marketing, cu restul achitand dobanzi uriase, am platit participarea la targ, asigurarea Casco a lui 712 doar pentru zbor de transport (fara demo in air show), iar pentru 708, deja veteran, asigurare doar pentru dauna totala.

Dupa ce in limita de timp am reusit sa finalizam zborurile de receptie cu 712 si eram pregatiti cat de cat pentru targ,  a aparut alta „bomba” din senin. Stolojan a nationalizat valuta. Romania era aproape in incapacitate de plata.

Tara ajunsese sa importe grau, iar visele despre avioane militare exportate pareau o utopie. In acea perioada, pentru a cumpara valuta era nevoie sa participi la o licitatie, cursul oficial fiind mult sub cel din piata.

Dupa ce am avut dolarii in cont, ne-am trezit ca au fost automat schimbati in lei cu doua zile inainte de plecare catre expozitie. Cum in acele timpuri nu erau carti de credit, platile pentru combustibil, handling, landing, se plateau cash.

Practic eram in imposibilitatea sa mai participam si ne aflam  intr-o situatie absurda.

Deplasarea se facea cu cele doua IAR 99 in zbor, insotite de un AN 26 inchriat de la MApN ce transporta  personalul tehnic si echipamentele de deservire .

Pe 11 noiembrie, in acea situatie incerta a banilor pentru deplasare, cu AN-ul 26 incarcat la capul pistei, am luat hotararea sa deplasam cele doua IAR 99 la Kogalniceanu, unde trebuia sa facem si vama, doar pentru a mai scadea presiunea psihologica asupra pilotilor. Un coleg statea permanent la banca  asteptand o minune. Asteptarea ne intindea nervii la maxim.

Pe 12 noiembrie, dupa pranz, a venit vestea cea buna aveam bani pentru deplasare. Am zburat cu AN-ul la Kogalniceanu, urmand ca dimineata sa decolam catre Ankara, unde era si ziua oficiala de deschidere a expozitiei. Oricum eram in intarziere.

A urmat ziua de 13 noiembrie, cea cu ghinion (sau poate cu noroc – nu stiu nici acum).

Cele doua IAR 99 au decolat in jur de 6 dimineata spre Ankara.

Prognoza meteo era buna, am decolat si noi cu AN -ul, parea ca o sa reusim ce ne-am propus.

Aterizarea urma sa fie pe Esenboga, aeroportul international din Ankara, dupa care urma vama, alimentare si un zbor scurt  spre aeroportul unde se tinea targul.

Era ca si cum aterizam pe Otopeni si pe urma ne mutam pe Baneasa.

Mai aveam o problema care acum pare greu de inteles.

Pilotii de la Centrul de Incercari in Zbor care zburau avioanele IAR 99 nu vorbeau engleza si nu erau obisnuiti cu traficul si navigatia internationala.

Ca si la expozitiile din ’90 si ’91, am apelat la personal dela MApN care erau navigatori pe avioane de transport, pentru a zbura in cabina a 2-a.

Echipajele au fost urmatoarele:

– 708 – col Ghita Tamas, pilot sef la Centrul de Incercari in Zbor (in acele vremuri societate comerciala) si mr. Ilie Gheorghe – navigator pe BAC 1-11 la flotila Otopeni

– 712 – lt. col Bica Traian si mr. Vlagea Cornel (Cornel era navigator pe AN 26, zburase la Franborough ’90 si Le Bourget ’91 – (a plecat prematur dintre noi mai tarziu, in accidentul cu un AN 24 al Romavia la Verona in decembrie 1995).

lt.col Mitica Mirea era pilotul de rezerva.

Si a inceput ziua de 13 noiembrie  cu o decolare catre Esenboga.

Cum era toamna,  pe Ankara s-a instalat brusc  ceata si cele doua IAR-uri au trebuit sa aterizeze pe un aeroport practic inchis, in final fara probleme, dar cu mult stres pentru echipaje. In afara de un cauciuc spart pe 712 schimbat imediat, totul parea OK  si cred ca a fost un moment de relaxare prematura. Credeam ca am trecut de probleme si ne vom incadra in program in ultimul minut.

S-a facut vama, s-au realimentat avioanele si urma deplasarea de pe Esenboga pe aeroportul unde era targul. Se ridicase ceata si era un soare stralucitor.

Deschiderea oficiala urma sa fie facuta de presedintele Turciei (desigur nu Erdo).

Au decolat cele doua IAR-uri.

Ne-am imbarcat in AN-ul 26 care greoi a ajuns la capatul pistei, a tinut ambalate motoarele zgomotoase cateva minute, dupa care a revenit pe locul de parcare. Pilotii AN-ului ne-au informat ca unul din IAR-urile 99 are probleme tehnice.

Teama noastra era legata de 712, cel cu putine ore de zbor, dar necazul era la 708.

Ce se intamplase ?

708 a avut un defect la maneta de scoatere a trenului si cumulat cu o eroare umana, in final, nu vreau sa intru in amanunte tehnice, a ramas doar cu jamba anterioara scoasa si trenul principal escamotat.

Cred ca e cea mai dificila situatie din incidentele posibile cu un tren de aterizare, aproape imposibil de redresat. In cabina intai Ghita, pilotul de incercare cu multa experienta, era secondat de Ilie, navigatorul care nu mai zburase acrobatie din scoala militara, acum avand si ceva kilograme in plus.

Turcii, in frunte cu presedintele lor, se asteptau ca la deschidera show-ului sa zboare un F 16 autohton.

In schimb a aparut IAR-ul 99 cu jamba anterioara scoasa si care a incercat conform procedurilor scoaterea trenului principal gravitational, prin zbor acrobatic la un g cat mai mare.

Cei doi piloti au incercat manevre disperate si in final au fost redirectionati pe aeroportul international Esenboga, care intre timp a fost inchis pentru a lasa IAR-ul sa incerce aterizarea.

O problema in plus era ca IAR-ul fusese alimentat la plin, avand aproape 2 ore de autonomie.

Cu Eseneboga inchis, s-a aprobat comunicarea directa intre AN-ul 26 si 708.

A urmat o perioada de 1 ora si jumatate in care 708 a facut acrobatie disperata incercand sa scoata trenul principal blocat, numai prin suprasarcina. Pe accelerometru am gasit 9g.

Pilotii nu aveau costume de suprasarcina.

Sa nu uitam ca in cabina a-2a era Ilie, navigatorul neantrenat pentru asemenea evolutii.

Dupa multe viraje stranse a aparut o speranta: a iesit jamba stanga si am crezut ca va fi totul bine.

Din cabina AN-ului se transmitea:

Hai Ghita, mai trage un pic si o sa iasa si jamba dreapta! Ghita tragea din plin multe g-uri.

Nu a fost sa fie.

Ghita a fost anuntat cand era evident ca timpul de zbor se scurge: e decizia voastra, catapultati sau…

Din cand in cand echipajul era intrebat cat combustibil mai are. La un moment dat raspunsul a fost 250 l  – cam  un tur de pista. Tensiunea era la maxim, cand s-a auzit calm si clar vocea lui Ghita: Vin la aterizare!

Aterizarea urma sa fie facuta cu jamba dreapta escamotata.

Am urmarit de la sol evolutia cu nervii intinsi la maxim, noroc cu vocea calma a lui Ghita.

Aterizarea am vazut-o parca cu incetinitorul.

Ghita l-a pus perfect pe jamba stanga, a inceput sa ruleze, usor, a asezat pe pista si jamba anterioara.

Aici a venit si un pic de sansa  – IAR -ul avea acrosate rezervoarele suplimentare.

Ruland pe jamba fata si cea stanga, viteza a inceput sa scada si avionul s-a lasat usor pe dreapta, atingand de doua ori  betonul cu rezervorul suplimentar dreapta. De fiecare data s-a ridicat usor, a plutit lin, pana cand a tras dreapta si a iesit de pe pista.

Iar a venit ghinionul: solul de langa pista era foarte moale. S-a infundat jamba fata, s-a rupt ferura de prindere si avionul s-a sprijinit in varful planului stang, gata gata sa capoteze intr-un nor de praf. In final si-a revenit, s-a asezat, s-au deschis cele doua cupole.

S-au repezit catre avion toti pompierii si salvarile de pe aeroport.

Cum totul era OK, ne-au luat si pe noi la avion unde ne-am imbratisat usurati cu cei doi piloti.

Bravo Ghita! Bravo Ilie!

A trebuit sa ne revenim rapid, intrucat scopul era sa participam la un targ. Aveam acolo un stand si 712 expus in static display.

Am imbarcat echipa si cei doi piloti in AN-ul 26 care a decolat catre aeroportul cu showul. Am ramas cu un tehnician pe Esenboga cu un avion deteriorat langa pista.

Cam asa arata 708:

Am fost chemat in turnul de control unde am semnat o declaratie ca nu avem nimic de reprosat autoritatilor si accidentul are o cauza care ne apartine. Nu pot sa am decat multumiri turcilor care au inchis traficul pe aeroportul din capitala tarii pentru a ne ajuta sa rezolvam necazul. Nu e deloc simplu sa faci asa ceva.

A doua zi au aparut normal pe prima pagina a ziarelor poze cu cei doi piloti zambind langa avion, specificandu-se succint ca un IAR 99, datorita unor probleme tehnice a aterizat fortat pe Esenboga cu daune minime. In Romania subiectul nu a fost prezentat in presa.

Am gasit o masina de tractat, l-am acrosat de o chinga si l-am dus usor pe un loc de parcare unde l-am pus pe cricuri.

Am anuntat acasa sa vina doua camioane sa-l ia si ne-am vazut de targ.

Turcii au insistat sa zboare cu ’99 si in final, fiindca nu aveam asigurare am acceptat chipurile sa participe  in zborul de transfer catre Esenboga. Bineinteles a zburat tot Ghita cu un turc, au decolat scurt, un tonou si au disparut intr-o sandela in nori spre ingrijorarea noastra. Tot Ghita l-a adus in zbor acasa pe 712.

Faptul ca turcii au zburat cu 712, iar Ghita a trecut usor peste incident, ne-a ridicat moralul.

708 a fost si el adus pe roti, reparat, ambele avioane zburand si in prezent. De la asigurari nu am luat bani intrucat polita fusese numai pentru dauna totala.

712  a fost expus apoi in 1992 la Farnborough.

A fost singurul incident din participarile la show-uri in strainatate, dupa Ankara urmand multe alte prezentari.

Nu este placut sa te duci la o expozitie si sa ai astfel de necazuri. Dupa multe analize, am inteles ca nu a fost o cauza unica, ci, ca oriunde in aviatie, in astfel de cazuri era vorba de un lant de motive.

Important este ca ne-am revenit repede si am continuat. Intrebarea este daca a meritat efortul si toate aceste riscuri? Oricum e istorie.

Acum se poate judeca diferit. Noi judecam in conjunctura disperata de atunci.

Cred ca toate incercarile de export ale lui IAR 99, chiar daca nereusire din multe motive subiective, au avut cel putin ca efect mai multe comenzi de la MApN si mentinerea in exploatare a lui ’99 pana in ziua de azi.

IAR ul 99 era in acea perioada foarte aproape de a avea aceasi soarta ca si IAR 93.

Nota: Pozele apartin autorului

Grigore Leoveanu

The post O zi cu ghinion appeared first on Romania Military.

PSL cu amortizor:

The post PSL – ghid de utilizare appeared first on Romania Military.

Intr-un interviu acordat cu ocazia implinarii a 99 de ani de la infiintarea Directiei pentru Armamente, locţiitorul şefului Direcţiei programe tehnice şi înzestrare din DpA, colonelul ing. Ilie Tiţa, ne ofera in sfarsit informatii reale, importante si, foarte ciudat, intr-un limbaj decent, ingineresc, departe de limbajul de lemn specific MApN si a altor colegi.

Despre cum am ramas batand din buze dupa alte 12 F 16MLU am scris ieri, astazi ne vom referi la navele de lupta.

Aflam acum ca sansele ca turcii sa mai modernizeze cele doua fregate Type 22 sunt destul de teoretice (cu aceasta ocazie ni se „intareste” convingerea ca am avut dreptate si doar consortiul turcesco-CSR (aia cu Panhardul) – au depus oferta angajanta) si mai aflam si motivele care au facut ca Damen sa primeasca (daca va primi) contractul pentru cele patru corvete si ca sa nu va o mai lalaim, intram direct cu citate:

“Corvete Damen SIGMA 10514

 Tot anul acesta, specialiştii din DpA au înaintat spre aprobare un proiect de Hotărâre de Guvern pentru achiziţionarea prin atribuire directă a patru corvete multifuncţionale.

Proiectul a fost avizat de Ministerul Industriei şi Resurselor, de Autoritatea Naţională pentru Achiziţii Publice şi acum se află spre avizare la Ministerul Finanţelor Publice, urmând să ajungă la Ministerul Justiţiei şi în cele din urmă la prim-ministrul României.

Cea mai mare problemă în achiziţia de echipamente militare este reprezentată, în primul rând, de mentenanţa. Cum reuşeşti să asiguri securitatea mentenanţei şi operării produselor.

În al doilea rând, experienţa navelor Mistral (n.b. Franţa nu a mai livrat Rusiei două nave de luptă Mistral după invadarea Crimeei) a demonstrat că atunci când mediul de securitate îşi schimbă forma poţi fi foarte afectat.”

Adica ceea ce sustine si RomaniaMilitary.ro de ani buni. Degeaba ai tehnica de lupta daca nu ai si intretinerea la tine in tara si in caz de vreo schimbare ramai asteptand ajutor.

Extrem de interesant si punctul de vedere care se refera la navele Mistral si foarte ciudata interpretarea pe care MApNul a dat-o pataniei rusilor, adica turcii nu mai sunt considerati „siguri” din punct de vedere politic?!

Continuam citatul:

“Alegerea Şantierului Naval Damen Galaţi S.A. a fost singura opţiune pe care MApN o are la dispoziţie pentru producerea în România a corvetelor multifuncţionale.

Şantierul de la Galaţi este singurul care a produs nave de luptă în ultimii 20 de ani şi are deja, parţial, echipamentele necesare construirii corvetelor. Au fost trimise serii întregi de cereri de informaţii mai multor firme şi toate au spus : prima navă o facem la noi, iar începând cu a doua o asamblăm în România, dar niciuna din firme n-a spus că va facem de la prima navă producţia în România şi că va face acest lucru în doi ani şi jumătate.

Damen este singura firmă care a spus că face navele în România în acest interval de timp. Dacă ne uităm la cum arată mediul de securitate, nu cred că ne permitem o perioadă prea mare de timp, spune colonelul Tiţa.

Conform calculelor făcute de DpA, dotarea unui şantier cu tehnică şi specialişti care să producă corvete nu s-ar putea face în mai puţin de trei ani, la care s-ar adăuga alţii pentru construirea navelor.

Proiectul, dacă va fi aprobat, se va desfăşura pe perioada a şapte ani, prima corvetă urmând a fi livrată în doi ani şi jumătate de la semnarea contractului. Finanţarea se face în limita bugetului estimat a se acorda MApN în perioada 2016-2022.

Valoarea estimată a programului, nu a contractului, este circa 1,6 miliarde de euro, cu tot cu TVA. El conţine atât contractul specific achiziţiei de la Damen a celor patru corvete, cât şi a suportului logistic, a muniţiilor aferente şi aşa mai departe.

Contractul cuprinde în pachetul de acţiuni compensatorii şi implicare industrială, offset, producerea navelor în România, posibilitatea modernizării fregatelor T-22, posibilitatea dezvoltării unui centru naţional de mentenanţă pentru ciclul de viaţă al corvetelor, un centru de instruire locală a personalului şi posibilitate de a realiza facilităţi de depozitare a muniţiei.

Damen, spune colonelul Tiţa, şi-a arătat deschiderea pentru toate domeniile, singurul aspect asupra căruia ar  avea reţineri este construirea facilităţilor de depozitare a muniţiei, pentru că nu vinde muniţii şi nu are competenţă în acest sens.”

Asadar se are in vedere modernizarea celor doua fregate cu Damen Galati, un lucru mai mult decat normal, tinand cont de achizitia preconizata a celor patru corvete. Ne asteptam si noi ca cele sase nave sa fie impartaseasca o cat mai mare parte din armament, sisteme, softuri, etc pentru a putea lupta impreuna intr-un mod complementar.

Din pacate suntem departe de o decizie rapida si este foarte improbabil ca acest contract sa fie semnat de actualul guvern, iar la anul vor fi destule constrangeri bugetare. Nu vreau sa fiu pesimist dar pana nu vad contractul semnat nu pot sarbatorii…

Altceva de comentat nu cred ca s-ar mai gasi, decat sa aplaudam (foarte rara ocazie in cazul nostru ) modul clar, normal si inteligibil prin care colonelul ing. Ilie Tiţa ne-a comunicat aceste date foarte interesante, departe de oribilul limbaj lingusitor de lemn tipic MApN si acolitilor lor.

Sursa: presamil.ro

GeorgeGMT

The post Cum e cu fregatele si cu corvetele appeared first on Romania Military.

Contract major in industria de aparare: Dacian Ciolos a anuntat ca Romania va produce transportoare blindate pentru Armata printr-un parteneriat cu compania germana RheinMetall

Armata romana va cumpara transportoare blindate produse in Romania de o asociere intre gigantul german din industria de aparare Rheinmetall si o firma romaneasca, a anuntat joi premierul Dacian Ciolos la Europa FM.

„Este intr-o faza foarte avansata un parteneriat al unei companii romanesti cu firma Rheinmetal, care va construi in Romania un transportor blindat. Va folosi si tehnologia Rheinmetall, resurse din Romania, va crea locuri de munca in Romania. Se va crea o societate mixta romano – germana care apoi va avea contractul cu MApN pentru transportorul blindat”, a spus Ciolos. (de la momentul 2:45 in urmatorul video)

Rheinmetall este un gigant industrial german si este a zecea companie europeana din domeniul apararii dupa cifra de afaceri. Compania, cu sediul la Dusseldorf, are facilitati de productie in 18 tari.

Premierul a adaugat ca MApN cauta pe toate domeniile astfel de parteneriate, iar dotarea cu corvete a Marinei Militare se va face probabil tot printr-un asemenea parteneriat, ce ar urma sa fie semnat in lunile urmatoare.

In plin boom al cheltuielilor de aparare si cu o alocare promisa de 2% din PIB pentru urmatorii ani, competitia in sectorul militar pe diverse echipamente si vehicule s-a intetit, iar statul roman insista ca pe marile achizitii productia sa fie integrata macar partial in tara noastra. Si in cazul transportoarelor blindate 8X8, ofertantii ce vor fi declarati castigatori vor integra o buna parte din productie cel mai probabil in uzina de la Moreni, locul unde Romania a incercat in ultimii ani sa produca propriul transportor blindat.

Printre companiile straine interesate de productia de transportoare blindate in Romania s-au numarat grupul finlandez „Patria”, italienii de la Iveco si grupul elvetiano-american Mowag.

Reamintim ca ministrul Apararii, Mihnea Motoc, declara in aprilie intr-un interviu pentru HotNews.ro ca MApN cauta solutii pentru dotarea fortelor terestre cu transportoare blindate 8×8. Motoc spunea la acel moment ca ministerul voia sa contracteze achizita primelor transportoare inca din acest an.

HotNews

The post Cum e cu TBT-ul: „…va folosi si tehnologia Rheinmetall si ceea ce, pe ce s-a lucrat in Romania…” appeared first on Romania Military.

SAUR 2 a murit, traiasca AGILIS!

Asadar un transportor blindat 8×8, cu drive-lineul de la Rheinmetall (si alte tehnologii dezvoltate de consortiul german care fabrica Boxer IFV 8×8), carcasa si solutii de protectie romanesti…restul chiar nu mai stiu.

Ce stiu insa absolut sigur este ca noul TBT 8×8 romanesc „Agilis” va fi un transportor blindat amfibiu, asta inseamna ca nu va ajunge nici macar aproape de masa „varului” sau neamt – 34 tone.

Transportorul va fi unul dezvoltat de catre compania (joint-venture) – Romania Military Land Systems (nu-i asa ca suna macar frumos?!), iar MApNul va semna un contract de achizitie cu noua companie pentru noul transportor.

Romania Military Land Systems are ca actionari in proportie egala (50%-50%) UM Moreni si Rheinmetall. Astfel o parte din UM Moreni va forma noua companie RMLS, iar restul se va transforma in Centru National de Mentenanta pentru toate vehiculele blindate pe roti ale MApN: 8×8, 4×4.

Deocamdata cam acesta ar fi planul, se lucreaza pe repede inainte pentru definitivarea actelor si asteptam infiintarea oficiala a noii companii, apoi contractul cu MApN, pana atunci haideti sa nu deschidem sticla de sampanie.

Nu inca.

PS – Nemtii si Moreniul m-au sunat deja si mi-au oferit doi covrigi si un iaurt pentru dreptul de folosire a numelui de „Romania Military” dar io, incoruptibil cum ma stiti, am refuzat iaurtul si covrigii, am cerut si eu macar un TAB 4×4 cand s-o face si ala, sa nu ma mai sperie asigurarea, ca ce sa-ti faca unu’ cu BMWul inmatriculat in Bulgaria daca tu ai un TAB 4×4?!

Dumnezeu sa ne ajute sa ne iasa de data aceasta!

Asa cum v-am promis ieri: GeorgeGMT

The post „AGILIS” (TBT 8×8) Fabricat in Romania de catre Romania Military Land Systems appeared first on Romania Military.

Pentru ca mai multi “decidenti”si “conducatori” ai diverselor structuri ale Armatei (Nationale) Romane s-au simtit ofensati de primul articol (mai degraba “se simt  cu musca pe caciula”), si au incercat prin subalterni si intermediari fie sa reproseze duritatea articolului fie „sa atentioneze”, cu o declarata “prietenie protectoare”, ca a fost atacata onoarea militara si pot urma consecinte, am considerat ca ar fi bine pentru toti cititorii nostri, pentru toti specialistii inca in viata in domeniul industriei nationale pentru aparare, dar si pentru “organele”si structurile statului de drept (care sa afle, daca inca nu au aflat, cum s-a stat  in pozitie de drepti atunci cand s-a ordonat “minciuna” pentru punerea in practica a “hotiei” si a “prostiei”), initiem un serial cu secvente punctuale care sa devoaleze, sa dovedeasca si sa probeze diverse achizitii ale “instelatilor” care au condus la eliminarea sau falimentarea industriasilor autohtoni, incalcarea prevederilor contractuale in favoarea unor parteneri externi, obtinerea de avantaje personale pentru decidentii si derulatorii militari ai contractelor, sau in favoarea unor firme de casa ale unor generali  activi sau in retragere, si, de netagaduit, achizitionarea, in final, a unor echipamente vechi, depasite moral, fara posibilitatea de a fi supuse unor operatiuni eficiente si ieftine de mentenanta si modernizare, diversificate excesiv ca tipo-dimensiuni, cu rezerva de viata incerta, fara “consumabile” fabricate in tara, desperecheate si greu interoperabile.

Pentru ca am mai scris si am mai atentionat in mai multe randuri (dar fara reactie din partea autoritatilor) despre TANCUL ROMANESC TR-85 M1, voi devoala modalitatile prin care modernizarea tancului TR-85, dintr-o afacere de cooperare industriala in parteneriat cu firme franceze recunoscute in domeniu (afacere care avea toate conditiile contractuale sa se finalizeze ca un succes industrial autohton), a devenit, dupa ce au fost deturnate toate avantajele prevazute in contractul extern in favoarea industriasilor romani, de catre un grup de “decidenti instelati sau fosti instelati”, o mare problema actuala privind reparatiile, mentenanta si mentinerea in stare de operativitate a tancurilor TR-85 M1 din inzestrarea Armatei Nationale Romane.

               STABILIZATORUL cu ACTIONARE ELECTRICA  SAE-85

  Hotia (in 1990): Armata Romana, desi avea un numar mare de tancuri de provenienta sovietica, accepta ca URSS sa-si plateasca unele datorii catre Romania posdecembrista, prin livrarea unui numar de tancuri T-55, care au fost imediat repartizate sa inlocuiasca tancurile romanesti TR-85 la mai multe unitati militare.

Minciuna: T-55 trage mult mai precis decat TR-85.

Prostia: se trece la retragerea din dotare si taierea catorva sute de tancuri TR-85 (unele fabricate in 1988-1990 !), fara a se demonstra afirmatia privind superioritatea T-55 fata de TR-85, si se declara ca tanc de baza al Armatei Romane (care deja afirma ca doreste sa intre in NATO !), tocmai T-55 sovietic!

 Alta prostie: se renunta la continuarea programului de omologare si de fabricatie pentru tancul romanesc P-125 (inspirat dupa T-72 sovietic, unul dintre cele mai eficiente tancuri din acea perioada).

In urma acestor doua decizii Armata Romana renunta integral la toate structurile de cercetare-proiectare si de productie pentru tancuri. Si acestea, la acea vreme, nu erau de loc de neglijat, caci realizarea tancurilor romanesti antrenase cateva institute si zeci de colective de cercetare-proiectare si alte zeci de capacitati de productie pe orizontala.

Specialisti din industria de aparare, care la acea data inca exista si era puternica, au reactionat la ambele decizii dar mai ales pentru TR-85 prin solicitarea unui program real care sa dovedeasca, comparativ, performantele celor 2 tancuri, sovietic si romanesc. Programul a fost aprobat de general maior doctor inginer POPA Ioan Florentin (chiar doctor pe bune, doctorat obtinut inainte de 1989, cand avea gradul de maior, in domeniul stabilizarii tragerii la tanc), avand functia de Secretar de Stat si Sef al Departamentului Inzestrarii si Logisticii Armatei, program pregatit, sustinut si derulat, in poligonul Babadag, de Institutul “111”(ICDEM), ICDA (actualmente ACTTM), unitati din cadrul SMFT si Electromagnetica (uzina care fabricase aparatura de automatizare a tragerilor – inclusiv telemetre laser si sisteme de conducerea focului).

Rezultatele au condus imediat la decizia de a se stopa taierea tancurilor TR-85 si trecerea la modernizarea acestora (erau luate in considerare un numar de 318 produse).

Principala caracteristica ce trebuia imbunatatita era tocmai cea care reprezinta filozofia existentei tancului ca arma, si anume tragerea (calitatea, precizia si cadenta). Aceasta cerinta rezulta din comparatiile cu echipamentele similare din dotarea armatelor NATO, care declarau 15 lovituri de pe loc sau 12 lovituri din miscare (tancul francez LECLERC, cel mai electronizat in acea perioada), cu o precizie teoretica apreciabila, in primul minut de lupta, utilizand un stabilizator cu actionare electrica. In comparatie, TR-85 avea declarata o cadenta de tragere, in primul minut, cu o precizie satisfacatoare, de 6 lovituri de pe loc, tragerea din miscare fiind posibila (cu stabilizator hidraulic in varianta cea mai moderna aflata pe tancuri de tipul T-55), dar nerecomandabila si, in consecinta, nereglementata. Aceasta problema a fost serios studiata de specialistii din cadrul Electromagnetica,  Institutul 111 (ICDEM) si ICDA (Institutul de Cercetare al Armatei care inca avea specialisti performanti in domeniul echipamentelor opto-electronice si de automatizari). A rezultat o specificatie si un posibil partener extern: firma franceza CS DEFENSE, care proiectase si fabricase (ca integrator) stabilizatorul pentru tancul LECLERC precum si stabilizatoare cu utilizare in sectorul civil (pentru trenurile TGV).

Electromagnetica si-a asumat sarcina de a proiecta si fabrica un prototip in cooperare cu firma franceza CS DEFENSE (care in urmatorii 10 ani a fost cumparata de MATRA, apoi colectivul a fost inglobat in EADS, ulterior fiind integrat de SAGEM in departamentul destinat fabricarii echipamentelor opto-electronice militare).

Finantarea a fost sustinuta din surse proprii dar si din fondul de 490 milioane lei (in 1995), pus la dispozitie pentru aceasta tema de catre Ministerul Cercetarii (ministrul Tanasescu, fost director general la ICPE, proiectantul si producatorul accelerometrelor si girometrelor de pe TR-85). A fost semnat, pentru prototip, un contract extern, intre ROMTEHNICA si partenerul francez, nr.1517/8717/18.12.199, dar, in paralel si complementar, Electromagnetica si CS DEFENSE  derulau un alt contract nr.1573/14.09.1995, privind proiectarea, partajarea si realizarea blocurilor electronice ale noului stabilizator si integrarea acestuia pe TR-85 si interfatarea cu comenzile si actionarile manuale ale tancului.

Aceste contracte au fost sprijinite de teme de cercetare-proiectare intocmite si derulate de ICDEM si de ICDA si pentru diverse aspecte tehnico-tactice care trebuiau decise sau solutionate pentru eficientizarea si modernizarea TR-85.

Echipamentele reproiectate si fabricate rezultate au echipat 2 tancuri demonstrator (prototip) A si B, in configuratii diferite, care, in urma parcurgerii unui program de testare-evaluare si experimentare in poligon, au definit tancul de serie modernizat, TR-85 M1. Acesta avea in compunere stabilizatorul cu actionare electrica SAE-85 ( concept si fabricatie comuna CS DEFENSE cu Electromagnetica) si alte echipamente electrono-optice dezvoltate si fabricate in Romania (SCF Ciclop M1, periscoape cu incalzire, SAILR, AONPI, etc) sau fabricate de firme franceze dar propuse pentru transfer de fabricatie sau coproductie catre parteneri industriali romani (generator electric, instalatie stins incendiu, rulment cu role, etc).

In momentul in care testele au dovedit clar eficienta si avantajele tehnico-tactice pe care le dobandise TR-85 M1, s-au facut eforturi pentru promovarea si finantarea unui program de modernizare, in Romania, prin cooperare cu firmele franceze implicate si prin transfer de fabricatie catre industria romana. Solutia a fost HOTARAREA DE GUVERN nr.773/24.11.1997 (anexata). Aceasta hotarare exprima clar scopul pentru care Guvernul Romaniei a acceptat finantarea acestui program acordand garantii si fiind de acord cu varianta de credit furnizor: achizitionare si transfer de productie.

Mai mult, aceasta modalitate de finantare (credit furnizor din partea unor banci finantatoare din tara furnizorului), prima de acest fel accesata de MApN, a fost imediat insusita de MApN care a propus-o si altor furnizori externi, convingand Guvernul Romaniei sa promoveze in anul 1999 o HOTARARE DE GUVERN (clasificata) care sa acopere din punct de vedere financiar toate programele de interes ale MApN, prin acceptarea de credite-furnizor (adica exact acelasi sistem pe care RoMilitary il tot propune si sustine pentru achizitiile militare inca de la infiintarea siteului, dar nebagat in seama de conducerea politica si militara actuala a Romaniei).

Hotia in domeniul achizitiilor de echipamente din import, fara implicarea industriei autohtone, fara aplicarea legislatiei de off-set si fara impunerea cooperarilor cu industriasii romani, isi are originea tocmai in aceasta hotarare de guvern care a dat libertate militarilor achizitori (cu pregatire care nu acopera problemele tehnice ale achizitiilor unor echipamente complexe), sa eludeze industria romaneasca, sa elimine furnizorii traditionali romani si sa trateze direct cu firme straine fara sa mai beneficieze de profesionalismul inginerilor cercetatorilor, proiectantilor si producatorilor romani in diversele domenii tehnice in care se incadreaza echipamentele si sistemele militare.

A urmat incheierea contractului dintre MApN si firma CS DEFENSE, ca lider al unui grup de firme franceze (Kollmorgen Artus, SKF-RKS, SFIM, L’Hotellier), care impreuna trebuiau sa coopereze cu industriasi romani, sa faca transfer de fabricatie substantial, sa transfere tehnologii, SDV-uri, sa scolarizeze ingineri, sa transfere documentatii, sa coopereze cu industria romana la integrarea echipamentelor livrate pe tancul TR-85 M1.

Prezentam, mai jos, si comentam acest contract, subliniind si scotand in evident PROSTIA, HOTIA si MINCIUNILE!

CONTRACTUL nr.97/123 din 01.09.1997 intre MApN, reprezentata de ROMTEHNICA si C.S.DEFENCE Franta

Acest contract a avut ca obiect fabricatia a 150 de loturi de echipamente (componente de baza stabilizator cu actionare electrica, rulment directie modificat, generator de curent continuu, periscop comandant, sistem detectie si stins incendiu) si 15 echipamente de vedere pe timp de noapte si livrarea acestora in cadrul unui lot de preserie (pentru 10 tancuri) si a unei serii de 140 de tancuri, care urmau a fi modernizate.

Contractul a avut ca activitati comerciale si tehnice premergatoare, alte 2 contracte, nr.1573/14.09.1995 dintre SC ELECTROMAGNETICA (agent economic roman) si C.S.DEFENCE si nr.1573/8717/18.12.1995 dintre MapN prin ROMTEHNICA si C.S.DEFENSE care au avut ca rezultat realizarea unui prototip de comanda de ochire destinata turelei tancului TR-85, prototip dezvoltat in cooperare de cele 3 entitati (MapN, CS Defense si Electromagnetica), finalizat prin incercari de testare-evaluare si calificare, efectuate cu acceptul MApN(DILA) pe tancul TR-85 M1. Participarea financiara a SC ELECTROMAGNETICA la proiectarea si dezvoltarea prototipului stabilizatorului a fost aprobata si sustinuta si cu fonduri de la Ministerul Cercetarii avand ca rezultat concret stabilirea conceptului, realizarea unui numar de blocuri electronice si coordonarea activitatii de integrare, testare si omologare a stabilizatorului.

De aceea contractul nr.97/123 declara  ca „partile convin ca fabricarea echipamentelor de serie, obiectul fazei 2, va putea fi efectuata de catre industria romana in cadrul unui transfer de productie progresiv si aplicat” iar „Transferul de productie va fi in mod prioritar efectuat spre societatile romane ELECTROMAGNETICA si ARSENALUL ARMATEI care sunt deja partenere ale acestui program”. Se subliniaza ca „Diagrama data in anexa 15 precizeaza modalitatea in care vor evolua partajarile de fabricatie franceza si romana in functie de transele de productie. Partile convin ca partajarile de fabricatie indicate in aceasta diagrama constituie un obiectiv minim (50%)” .

Contractul prevede importanta SC ELECTROMAGNETICA, partenerul industrial roman, prin stabilirea ca integrarea primelor zece exemplare (preserie) ale stabilizatorului se va face de CS DEFENSE impreuna cu ELECTROMAGNETICA, dupa ce Electromagnetica va realiza, la sediul sau, verificarea bunei functionari a motorizarii, inainte de instalrea pe turela a stabilizatorului realizat in coproductie, iar celelalte 140 de echipamente de serie vor fi integrate pe TR-85 exclusiv de catre Electromagnetica.

Se recunoaste astfel ca Electromagnetica era competenta (initiatorul roman al programului) si capabila (proiectase si realizase cateva dintre blocurile electronice ale stabilizatorului) sa preia in fabricatie majoritatea componentelor stabilizatorului, cu exceptia elementelor declarate netransferabile in anexa 7. De altfel in anexa 13, PRINCIPII DE COOPERARE, sunt declarate foarte clar relatiile de cooperare si responsabilitatile de co-participanti pentru CS Defense, Electromagnetica, GIARA, Romtehnica, inclusiv prin organizarea unui COMITET DE URMARIRE pentru derularea contractului (unde apare ca membru si DILA-Departamentul Inzestrarii Armatei, alaturi de Electromagnetica, Arsenalul Armatei, ICDEM, ICDA, etc). GIARA (Grupul Industrial al Armatei, devenita ulterior Arsenalul Armatei si apoi inglobata in CN ROMARM) era de asemenea bine reprezentata tehnic in ceea ce priveste definirea functiilor necesare a fi implementate in stabilizator (si configurarea si a celorlalte echipamente care au facut obiectul contractului) care sa asigure o buna utilizare si o eficienta maximala a produsului TR-85 M1 in campul tactic.

In 1999 Electromagnetica a fost privatizata discutabil (intre timp desfiintata). Fabrica de Productie Speciala din structura a fost desfiintata, dar un numar considerabil de ingineri si tehnicieni care lucrau in cadrul programelor MApN s-au transferat, la solicitarea Secretarului de Stat pentru Inzestrarea Armatei si a consilierului pentru aparare al Primului-Ministru, la Arsenalul Armatei, pe capacitatea de microproductie a Institutului de Cercetare Dezvoltare al Armatei de la Clinceni, preluata de Arsenalul Armatei (CN ROMARM). Au fost transferate si documentatiile aferente programelor armatei, inclusiv cele ale stabilizatorului (prototip) si ale sistemului de conducerea focului SCF Ciclop-M (sisteme importante ale tancului modernizat). S-au asigurat astfel toate conditiile tehnice si de personal ca programul pentru TR-85 M1 si, in consecinta si contractul nr.97/123 din 01.09.1997, sa se desfasoare in continuare fara perturbatii majore. Astfel ca specialistii (ingineri si tehnicieni) transferati la CAPSEEA Clinceni au prestat, in toamna anului 1999, activitatile de integrare pe TR-85 pentru produsele din lotul de preserie (11 sisteme), alaturi de colaboratorii CS Defense, transferati si ei sub autoritatea MATRA.

Concomitent cu aceasta privatizare si reconfigurare a SC Electromagnetica (care prin Fabrica de Productie Speciala fusese principala forta tehnica, financiara si decizionala in programul de modernizare a tancului TR-85 (prototip omologat), s-a produs si o transformare a Regiei Autonome Grup Industrial al Armatei, care a devenit societate comerciala (Arsenal) iar ulterior (in 2000) capacitatile de productie din subordine (inclusiv Fabrica de Tancuri / Uzina Mecanica Bucuresti) au fost inglobate in CN ROMARM (sub autoritatea Ministerului Economiei). Armata scapa astfel de capacitatile proprii de productie si nu mai avea nicio restrictie materiala sau morala ca sa acorde atentie industriei romanesti.

In ceea ce priveste contractul extern nr.97/123, in acesta perioada de reconfigurari si transferuri de responsabilitati, acesta a fost „insusit” de fostii participanti militari la program, care, fie au trecut la DIA (Departamentul Inzestrarii Armatei) pastrandu-si statutul de militar, fie au trecut in rezerva ramanand la ROMARM si la Fabrica de Tancuri.

Astfel primul director de program de tanc modernizat, devenit director tehnic la GIARA si director general la Arsenalul Armatei, s-a transferat in cadrul DIA, in functia de director al directiei achizitii, care avea in coordonare si directorii de programe, inclusiv pe directorul programului de tanc, dar controla si activitatea de achizitii a Romtehnicii. Cei 2 ofiteri au considerat ca managementul contractului este exclusiv atributul armatei (al DIA), fara sa mai implice partenerul industrial autohton (devenit, din Electromagnetica, CAPSEEA Clinceni in cadrul CN ROMARM) care initiase programul pentru stabilizator. A fost usor deoarece  cei 2 impreuna cu ROMTEHNICA si directorul general al Uzinei Mecanice Bucuresti (colonel pana in 2000, ulterior ramas in functie ca civil) limitasera inca din 1999 participarea Electromagnetica (in perioada privatizarii controversate) la transferul de fabricatie negociat si impus contractual partenerului francez (devenit MATRA si ulterior EADS, apoi SAGEM), si a fost si mai usor, dupa 1999, deoarece CAPSEEA Clinceni nu era decat un centru de productie din CN ROMARM, condus de alti colonei in rezerva deveniti civili. CAPSEEA a ramas numai cu ceea ce se facuse la prototip (la Electromagnetica), fara sa mai transfere alte blocuri electronice si fara sa mai integreze stabilizatoare pentru serie (asa cum prevedea contractul si cum s-a platit in cadrul contractului extern).

  In ceea ce priveste activitatile stabilite contractual, acestea au fost definite cu un mare grad de transfer de cunostinte si documentatii, transfer de utilaje de productie, stabilirea de proceduri tehnice si modalitati de integrare, participari la receptii la producatori, cursuri de specializare tehnica, dotarea cu mijloace necesare coordonarii si controlului programului. Partenerul francez si-a prevazut acoperirea tuturor acestor costuri, in majoritate generate de obligatiile de transfer de fabricatie, existand pozitii clare in textul contractului. Deplasarile in Franta, prevazute a fi efectuate de personal ingineresc cu buna pregatire tehnica, atat pentru cursuri de cunoastere, pregatire si transfer de fabricatie, cat si pentru receptia produselor livrate de partenerii externi, au fost efectuate de conducatori din ROMTEHNICA, din DIA (directorul de program), din UMB (directorul general), din ARSENAL  si foarte rar si de cativa ingineri din UMB, dar care nu aveau ca specialitate ingineria de sisteme sau electronica si nu participasera la conceptia, proiectarea si integrarea prototipului.

Consecinta a fost aceea ca nu s-a mai continuat programul de transfer de fabricatie convenit si nici nu au mai fost dezvoltate oportunitati de afaceri pe terte piete asa cum se stabilise in contract (anexa 13 Principii de cooperare).

Astfel ca derularea contractului nr.97/123, modificat ca transe de livrare, cantitati (numai 54 si un lot de componente de rezerva) si termene (pana in anul 2009), a fost substantial denaturat ca principii de transfer de fabricatie, coproductie, cooperare si obligatii ale partenerilor, in final constatandu-se urmatoarele HOTII si PROSTII:

1.-fara compensare din partea partenerului strain pentru neefectuarea transferului de fabricatie si coproductie;

2.-deplasari la receptii de produse monopolizate de acelasi grup de persoane, cu suspiciuni privind decontarea unor cheltuieli si la entitatile romane, desi cheltuiala a fost in totalitate in sarcina partenerului extern (finantata de MapN in contract);

3.-deplasari scolarizare specialisti efectuate de personal ingineresc  fara experienta si pregatire pentru domeniul electronicii si al sistemelor;

4.-receptie de utilaje de fabricatie care, in Romania, nu au fost puse ulterior in functiune pentru a asista procesele de transfer de fabricatie si/sau mentenanta;

5.-documentatii tehnice netransferate, desi partenerul extern a insistat a fi livrate fiind prevazute pentru partea romana, in buna parte, pentru transfer de fabricatie;

6.- nu a fost impus a fi transferate programul software-sursa aferent calculatorului de stabilizare (dezvoltat special pentru TR-85 M1);

7.-birotica de gestiune program/contract livrata nu se regaseste in UMB, aceasta fiind destinata, la timpul contractarii, inmagazinarii istoricului si a datelor tehnice si de management aferente;

8.-transfer progresiv de fabricatie prevazut pentru un nivel minim de 50% nu a mai fost efectuat;

Cunostintele noi referitoare la produsele proiectate si livrate nu au fost indreptate catre companii romanesti capabile sa le preia si sa le valorifice prin transfer de fabricatie si de tehnologie, deteminand ca toata responsabilitatea si prestatiile (dar si contravaloarea acestora) sa ramana la companiile franceze.

Cam care ar fi cuantumul platilor efectuate de statul roman pentru activitati neefectuate, deturnate in beneficiul personal al catorva instelati, si cum s-ar  putea cuantificata valoric lipsa transferului de fabricatie la industriasii romani ??? Daca prima parte (deplasari fara rezultate benefice) se poate ancheta, exprima valoric si, eventual (caci asa ar fi corect intr-un stat de drept) gasiti vinovatii si pedepsiti conform legislatiei, pentru cea de a doua categorie de nerealizari (neefectuarea transferului tehnologic ) nu exista decat o singura incadrare: TRADAREA INTERESULUI NATIONAL.

Credeti ca este dura exprimarea? Va vom explica in partea a II-a  a acestui articol ca nu este dura, si veti putea afla consecintele nerealizarii transferului de fabricatie si chiar cuantificarea dezastrelor financiare si tehnice privind reparatiile si mentenanta TR-85 M1 din Armata Romana, dezastre pe care le suporta Statul Roman, deci noi toti cetatenii platitori de taxe si impozite (fara salarii si pensii ocupationale, ca militarii).

PS – Asa cum am promis, cu nu foarte mult timp in urma, RoMilitary va prezinta incepand de astazi o serie de articole care arata negru pe alb, cu documente oficiale ale Statului Roman, cum decidenti politici si in uniforma, in mod deliberat si calculat, au distrus industria nationala de aparare – si odata cu ea o parte importanta si inalt-tehnologizata a industriei romanesti civile – de dragul unor interese obscure, personale sau de grup, interese care pot fi sub-sumate fara sa gresim de loc sub expresia „Inalta Tradare”.

Banii au fost, capacitate industriala a fost, specialisti au fost, necesitate ce sa mai vorbim, dar mai mereu politicieni si militari de rang inalt au pus cate piedici au putut dezvoltarii in tara a tehnicii de lupta necesare Armatei Romane, ajungand pana acolo incat astazi importam pulberi, pistoale, etc.

Partea a II-a

GeorgeGMT

The post HOTIA si PROSTIA, impreuna cu MINCIUNA (II) – Partea I appeared first on Romania Military.

    Situatia actuala a mentenatei si a reparatiilor Stabilizatoarelor. Ce a facut Uzina Mecanica Bucuresti si ce au facut  responsabilii din  structurile Armatei pentru mentinerea in stare de operativitate a tancurilor TR-85 M1

  In anul 2009 partenerul francez (devenit SAGEM si facand parte din grupul industrial francez SAFRAN) a anuntat in scris ca Stabilizatorul cu actionare electrica al tancului francez LECLERC si stabilizatorul derivat din acesta SAE-85 care echipeaza TR-85 M1, se scoate din fabricatie, si ca atare recomanda Armatei Romane sa comande loturi de reparatii si, in plus, propune negocierea cu partenerii francezi (in special cu Kollmorgen-Artus) pentru ca partea romana sa intre in posesia pregatirii de fabricatie dezvoltata special pentru proiectul romanesc. Partea romana nu a raspuns in niciun fel, contractul intre parti finalizandu-se fara alte obligatii postvanzare.

In 2010 Armata Romana initiaza, negociaza si semneaza un Acord Cadru cu Uzina Mecanica Bucuresti pentru reparatii si mentenanta pentru TR-85 M1,care prevede pentru Stabilizatorul SAE-85 doar interventii pentru identificarea blocurilor electronice defecte (un SAE are in compunere aprox.16 blocuri) si inlocuirea acestora cu blocuri din lotul de rezerva. Astfel ca pana in 2013 majoritatea blocurilor electronice din lotul de rezerva erau deja utilizate, ba mai mult, unele sortimente erau defecte si pe tancurile din dotare.

In 2013, ca urmare a situatiei financiare dezastruoase a Uzinei Mecanice Bucuresti, este numit ca director general domnul Gheorghe IOANA, fost director general adjunct in CN ROMARM, fost consilier al Secretarului de Stat pentru Industria de Aparare, care dovedise autoritate, eficienta, initiativa si buna organizare in Ministerul Economiei si in CN ROMARM.

Gheorghe IOANA imbunatateste rapid relatiile de colaborare cu structurile MapN, atat in domeniul noilor proiecte (TR-85 M2-varianta actualizata de modernizare, proiect pentru un tanc nou, revitalizarea tancurilor T-72 aflate in custodia UMB de multi ani, DUSTER militar, mentenata pentru GEPARD, mentenanta pentru TR-85 standard si altele) cat si in ceea ce priveste prestatiile pentru mentenanta si reparatiile aferente TR-85 M1 aflate in exploatare. Prima actiune in acest sens a fost verificarea la unitatea militara din Galati, pe cheltuiala UMB, a tuturor TR-85 M1 pentru sistemele: SAE-85, SCF Ciclop, AONP-I, SAILR, camere termale si generatoare electrice. Aceasta actiune s-a facut cu acceptul Statului Major al Fortelor Terestre iar rezultatul (destul de ingrijorator, doar un produs avea toate sistemele complet functionate) a fost adus la cunostiinta tuturor structurilor decidente din cadrul MApN (Statul Major General, Statul Major al Fortelor Terestre, Departamentul pentru Armamente, Unitaea Militara care are tancurile in exploatare).

Urmarea a fost ca Uzina Mecanica Bucuresti a fost autorizata sa sorteze un numar de 14 produse care sa parcurga operatiuni contractuale de mentananta uzinala, produse destinate sa participe la o aplicatie NATO intertari, in poligoanele din Germania, in primavara anului 2014. Se parea ca MApN a luat in serios situatia tehnica a echipamentelor care echipeaza TR-85 M1, dar suma alocata pentru verificari, constatari, reparatii, mentenanta, nu acoperea decat partial prestatiile necesare pentru ca cele 14 produse sa fie complet functionale si cu un aspect corespunzator.

Directorul general Gheorghe IOANA a prezentat situatia cu necesarul financiar care sa acopere nevoile de interventie si de reparatii pentru cele 14 produse, a decis interventii unitare pentru partea de mobilitate, siguranta deplasarii, ergonomie si aspect si a solicitat Ministerului Economiei initierea unei Hotarari de Guvern prin care sa se suplimenteze fondurile alocate acestei actiuni externe de mare importanta (pentru prima data tancurile romanesti ieseau din tara si urmau sa actioneze cu alte forte NATO). Ministerul Economiei a initiat Hotararea de Guvern care, surprinzator, a fost rejectata de reprezentantii MApN (!). Informatii colaterale („din piata”) confirmau ca tancurile trebuiau aduse in Uzina producatoare pentru reparatii si mentenanta, avand alocata o suma minimala insuficienta, operatiune care sa justifice iminenta comportare dezastruoasa in poligoanele germane, aceasta conducand la decizia importului imediat de tehnica blindata „second-hand”de la aliatii NATO care, in urma tratatelor internationale, au excedent.

Dar Gheorghe IOANA a decis constatari uzinale si interventii tehnice „ca la carte” pentru cele 14 tancuri, astfel ca un produs a ramas in Uzina avand teava de tun fisurata, toate celelalte au fost pregatite unitar din punct de vedere ergonomic (al aspectului), toate au fost aduse in parametrii privind mobilitatea si securitatea deplasarii (agregate, frane, senile, galeti, suspensii), toate sistemele au fost verificate si, partial reparate. S-a constatat ca 8 stabilizatoare nu pot fi aduse in parametrii prin utilizarea blocurilor de rezerva, pentru ca nu mai existau cateva sortimente de blocuri functionale. Uzina Mecanica Bucuresti a instiintat decidentii din MApN (SMFT-comandantul, adica actualul Sef al SMG, generalul CIUCA dar si alte cateva directii din SMFT, Departamentul pentru Armamente, ROMTEHNICA) atentionand ca este necesar ca MApN sa reia contactul cu firma SAGEM, sa initieze o relatie oficiala (contractuala) prin care SAGEM sa solutioneza reparatia celor 8 stabilizatoare, UMB prestand toate activitatile conexe (constatari, demontari, transport, integrare pe produs, teste, acceptanta).

MApN nu a contactat partenerul extern. Uzina Mecanica Bucuresti a contactat atunci direct firma SAGEM, solicitandu-i sprijin. Aceasta dupa ce a solicitat plata deplasarii si a constatarilor directe (plata refuzata de UMB iar francezii au acceptat, in final, sa-si suporte deplasarea), a trimis in Romania 2 reprezentanti (seful departamentului mentenanta si servicii postvanzare si un sef de colectiv tehnic), numai dupa ce UMB a luat acceptul ca reprezentanti ai MApN si ai Romtehnicii vor discuta viitorul relatiilor tehnico-comerciale.

Dupa discutiile tehnice privind defectele celor 8 stabilizatoare purtate la sediul UMB, a urmat intalnirea la sediul ROMTEHNICA, la care au participat reprezentanti ai SMFT, Romtehnica, CN ROMARM, UMB. Reprezentantii francezi au prezentat oferta pentru reparatii (in scris si pe suport electronic), reprezentantii MApN promitind ca vor formula un punct de vedere si vor transmite, prin operatorul Romtehnica, un set de propuneri pentru cooperarea viitoare. MApN nu a formulat niciodata un punct de vedere si nu a mai contactat SAGEM. Ulterior SAGEM a comunicat cu UMB (pentru problemele tehnice – tipurile de defect, aplicarea unor proceduri de verificare) si cu Romtehnica, careia i-a solicitat un punct de vedere, retransmitand, de mai multe ori, oferte complete (inclusiv pentru mentenanta pe 4 ani din noul Acord Cadru de reparatii si mentenanta care se negogia intre UMB si MApN, pentru perioada 2014-2018).

In acest nou Acord Cadru reprezentantii unitatii militare negociatoare (din garnizoana Roman), desi aveau cunostiinta si au fost informati despre toate aspectele tehnice, juridice si comerciale privind reparatiile SAE-85, au insistat sa negocieze cu UMB (ca producator si integrator al tuturor sistemelor de pe TR-85 M1) si reparatiile pentru SAE-85, timpul fiind un element de presiune pentru incheierea si semnarea Acordului Cadru. SAGEM a detaliat oferta, in mai multe etape, trimitand-o catre Romtehnica si UMB, a mai deplasat inca o data seful departamentul mentenanta la Bucuresti pentru discutii tehnice pe blocuri (cu UMB) si comerciale (cu Romtehnica), pentru a ajunge la semnarea unui contract cadru de reparatii si mentenanta pe 4 ani pentru SAE-85, generatoare electrice, camere termale, periscoape sef de tanc, instalatii stins incendiu. MApN (SMFT) desi a fost instiintat nu a luat nicio decizie. Noul Acord Cadru, sub presiunea timpului, s-a negociat si s-a semnat intre MApN si UMB incluzand si pozitii pentru reparatii ale SAE-85 (stabilizator, motorizare, calculator TBKS), ale camerelor termale (ALIS si MATISE), generatoare electrice (prin inlocuire) si electronica instalatiilor de stins incendiu. Sumele negociate au fost net inferioare fata de propunerile SAGEM, termenele fiind de max. 90 de zile (francezii avand propuneri de 6-18 luni), termene impuse de MApN in absolut toate contractele subsecvente de reparatii. UMB sperase in incheierea unui contract cu SAGEM iar aprecierea valorilor pentru reparatii (inspectie, demontare, reparatii, verificare, integrare, testare, predare la receptie) au tinut seama si de valoarea de achizitie initiala si de reglementarile legale privind procentul din valoare pentru reparatii medii/capitale.

Intre timp cele 13 tancuri TR-85 M1, reparate in Uzina Mecanica Bucuresti, au participat la aplicatiile din Germania cu rezultate excelente, apreciate de partenerii americani, care au propus chiar o permanentizare a unui numar de tancuri TR-85 M1 in poligoanele germane, pentru aplicatii si instruire in comun. Generalul Ciuca a confirmat aceste aprecieri (document).

Urmarea si a acestei activitati de succes, MApN incheie cu UMB un contract subsecvent, in sept 2014, aferent noului Acord Cadru, pentru 16 tancuri, fara a avea finantarea asigurata, dar cu termen de livrare luna noiembrie(!), si avand ca pozitii (printre multe altele destul de complexe si de complicate, ca motoare, hidrotransmisii) si 15 sisteme SAE-85 si 2 camere termale care au facut parte din furnitura SAGEM. UMB s-a trezit in situatia de a putea valorifica priceperea si experienta in cadrul unui contract mare, dar fara ca acesta sa fie cert finantat, sa nu aibe resurse financiare pentru demararea activitatilor, sa aibe presiunea de-a dreptul imorala si atehnica a termenului de finalizare si sa nu aibe alaturi, pentru diverse sisteme mari si importante (hidrotransmisii, SAE-85, agregate, camere termale, si altele), proiectantii si producatorii initiali. Si totusi directorul general Gheorghe IOANA si-a asumat riscul demararii activitatilor de reparatii si mentenanta, convingand o banca romaneasca (CEC bank) sa acorde un credit de productie de 7 milioane ron si solicitand colaborari cu firme romanesti pentru problemele tehnice pentru care UMB nu avea competente.

Mai multe firme romanesti, de stat si private, au refuzat sa participe, impreuna cu UMB, la reparatiile pentru SAE-85 si pentru camerele termale. Firma care a acceptat a fost OPTOTECHNOLOGIES care mai derulase contracte asemanatoare cu Politia de Frontiera (camere termale) si cu CN ROMARM (telemetre cu laseri repetitivi, camere termale), avand certificare OMCAS si autorizare ANCEX, fiind in evidenta Ministerului Economiei ca operator economic roman din sectorul industriei de aparare. Dar ceea ce a fost determinant a fost personalul angajat, care este reprezentat de ingineri specialisti cu competente in domeniu, fiind candva angajati ai unor companii de stat care prestau activitati in domeniul echipamentelor opto-electronice si de automatizari in domeniul militar (IFTAR DSL, Electromagnetrica, IOT Timisoara). Cativa dintre angajati au fost printre primii ingineri din Electromagnetica participanti la proiectarea si integrarea SAE-85 si a SCF Ciclop-M. In incinta UMB s-a construit un stand de verificare si testare SAE-85 si s-au amenajat posturile de lucru pentru reparatii blocuri. Receptiile stabilizatoarelor ca sistem integrat s-au efectuat pe standul de verificare de catre inspectia calitatii a UMB si de catre reprezentantii militari (e adevarat ca aceasta receptie a constituit o noutate pentru acestia dar buna functionare, dupa reparatii, conform procedurii scrisa de francezi a constituit o dovada de necontestat a reparatiilor). Integrarea pe turele (conform altei proceduri) si receptia finala pe produs au fost activitati demonstrate fata de receptionerii militari si fata de membrii echipajelor de exploatare. In final toate cele 16 stabilizatoare au parcurs etapele de reparatii, testare si reintegrare si in plus, fara plata suplimentara, si alte blocuri electronice ale SAE-85 din lotul de reparatii, defecte fiind, au fost reparate.

Se poate stabili cert ca acest efort pentru acceptarea reparatiilor SAE-85, cu rezultatele concrete, autorizate de reprezentantii militari si de membrii echipajelor de exploatare, reprezinta COMPETENTA si IMPLICARE. Care este valoarea la care se pot evalua acestea ? Oare valoarea negociata in Contractul Cadru este acceptabila si legala? Sau suma valorilor propuse de SAGEM este cea legala si trebuia acceptata si platita de MApN? Diferenta valorii negociate cu UMB este de cel putin 5-6 ori mai mica, iar termenul a fost pe deplin respectat. Dar, dupa ce s-au vazut cu stabilizatoarele reparate si receptionate, reprezentanti ai MApN (nespecialisti in sisteme opto-electronice si de automatizari), doresc sa li se demonstreze in amanunt (de ce oare, caci partenerilor straini nu li s-a cerut nici macar ceea ce era obligatoriu in contract si bine platit, cum ar fi soft-ul sursa pentru calculatorul de stabilizare) activitatea inginereasca pe care tot militari decidenti, altadata, au anulat-o (transfer de fabricatie si de documentatii) pentru motive obscure (avantaje personale directe si PROSTIE sau necunoastere), actiune care se incadreaza si se dovedeste abia acum ca a fost TRADAREA INTERESELOR ARMATEI ROMANE. In plus modul in care MApN in general (dar de fapt decidenti cu functii de raspundere si de comanda, cu grade dintre cele mai mari sau destul de mari) a tratat atentionarile repetate ale UMB (ale  producatorului de tanc) privind lipsa de continuitate a raporturilor tehnico-comerciale ale MApN cu furnizorul SAGEM, reprezinta exact trinomul din titlu: PROSTIE, HOTIE, MINCIUNA. Si constatam, cu regret, ca MApN persista in aceasta atitudine de eliminare a industriasilor romani, de ascundere a adevarurilor privind starea tehnicii din dotare, netinand seama de conditiile contractuale in favoarea partii romane, fara compensatii (desi exista legea OFF-SET-ului).

Si parca pentru a sustine ceea ce am demonstrat mai sus, s-a gasit in SMFT un „instelat” care pretinde ca poate face reparatiile si mentenanta intr-o baza militara al carui sef a fost (care pana acum nu a prestat decat vopsitorie si ceva reparatii de tapiterie). In consecinta face eforturi sa anuleze ACORDUL CADRU pe 4 ani cu UMB (producatorul care detine pentru tanc, ca producator si integrator, documentatii si tehnologie) ordonand sa nu se mai contracteze cu UMB activitatile stipulate in Acord. Mai mult a facut oferte de angajare si a angajat la baza de reparatii aprox. 10 muncitori calificati din UMB. E adevarat ca rezolva in acest fel operatiuni mecanice aferente sasiului dar nu rezolva mai nimic din ceea ce reprezinta sistemele si nici operatiuni complexe care necesita proceduri, bancuri si scule specializate. Aceasta HOTIE si PROSTIE greveaza interesele Armatei Romane. Se contribuie la devalizarea producatorului pentru o improvizatie fara fundament tehnic si tehnologic si fara viitor!!

Dovada cea mai evidenta ca militari cu grade si functii chiar saboteaza industria romaneasca, din PROSTIE in prinul rand, dar, la o analiza corecta, se constata ca si din HOTIE, este faptul ca d-na general Floarea SERBAN (ce mari merite o fi avut, in afara de un traseu de ofiter instructor pentru studente!) a ajuns director general al CN ROMARM, neavand niciun fel de pregatire si experienta de specialitate (diploma de jurist este un paleativ la cariera), ajutata evident de un grup de generali rezervisti (cu aceleasi mari merite ca si d-na), desi era judecata intr-un proces penal si era obligata sa restituie Armatei Romane o suma de peste 140 000 ron pentru o locuinta insusita ilegal. In postura de director general, in loc sa stabileasca relatii de cooperare cu Armata, a tensionat relatiile cu SMFT in dauna intereselor filialelor CN ROMARM, iar pentru UMB, pentru care directorul general Gheorghe IOANA reusise sa castige increderea SMFT si incepuse sa promoveze o politica de cooperare pentru dezvoltarea unor proiecte (TR-85 M2, tanc nou, mentenanta pentru TR-85 standard, DUSTER militarizat, cooperare cu RENAULT TRUCK DEFENSE pentru asamblare camioane militare, etc), d-na Floarea SERBAN a impus Consiliului de Administratie sa nu mai prelungeasca contractul de mandat al d-lui Gheorghe IOANA, desi rezultatele pentru UMB, in perioada de 2 ani ai mandatului, au fost EXCEPTIONALE. In acest context SMFT a agresat UMB incepand sa-i transfere specialistii si sa forteze anularea Acordului Cadru.

Ulterior (in 2016) a ajuns director general la CN ROMARM un alt general controversat (protagonistul celebrului caz CIOROGARLA), generalul in rezerva CROITORU, lipsit de experienta si pregatire in domeniul industrial si managerial aferent sectorului productiv (ce fel de tehnocrat este ?!?). Oare cum o fi obtinut aviz ORNISS avand de justificat povestea cu armele de la Ciorogarla?! Intre timp Uzina Mecanica Bucuresti este in pragul falimentului (e normal, are o suprafata de 10 hectare, este in Bucuresti la Poarta 4 Faur, terenul are utilitati, deja s-au construit blocuri de locuinte noi in fosta zona de protectie), si, datorita militarilor (asa cum am prezentat), industria autohtona va pierde si capacitatea de a mai fabrica tancuri, exact in aceasta perioada cu controversate situatii geo-politice. Acest film a mai rulat in Romania si inainte de a doua conflagratie mondiala.

Este hilar sa vezi la unul dintre posturile de televiziune efortul lingvistic si de prezentare (complet de „casa pionierilor”) facut de cativa decidenti ai SMFT, in prezentarea „capabilitatilor”bazei de reparatii completata cu personal fost angajat la UMB. Se prezinta „vopsirea”ca fiind o mare operatie de mentenanta iar interventiile la motoare ca fiind suprema actiune care asigura eficienta masinii de lupta, evitand, din PROSTIE sau MINCIUNA, sa constientizeze ca aceasta arma (tancul) are rol de interventie directa si eficienta in lupta si aceste caracteristici au nevoie de sistemele opto-electronice si de automatizari pe care cei cativa montatori si mecanici nu le pot solutiona. Doar abordarea industriala inginereasca mai poate solutiona aceste reparatii si mentenanta.

Sigur ca unii dintre cei care se simt vizati in vreun fel de acest articol vor dori dovezi, ca atitudine de „a goni musca de pe caciula”. Asa ca va informam ca pentru ceea ce este scris in acest articol exista suficiente documente care sa sustina si sa dovedeasca mai mult decat afirmatiile facute, iar in plus, va instiintam ca vom continua devoalarea si a altor „vrajitorii”in ale achizitiilor Armatei Romane.

Suntem constienti de impactul mediatic si de opozitia activa a celor implicati. Nu ar fi prima data, dar s-ar putea ca acum sa fie momentul in care societatea si statul de drept sa reactioneze.

PS Va rog sa remarcati ca in spatele „eforturilor” MApN de a-si intretine singur tehnica de lupta nu se afla nimic altceva decat o incercare mascata de a falimenta si ceea ce a mai ramas din industria nationala de aparare. Pe siteul RoMilitary am scris de multe ori despre aceasta asa-zisa „autogospodarire” ca nefiind nimic decat o ultima lovitura pe care o parte din conducerea MApNului o da industriei militare romanesti.

Pe langa faptul ca armata nu are cum sa-si intretina tehnica la un nivel corespunzator, pe langa faptul ca in general nici o armata normala nu face asa ceva, se pierde din vedere faptul ca prin acest sistem se distruge orice sansa pentru dezvoltarea/modernizarea de noi produse militare si ajungem cu cercetarea-dezvoltarea pe zero si cu mana intinsa spre importuri…

GeorgeGMT

The post HOTIA si PROSTIA, impreuna cu MINCIUNA (II) – Partea a II-a appeared first on Romania Military.

Pe 22 noiembrie, la Moreni, s-a semnat infiintarea joint-ventureului Romania Military Land Systems, intre UM Moreni si compania germana  Rheinmetall (fiecare parte detine 50% din actiuni). Noua companie romano-germana are ca scop dezvoltarea si productia de serie a transportoului blindat 8×8 “AGILIS” (in cadrul programului Transportor Blindat pentru Trupe – TBT 8×8).

Semnarea “actului de nastere” s-a facut in prezenta unui mare numar de inalti demnitari atat din MApN cat si din Ministerul Economiei si ROMARM, toata lumea fiind optimista cu privire la viitorul acestei noi companii romanesti.

“AGILIS” 8×8

Ca detalii despre noul “AGILIS” 8×8, in acest moment, va putem spune doar generalitati, MApNul nu si-a definitivat inca caietul de sarcini, in sensul ca mai sunt de facut cateva, foarte mici, precizari. In cadrul programului “AGILIS” (pentru ca de acum TBT 8×8 are un nume) au fost deja invitate un numar de companii romanesti (private sau de stat) care vor veni cu oferte concrete pentru diferite piese, subansamble, senzori, etc, urmand ca in timp o parte din subansamblele venite initial din Germania sa fie transferate in industria romaneasca, Romania fiind – sa nu uitam – o forta in industria subansamblelor auto, inclusiv pentru camioane sau utilaje grele.

Si acum informatii mai intersante pentru voi:

1.- Eu asteptam cu sufletul la gura doua semnaturi: prima pentru infiintarea Romania Military Land Systems, a doua pe contractul dintre RMLS si MApN, iar daca prima semnatura a fost pusa pe 22 noiembrie…

2.- Contractul intre MApN si Romania Military Land Systems este asteptat sa fie semnat in jurul datei de 1 Decembrie. Ca o fi inainte sau dupa cu 1-2 zile ramane sa vedem, dar de aceasta data vom avea un cadou cu totul neasteptata de Ziua Nationala.

3.- Contractul va prevede ca primul transportor blindat 8×8 “AGILIS” sa fie predat Armatei Romane in 2018, iar contractul se va semna pentru un total de 600 de “AGILIS” 8×8, adica exact cifra pe care tot noi v-am informat ca Armata o vizeaza (600 bucati 8×8 si 450 bucati 4×4).

4.-Din cele 600 de TBT 8×8 vom scadea insa (ATENTIE mare!!!) cam 50 si ceva de vehicule pe motiv de… Boxer. Armata a amanat atat de mult dotarea cu transportoare blindate noi, sau poate are nevoie de un MLI pe roti, incat in timp ce noul TBT 8×8 se dezvolta si creste, vom importa direct de la Rheinmetall, astfel: 30 de Boxer in configuratie de transportor de trupe greu (MLI daca vreti) si restul vehicule specifice unui batalion motorizat: ambulante, vehicule de comanda, de intretinere si evacuare.

Este posibil – aici doar speculez – ca Armata sa aiba in vedere achizitia de Boxer pe post de MLI greu, vehicule care sa lupte alaturi de tancuri sau in batalioane separate, “mecanizate”. Ramane sa vedem cum vor fi incadrate transportoarele germane cand vor sosi.

Astfel vom avea un batalion de infanterie dotat cu Pirahna IIIC, unul de Boxeri si restul, in viitor, dotate cu AGILIS 8×8. Ramane sa vedem daca noua companie va lasa sa-i scape viitorul contract de dotare cu un transportor blindat 4×4. Speram sa nu-l scape.

Si la sfarsit inca odata confirmam ca AGILIS 8×8 va fi un transportor blindat amfibiu, care va impleti tehnologia si experienta germana cu experienta romaneasca plus ce am reusit si noi sa dezvoltam deja in cadrul programului TBT 8×8, adica variante de protectie pentru carcasa,  atat impotriva minelor/IED cat si impotriva unor amenintari mai clasice…

Despre cum ar putea sa arate “AGILIS”, din punctul de vedere al cooperarii tehnice intre cele doua tari, vom vedea in curand intr-un articol special al lui Marius.

Asteptam un anunt oficial in preajma Zilei Nationale, insa acesta nu va cuprinde chiar toate aceste amanunte.

Dumnezeu sa ne ajute sa vedem AGILISul cat mai repede in productie, iar pe 1 Decembrie inchinati un pahar cu vin si in cinstea si sanatatea (economica) a noii companii.

Pentru noi – cei de pe RomaniaMilitary.ro – acest contract este unul cu adevarat deosebit. Am sustinut Moreniul si productia in tara cam impotriva tuturor ciurucurilor care ridicau in slavi importul si radeau de biata noastra uzina, dar pana la urma Dumnezeu ii mai ajuta pe cei curati la suflet, care-si iubesc Tara fara sa-i ceara nimic, fara nici un avantaj, altul decat multumirea sufleteasca.

Nu stiu cati bani vor ramane direct in Romania (vorbim insa de sute de milioane de euro) si cati vor merge spre Germania (sa fie sanatosi si sa se roage de sanatatea noastra), dar nu-i bai, pentru ca intretinerea flotei de 600 de transportoare blindate va fi in intregime in Romania! Si tot in Romania se vor face si evantualele modernizari, dezvoltari ale platformei!

Sute de milioane de euro vor merge direct catre economia noastra ROMANEASCA, se vor angaja sute de oameni la inceput, poate cateva mii in timp. Vor avea salarii bune si slujbe sigure pentru foarte multi ani de acum incolo, bugetele locale vor primii si ele bani, bugetul general va primi si el o parte de bani inapoi, pe orizontala firme mici si medii vor inflori pe langa companiile mari din proiect…

Pentru ca asa se face dezvoltare economica si dotarea Armatei mana-n mana si spre binele romanilor si al germanilor. Acum sa va asteptati ca in “presa aia adevarata” sa apara articole degrinatoare la adresa contractului (stiu ca deja au aparut, articolul de fata a fost scris ieri, cand stiam doar de articolul din Cotidianul nu si de B1), unii inca isi mai plang comisioanele pierdute si vor urla cu rautate, dar voi sa va ganditi mereu la “AGILIS” in lumina celor citite aici.

Spre sfarsit ii voi multumi public unui foarte bun prieten al nostru, un om pe care il respect foarte mult si care poate sa spuna, fara sa exagereze prea mult, ca AGILISul va exista in principal datorita lui.  A fost hulit, injurat, dat afara si batjocorit, dar acum ne putem bucura impreuna de o mare victorie pentru noi, pentru Moreni, pentru Romania toata care cum-necum va sarbatorii in curand un nou 1 Decembrie in picioare!

Iar noi ne vom sarbatori anul acesta Mama cu un strop de optimism mai mult decat anul trecut. Hai ca se poate, vedem acum si sigur putem mai mult! Trebuie doar sa aruncam neghina si pleava dintre noi si sa ramanem uniti in jurul singurei Tari pe care o avem, in jurul bucatii noastre de Pamant pe care Dumnezeu ni l-a dat noua si nu altcuiva.

Hai c-am devenit sentimental, dar sa fiu iertat, ca mi-am dorit cu multa patima si aproape deznadejede sa vad din nou un transportor blindat iesind pe portile unei uzine romanesti…

Poate acesta este inceputul unei noi industrii de aparare, poate este inceputul revigorarii industriale. Poate…

GeorgeGMT

The post Romania Military Land Systems s-a nascut! appeared first on Romania Military.

Concept ATOM

Ca tot ne intrebam zilele astea cum va arata TBT-ul dezvoltat de Moreni cu ajutorul Rheinmetall, cazul ATOM-ului franco-rus, colborare RTD-Uralvagonzavod, ar putea fi un etalon.

ATOM este un vehicul greu de lupta a infanteriei, pe roti, o evolutie amfibie a platformei VBCI 8×8 (Véhicule blindé de combat d’infanterie) a Renault Trucks, care insa beneficiaza de solutii de blindaj ale productorului lui T-90, Uralvagonzavod.

Conceptul a fost prezentat prima oara in 2013 la Russian Arms Expo din Nizhny Tagil, iar in iunie 2014 partea franceza a considerat inghetat proiectul datorita sanctiunilor catre Federatia Rusa si refuzului guvernului suedez de a permite instalarea motoarelor Renault- Volvo diesel de 600CP, rusii continuand sa lucreze apoi pe cont propriu.

ATOM la Expo

ATOM, un sasiu modificat de VBCI, construit din placi de otel sudate, beneficiaza de transmisie automata si suspensie independenta. Firma Petrel s-a ocupat de designul turelei automatizate, care nu perforeaza plafonul compartimentului, echipate cu un tun BM-57 cal. 57mm de provenienta ruseasca, un derivat al antiaerianului S-60. Tunul poate lovi tinte aflate pana la 6km distanta, cu o cadenta de pana la 140 lovituri/minut, incarcatorul din turela avand o capacitate de pana la 100 de proiectile, o cantitate echivalenta putand fi depozitata in sasiu, ca si rezerva. Elevatia tunului este de −8° la +70°, si poate angaja inclusiv tinte aeriene iar tipul de munitie la tragere poate fi schimbat in maximum 3 secunde. Alaturi de tun se afla o mitraliera coaxiala cal. 7,62mm.

Turela ATOM

Soferul se afla in stanga fata, alaturi de motorul plasat in dreapta, iar pentru acces dispune de un chepeng rabatabil spre stanga, cu 3 periscoape frontale pentru timp de zi. In spatele soferului se afla postul comandantului, care are si el un chepeng similar. Compartimentul pasagerilor de 10,7mc are loc pentru inca doi membri ai echipajului (comandant+tragator) si 8 infanteristi, cu acces prin rampa hidraulica spate cu deschidere verticala (cu usa de urgenta incastrata) si 4 trape in plafon. Echipajul beneficiaza de scaune antimina fixate in plafon, cele din compartimentul trupei fiind asezate fata in fata, pe laterale.

Compartiment trupa

si trapa acces spate

Ca si dimensiuni, sasiul are o lungime de 8,2m, o latime de 2,5m si o inaltime de 3m, iar garda la sol este de 600mm.

Protectia prin blindaj poate urca pana la nivel 5 al STANAG 4569, cu placi suplimentare modulare de blindaj reactiv sau spatiat, aplicabile pe carcasa, ceea ce inseamna rezistenta la proiectile cal.25mm perforante (APDS-T) trase d ela minim 500m. Vehiculul este dotat si avertizor la iluminare LASER si poate primi si sistem de protectie activa.

Blindaj suplimentar – detaliu

Daca VBCI atinge 28,9 tone echipat de lupta, ATOM poate atinge 32 de tone (18,75CP/tona), avand o masa utila de 7- 8 tone (in functie de echipare), putand atinge o viteza maxima de 100km/h cu o autonomie de 750km. Rulajul poate fi asigurat si in conditiile in care pneurile au fost perforate, vehiculul dispunand de un sistem de mentinere a presiunii in pneuri (“runflat tyres”). Pentru propulsia amfibie, ATOM dispune de doua propulsoare cu elice montate pe lateral, in partea din spate a carenei.

Fisa tehnica

            ATOM a fost prezentat si in alte variante: transportor de trupe (RAE 2013), vehicul de lupta a infanteriei inzestrat cu aruncator cal. 120mm, tun cal. 120mm sau rachete antitanc, ambulanta, vehicul de reparatii, vehciul de lupta electronica, vehicul blindat de politie, chiar si versiune parasutabila din IL-76.

Desi partea franceza s-a retras din asociere, rusii au continuat in 2015 si 2016 sa promoveze produsul la targurile internationale, sub marca Uralvagonzavod.

Video:

https://www.youtube.com/watch?v=sud_efBJCsE

https://www.youtube.com/watch?v=FDiEyILgbxg

Cazul ATOM ne arata ca modificarea unor concepte si sasiuri existente este posibila intr-un timp scurt, de 1-2 ani, atunci cand este interes si sunt prezenti parteneri cu experienta. Iar masa de peste 30 de tone (24-37 de tone in cazul Boxer), nu pare a fi un impediment pentru a face un vehicul amfibiu, cel putin in versiunea  de baza, fara kit-ul aditional de protectie maxima. Un hibrid amfibiu Boxer-TBT nu ar fi deci o tinta imposibila, putand sa se ajunga la omologare si productie de serie intr-un timp relativ scurt, de pana la 2 ani, dupa cum confirma si primele declaratii aparute dupa semnarea asocierii Automecanica Moreni – Rheinmetall.

Ca si raspuns al asocierii Nexter-KMW, Rheinmetall pare sa adopte o strategie diferita, intrand in joint-venture cu companii de armament din Europa de Est (Polonia si Romania) si vizand aceasta piata a flancului estic al NATO, lituanienii fiind primii cumparatori de Boxer din zona.

De vazut cu ce costuri si performante si, si mai important, cu ce procent din cercetare, componente si productie realizat local va fi realizat noul TBT…

Hai cu TBT-ul!

Si in incheiere, un concept Boxer-Agil… adic SAUR + marca Cristian Goila!

Marius Zgureanu

Surse:

ArmyRecognition.com

Blog.naver.com

Wikipedia

The post ATOM, exemplu de TBT amfibiu greu appeared first on Romania Military.

Este cazul celui mai slab premier de dupa 1989 (loc pe care ar trebui sa-l imparte cu piticul de Boc dar ala a „guvernat” putin), premier care a avut cea mai mare crestere economica pe timpul perioadei sale de guvernare dar care a lasat tara pe un deficit record de 5,2%! El si coruptul, si imbecilul de Vosganian, care in urma cu ceva timp plangea la propriu in plenul senatului si se milogea de toti sa nu-i ridice imunitatea…

Astia sunt, de fapt, tot astia sunt, vedem daca poporul prost il va mai permite lui tariceanu inca patru ani in parlament sa ne saboteze in continuare.

De remarcat totusi ca nu doar el este de vina, PSDul este cu totul majoritar si nici PNLul nu s-a insangerat in lupta pentru doatrea armatei romane cu ceva, orice.

Toti o apa si-un pamant, toti tradatori de neam si tara, toti hoti…

PSD şi Tăriceanu au blocat construirea primelor nave de război româneşti, pe motiv că şantierul de la Galaţi are capital olandez, nu românesc

Călin Popescu Tăriceanu, în alianţă cu PSD şi cu acordul tacit al PNL, a decis să blocheze construirea celor 4 corvete pe care MAPN le-a comandat la şantierul Naval Damen de la Galaţi. Corvetele fac parte dintr-un plan de dotare a Armatei Române, conform angajamentelor luate în faţa NATO, şi, conform legislaţiei referitoare la achiziţiile strategice, nu pot fi cumpărate sau comandate prin procedura de licitaţie standard, ci doar cu aprobarea Parlamentului, în termen de 15 zile după notificarea de către Guvern. Tăriceanu a declarat la RTV după şedinţa în care a blocat proiectul că şantierul naval de la Galaţi are capital olandez, nu românesc, şi nu înţelege de ce corvetele nu sunt făcute de români, asta deşi pe şantierul de la Galaţi lucrează români, iar în România nu există un constructor de nave cu capital autohton.

Guvernul României a adoptat, în ședința de ieri Hotărârea privind aprobarea circumstanţelor şi a procedurii specifice aferente programului strategic de înzestrare ,,Corvetă multifuncţională”.

Prin actul normativ adoptat, Cabinetul a aprobat circumstanţele şi procedura specifică aferentă programului strategic de înzestrare ,,Corvetă multifuncţională” în vederea furnizării de către Damen Shipyards Group, prin Damen Schelde Naval Shipbuilding BV, a patru corvete din clasa SIGMA – proiect 10514, construite şi dotate în Şantierul Naval Damen Galaţi S.A., precum şi a suportului logistic iniţial. Valoarea estimată a programului, pe întreaga perioadă de şapte ani, este de 1,6 miliarde Euro (cu TVA), sumă în care sunt cuprinse şi achiziţia muniţiilor şi suportul logistic iniţial, care include şi instruirea echipajelor, se arată într-un comunicat al Guvernului.

În Studiul de concept pentru produsul „Corvetă multifuncţională”, elaborat în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, au fost analizate 13 proiecte de corvete, din care patru proiecte pot satisface cerinţele forţelor navale române. Dintre toate aceste proiecte, clasa SIGMA (Ship Integrated Geometric Modular Design Approach) prezintă cele mai mari avantaje avantaje.

Construcţia şi dotarea navelor se vor realiza în România, la Şantierul Naval Damen Galaţi S.A, parte a Damen Shipyards Group-Olanda, care va colabora cu  operatori economici din industria națională de apărare, atât în activitatea de realizare propriu-zisă a corvetelor, cât şi în proiecte de modernizare a altor nave din dotarea Forţelor Navale Române, respectiv a celorlalte obligaţii de acţiuni compensatorii (offset) ce revin companiei olandeze. Conform procedurii specifice avute în vedere, activităţile compensatorii aferente contractului se vor desfăşura prioritar în următoarele domenii: activitatea de modernizare a altor capabilităţi ale forţelor navale române, realizarea facilităţilor de instruire, constituirea centrului de mentenanţă şi a facilităţilor de depozitare a muniţiilor în România.

În şedinţa din 7 noiembrie a Biroului Permanent al Senatului, Tăriceanu şi reprezentanţii PSD au decis să nu aprobe demararea procedurii de achiziţie, preşedintele Senatului pretinzând că nu înţelege despre ce este vorba, iar liderii PSD susţinând, deşi legea spune că Parlamentul are decizia în acest sens, că Parlamentul nu trebuie să facă ce îi dictează Guvernul

Stenograma şedinţei Biroului Permanent din 7 noiembrie

Continuarea articolului pe bn24.ro

V-as spune sa beliti ochii pe cine votati dar as fi marsav cu asa punere falsa in garda. Pe cine dracu sa votati sa fie o diferenta?! PSDul il stim cu totii partid de corupti. PNLul la fel ca si PSDul, vezi candidata de 24 de ani Mara Mares, o domnisoara care nu reprezinta nimic altceva decat noua generatie de politruci: ta-su politruc, ea la fel si probabil tot la fel de „bine” pregatita educational ca si cei de dinaintea ei.

Apoi vin „puii” astora mari, in general ai PSD si partidul lui basescu, asadar n-am pe cine sa va recomand sa votati, efectiv amenintat cu moarte daca as fi, n-as sti ce sa va spun, cert este ca minunea cu corvetele pare a se duce acolo unde ii este locul, in sertarul cu proiecte ratate si distruse din vointa celor care ne fura, ne distrug capacitatea de aparare, a  celor care duc tara spre ruina…

Si asa cum spuneam mai demult clasa politica romaneasca este primul, al doilea, al treilea, etc mare dusman al poporului roman! Nu exista nicaieri in lume o amenintare mai mare pentru viitorul Romaniei si al poporrului roman decat politicenii care compun aceasta plaga bubonica cazuta pe capul nostru.

Nici Rusia, nici Ungaria, nici Soros, nici iluminatii sau ideo-masonii, nici extraterestrii nu sunt inamici nostri reali ci propria clasa politica conducatoare, aici este raia si ciuma acestei natii…

AAA si… La Multi Ani de 1 decembrie, maine n-am sigur chef sa public nimic fals-festiv pentru simplul motiv ca n-am nimic  care sa ma faca sa fiu optimist, iar care va duceti la parada luati-l cu Huo! pe tradatorul asta de traiceanu!

GeorgeGMT

The post Tomberonezii ne fura/lovesc din nou: Tariceanu &Co nu vor dotarea cu nave de lupta… appeared first on Romania Military.

TUR VIRTUAL: http://www.panpics.nl/klanthosting/damen/opv950_web_short/flash/TourWeaver_Project36_web_short.html

Sursa: http://www.panpics.nl/_damen_galati.html

Sursa Foto: Militaryphotos

The post Poze si tur virtual 360°: MAI 1105 – „Stefan cel Mare” appeared first on Romania Military.

Cheltuielile pentru apărare ale României vor depăşi în premieră în acest an pragul de 3 miliarde de dolari, mai mult decât bugetele cumulate pentru apărare ale Ungariei şi Cehiei şi peste sumele alocate în această privinţă de Grecia.

Însă România, ca şi celelalte state din regiune, au o mare vulnerabilitate în raport cu Rusia pentru că nu dispun de sisteme moderne de apărare antirachetă, arată publicaţia specială „Air and missile defence in Europe„, realizată în noiembrie de trustul britanic Jane’s Information Group, conform News.ro.

Trustul media Jane’s Information Group, specializat în domeniul militar şi al serviciilor secrete şi care deţine publicaţii precum Jane’s Defence Weekly sau Jane’s International Defence Review, a trecut în revistă şi bugetele statelor de pe continent, în publicaţia ilustrată cu fotografii de la exerciţiul mixt româno-american Patriot Shock V,desfăşurat în perioada 1-12 noiembrie la poligonul Capul Midia.
La acest exerciţiu a fost adusă, în premieră pentru România, o baterie americană de apărare anti-rachetă Patriot, cu interceptori Pac-2 si PAC-3, din Germania.
În 2016, cele mai mari bugete pentru apărare din zona estică a continentului, fără a lua în calcul Rusia şi Turcia, au fost alocate de Polonia (9,2 miliarde dolari), România (3,08 miliarde dolari), Grecia (2,7 miliarde dolari),  Ucraina (2,4 miliarde dolari), Cehia (1,8 miliarde dolari) şi Ungaria (1,1 miliarde dolari), restul statelor din zonă având bugete militare de sub 1 miliard de dolari.
Spre comparaţie. Rusia cheltuie în acest an în jur de 65 miliarde dolari pentru apărare, adică 5,4% din PIB, potrivit estimărilor internaţionale.

Bugetul iniţial al Ministerului Apărării pentru 2016 a fost stabilit la 11,2 miliarde lei (echivalent cu circa 2,8 miliarde dolari), însă acesta include de anul trecut şi cheltuielile cu pensiile speciale ale militarilor.

Bugetul pentru apărare al României îl depăşeşte pe cel al Greciei

Rectificările bugetare din august şi noiembrie au redus bugetul ministerului, însă Guvernul a majorat plafonul de credite de angajament cu 5 miliarde lei şi a ridicat limitele la achiziţiile pentru înzestrare.
Astfel, actul normativ prin care s-a făcut ultima rectificare bugetară prevede că, „în vederea finalizării unor achiziţii de echipamente militare, se autorizează Ministerul Apărării Naţionale să efectueze virări de credite bugetare şi de angajament, între capitole bugetare şi între programe, peste limitele prevăzute, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate”.
În plus, Executivul a decis că achiziţiile de echipamente sau reparaţiile de tehnică de luptă pot fi finanţate şi din fondul de rezervă al guvernului, ceea ce face dificilă calcularea cheltuielilor efective pentru apărare ale României.

Astfel, PIB-ul României a fost anul trecut de 160,4 miliarde euro, sub nivelul indicatorului din Polonia (429,8 miliarde euro), Grecia (175,7 miliarde euro) şi Cehia (167 miliarde euro), arată datele Eurostat.

Totuşi, economia românească este semnificativ mai mare decât cea a Ungariei (109,7 miliarde euro) şi Ucrainei (81,7 miliarde euro).

Pentru acest an, PIB-ul României este estimat să urce la circa 170 miliarde euro, urmând ca în 2019 să depăşească în premieră pragul de 200 miliarde euro. Partidele politice s-au angajat anul trecut, la solicitarea preşedintelui Klaus Iohannis, să aloce cel puţin 2% din PIB pentru apărare începând din 2017.

În 2016, România a făcut un pas important în asigurarea securităţii aeriene, una dintre marile vulnerabilităţi în materie de apărare a ţării, primind primele şase avioane americane F16 A/B Block 15 MLU modernizate la standardul M 5.2 dintr-o escadrilă de 12, din care nouă cumpărate de la Portugalia, iar trei furnizate de Statele Unite.

Însă experţii în apărare spun că România are nevoie de cel puţin patru escadrile, adică 48 de avioane – nivel asumat, de altfel, la intrarea în NATO – pentru a fi capabilă să îşi apere spaţiul aerian în mod adecvat.
Alte două programe importante de înzestrare au fost demarate în 2016.
Primul prevede achiziţia a patru corvete noi de la grupul olandez Damen, care ar urma să fie produse până în 2020 la şantierul Damen Galaţi şi menite să asigure în special protecţia antisubmarin, în contextul creşterii flotei ruseşti de submarine din Marea Neagră.

Contractul, negociat de armată şi care ar trebui acordat prin încredinţare directă, a fost blocat deocamdată de conducerea Parlamentului, care trebuie să-şi dea acordul la propunerea Guvernului.

Un al doilea contract important prevede producerea tot în România, printr-o societate mixtă – Romanian Military Vehicle Systems – realizată între compania de stat UM Moreni şi grupul german Rheinmetall, a noilor transportoare blindate amfibii 8X8 pentru Forţele Terestre.

Compania mixtă va produce circa 550 de transportoare amfibii, iar circa 50 de blindate Boxer (neamfibii) ale Rheinmetall vor fi importate din Germania.

Cele 600 de transportoare vor echpa batalioanele de infanterie dotate în prezent cu TAB-uri vechi, în afara unui batalion, care este dotat cu transportoare uşoare Piranha.

Astfel, Germania dezvoltă din iunie 2015 un nou sistem anti-balistic, Medium Extended Air Defence System (MEADS), printr-un contract cu un consorţiu, condus de MBDA şi Lockheed Martin, menit să înlocuiască după 2025 actualul sistem Patriot, aflat în dotarea armatei germane.

Polonia a anunţat în aprilie 2015 că va cumpăra de la compania americană Raytheon opt baterii Patriot, cu ultima configuraţie disponibilă (+3). Sistemele Patriot vor intra în dotarea armatei poloneze din 2019 şi vor costa, în total, între 3 şi 5,6 miliarde dolari.
Lituania, o altă ţară din flancul estic al NATO care se simte ameninţată de Rusia, a decis în octombrie 2016 să cumpere două baterii de rachete din Norvegia, de tip NASAMS.

Jane’s punctează că şi România este aşteptată să ia în curând o decizie penrtru dotarea cu sisteme moderne de rachete.

În prezent, armata română are în dotare sisteme de rachete Hawk, considerate complet depăşite, care se bazează în continuare pe rachete din epoca sovietică.

Articolul complet il puteti citi pe revista22.ro

The post Jane’s: România cheltuieşte pentru apărare 3 miliarde USD, dar echipamentele sunt depăşite appeared first on Romania Military.

Principiile de bază avute în vedere, pe parcursul acestui an, în întreaga politică de înzestrare a Armatei, inclusiv în proiectarea celor două programe de achiziții majore au fost: urmărirea intereselor esențiale de securitate ale României, producția tehnicii de luptă în România – cu angajarea la maximum posibil a capacităților industriei naționale de apărare, fructificarea la întregul potențial a opțiunilor de offset  și deplina transparență a procedurii de achiziție.

Deciziile au fost fundamentate în urma unor procese riguroase de analiză și studii de concept care respectă în totalitate normele legale naționale și ale UE.

Astfel, în cazul programului strategic TBT 8×8, s-au creat premisele producerii acestui tip de tehnică în România, prin înființarea unei societăți mixte româno-germane prin parteneriatul dintre Uzina Automecanică Moreni, producătorul transportoarelor amfibii blindate aflate în prezent în dotarea armatei noastre și unul dintre cei mai mari producători de profil din lume, Rheinmetall Landsysteme. Cei doi parteneri își propun realizarea noului transportor blindat pentru trupe 8×8 la standardele operaționale formulate de Forțele Terestre Române, cu transfer de know-how de la partenerul străin către uzina românească.

Producția noilor transportoare la Moreni este o opțiune în direcția relansării industriei românești de apărare, reprezentând o oportunitate majoră de dezvoltare nu doar pentru economia din zonă, ci și la nivel național, prin atragerea pe orizontală a altor agenți economici din țară, atât în procesul de producție, cât și pe latura de mentenanță.

MApN este beneficiarul viitorului produs rezultat din această cooperare, produs nou, ce va fi dezvoltat pornind de la o soluție de cercetare românească (proiect finanțat de la buget și care trebuie valorificat), în raport de cerințele militare și tehnice formulate de Forțele Terestre.

Nu există angajare bugetară în acest an, contractul cu MApN urmează a fi semnat după ce va fi formulată o ofertă și în urma unei negocieri, iar cooperarea în ansamblul său urmează să se desfășoare pe termen mediu, de-a lungul mai multor ani. Desigur, în acest stadiu și fiind vorba de un produs nou și fabricat în România, nu se pot lua în considerare decât indicii de cost și preț.

Programul strategic de înzestrare ,,Corvetă multifuncţională” a parcurs o procedură de transparenţă decizională în materie de achiziţii fără precedent în România (proiectul de HG a fost prezentat pe site), care a urmat cu rigurozitate toți pașii impuși de legile în vigoare.

Stadiul concret al procedurii este următorul:

·         Având în vedere faptul că valoarea estimată a contractului, fără TVA, este mai mare decât echivalentul în lei a 100 milioane euro, Ministerul Apărării Naţionale a transmis Parlamentului României, în data de 18 octombrie 2016,  scrisorile prin care se  solicită aprobarea prealabilă pentru iniţierea procedurii de atribuire, așa cum prevede art. 51 alin. 2 din OUG 114/2011 privind atribuirea anumitor contracte de achiziţii publice în domeniile apărării şi securităţii.

·         În pregătirea atribuirii contractului de achiziție, Guvernul României a aprobat, așa cum prevede legea, circumstanţele şi procedura specifică aferentă programului strategic de înzestrare ,,Corvetă multifuncţională” în vederea furnizării de către Damen Shipyards Group, prin Damen Schelde Naval Shipbuilding BV, a patru corvete din clasa SIGMA – proiect 10514, construite şi dotate în Şantierul Naval Damen Galaţi S.A., precum şi a suportului logistic iniţial.

Valoarea estimată a acestui program, pe întreaga perioadă de şapte ani, este de 1,6 miliarde Euro (cu TVA), sumă în care sunt cuprinse şi achiziţia muniţiilor şi suportul logistic iniţial, care include şi instruirea echipajelor. Ministerul nu a modificat aceste sume pe timpul procedurii de transparență decizională. Având în vedere forma standardizată a formularelor stabilite prin lege pentru publicarea în procedură de transparență a actelor normative, în prima formă a notei de fundamentare publicată pe site-ul MApN a fost precizat impactul bugetar (și nu valoarea totală a contractului) pentru primii patru ani, care se situa la aproximativ 800 de milioane de euro. În urma consultărilor inter-instituționale, având în vedere faptul că durata de derulare a contractului va fi de șapte ani, în vederea asigurării previzibilității resurselor financiare, s-a luat decizia precizării în cadrul notei de fundamentare a valorii totale a contractului, incluzând, așa cum am precizat deja, toate dimensiunile proiectului (producția propriu-zisă a navelor, achiziția munițiilor, suportul logistic inițial și instruirea echipajelor).

(nota blogului) – sectiunea buclucasa din Nota de Fundamentare, o gasiti aici:  http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2016-11-3-21393701-0-nota-fundamentare-corvete.doc

Decizia de a propune Parlamentului României derularea contractului cu Damen Shipyards Group, prin Damen Schelde Naval Shipbuilding BV, pentru producerea a patru corvete din clasa SIGMA – proiect 10514 în Şantierul Naval Damen Galaţi S.A., a avut în vedere un studiu-concept în care au fost analizate 13 proiecte de corvete. În cadrul acestui studiu au fost identificate patru proiecte care puteau răspunde cerinţelor formulate de Forţele Navale Române.

Dintre toate aceste proiecte, nava din clasa SIGMA (Ship Integrated Geometric Modular Design Approach) prezintă cele mai mari avantaje:

·         Posibilitatea producerii lor la Galați îndeplinește interesul esenţial de securitate al țării noastre, respectiv asigurarea securității furnizării navelor după producerea lor și a securității mentenanţei, după intrarea în exploatare.

·         Şantierul Naval Damen Galaţi S.A va colabora cu reprezentanți ai industriei naționale de apărare, atât în activitatea de realizare propriu-zisă a corvetelor, cât şi în proiecte de modernizare a altor nave din dotarea Forţelor Navale Române, respectiv a celorlalte obligaţii de acţiuni compensatorii (offset) ce revin companiei olandeze, ceea ce va atrage oportunități importante de dezvoltare, atât pe orizontală, în industria de profil naţională, cât şi în spectrul mai larg, al altor companii româneşti.

·         Activităţile compensatorii aferente contractului se vor desfăşura prioritar în următoarele domenii: activitatea de modernizare a altor capabilităţi ale Forţelor Navale Române, realizarea facilităţilor de instruire, constituirea centrului de mentenanţă şi a facilităţilor de depozitare a muniţiilor în România, cu aceleași avantaje prezentate anterior.

Informațiile vehiculate cu privire la prețuri mult mai mici obținute de alte țări la achiziția unor nave militare de acest tip nu au corespondent în realitate. Costurile totale ale celor patru corvete au fost estimate pe baza unor proceduri care pot fi ușor verificate de autoritățile naționale competente.

În conformitate cu legislația națională, creditele aferente viitoarelor contracte nu pot să nu se încadreze în bugetul anual aprobat de Parlamentul României și să nu se înscrie în proiecția fiscal-bugetară pe următorii 3 ani cerută de lege.

Ambele programe de înzestrare de interes strategic răspund indubitabil unor cerințe de securitate a României, vizează achiziția unor capabilități imperios necesare forțelor noastre armate și privesc produse noi, de tehnologie avansată. Ambele programe răspund unui interes esențial de securitate clar identificat, dar și unei asteptări îndreptățite a industriei românești de apărare, anume de a transfera fabricația tehnicii de luptă în țară, cu generarea de efecte benefice în economia națională și crearea de noi  locuri de muncă.

MApN ramâne oricând deschis să ofere orice informație de interes public referitoare la aceste programe de înzestrare de interes strategic, ori la activitatea sa de ansamblu în materie de achiziții.

via Observator de Constanța

The post Precizări ale MApN cu privire la programele “Corvetă multifuncțională” și “Transportor blindat pentru trupe 8×8” appeared first on Romania Military.

Compania Airbus Helicopters, divizia pentru elicoptere a gigantului aeronautic Airbus, a trimis o scrisoare oficiala firmei IAR SA Ghimbav, controlata de statul roman si cu care societatea se afla intr-un parteneriat pentru intretinerea si modernizarea elicopterelor, in care solicita informatii legate de memorandumul semnat intre IAR si compania americana Bell Helicopter, avertizand ca acesta „pune in pericol prezenta Airbus Helicopters in Romania”.

Scrisoarea, obtinuta de News.ro, este semnata de Olivier Michalon, Senior Vice President responsabil pentru Europa in cadrul Airbus Helicopters, si a fost transmisa pe 15 decembrie directorului general al IAR SA, Ion Dumitrescu. O copie a documentului a fost transmisa si ministrului Economiei, Costin Borc, care este si vicepremier.

Ministerul Economiei detine 64,89% din actiunile IAR SA.

Scrisoarea a fost transmisa dupa ce, in 14 noiembrie, compania americana Bell Helicopter, controlata de grupul Textron, a anuntat ca a semnat un memorandum de intelegere cu IAR Ghimbav.

Intelegerea prevede ca cele doua parti discuta despre o eventuala colaborare ce ar putea consta in sprijin tehnic, in cazul in care Romania va cumpara  elicopterul de atac AH-1Z Viper produs de grupul american, desi o astfel de optiune nu a fost niciodata facuta publica de catre autoritatile romane.

In comunicatul oficial publicat de catre Bell, directorul general al IAR SA este citat cu o declaratie in care sustine entuziast colaborarea cu compania americana.

„Bell Helicopter este un partener global puternic si suntem incantati sa avem aceasta oportunitate. Urmeaza sa exploram diverse modalitati de colaborare pentru una dintre cele mai capabile platforme din lume”, a afirmat Ion Dumitrescu, citat in comunicatul Bell Helicopter.

Grupul Airbus a reactionat la anuntul din 14 noiembrie prin discutii cu vicepremierul Costin Borc, cel care are, in mod normal, un cuvant greu de spus ca reprezentant al actionarului majoritar in raport cu IAR. Insa Borc le-a spus reprezentantilor Airbus  Helicopters ca statul roman nu a fost implicat in documentul semnat cu Bell.

„In urma corespondentei avute cu privire la aceste aspecte cu vicepremierul Romaniei, domnul Costin Borc,  (￢) am stabilit ca autoritatle romane nu au fost implicate nici ca parte semnatara si nici in alt fel in relatiile de afaceri intre IAR si Bell Helicopters, inclusiv negocierile pe care le-ati desfasurat si care au avut ca rezultat semnarea memorandumului mentionat”, se arata in scrisoarea obtinuta de News.ro.

Potrivit Airbus Helicopters, vicepremierul Borc le-a solicitat reprezentantilor companiei franceze sa se adreseze direct directorului general al IAR.

Reprezentantii Airbus il avertizeaza pe directorul IAR ca Bell este un competitor direct al Airbus Helicopters.

„Cum ne-am exprimat deja ingrijorarile catre Guvernul Romaniei, o astfel de colaborare intre IAR si concurentul nostru direct Bell Helicopter ne ridica o ingrijorare legitima legata de colaborarea noastra extinsa in cadrul companiei mixte, care a avut ca rezultat crearea Airbus Helicopters Romania SA”, precizeaza Airbus Helicopters, in scrisoarea mentionata.

Airbus Helicopters Romania SA este o companie mixta creata in 2002, la Ghimbav, intre Eurocopter, vechea denumire a Airbus Helicopters, si IAR SA si care realizeaza servicii de mentenanta, modernizare si reparatii pentru elicopterele produse de grupul Airbus, precum si de vanzare a elicopterelor noi.

Separat de compania mixta, Airbus Helicopters a construit o uzina noua la Ghimbav, inaugurata in septembrie 2016 in prezenta presedintelui Frantei, Francois Hollande, si care urmeaza sa produca modelul de elicopter H215.

Francezii de la Airbus Helicopters vor sa stie daca memorandumul semnat intre IAR si Bell este compatibil cu continuarea colaborarii dintre IAR si Airbus.

„Suntem interesati sa cunoastem detalii ale colaborarii dintre IAR si Bell Helicopter pentru a determina compatibilitatea termenilor acestei colaborari cu termenii colaborarii din cadrul companiei mixte, asa cum au fost agreati de comun accord in cadrul Acordului Actionarilor semnat in 23 iulie 2001  intre Airbus Helicopters (anterior denumita Eurocopter SAS) si IAR, cu amendamentele ulterioare”, arata scrisoarea trimisa de Airbus Helicopters.

Acordul Actionarilor prevede ca, in cazul in care societatea IAR este cumparata sau controlata de un concurent al oricarei companii din grupul EADS, compania mixta urmeaza sa intre in posesia Airbus, daca grupul isi exprima unilateral o astfel de intentie.

Mai exact, Airbus Helicopters ar avea dreptul de a cumpara partea IAR in compania mixta. Airbus Helicopters  avertizeaza ca acordul dintre IAR si Bell pune in pericol intreaga prezenta a Airbus in Romania.

„Va mai solicitam prin aceasta scrisoare sa ne informati in legatura cu orice evolutie viitoare a relatiilor de cooperare dintre IAR si Bell Helicopter, deoarece aceasta poate pune in pericol prezenta Airbus Helicopter in Romania”, mai arata scrisoarea.

In acest an, Airbus a avut deja o experienta negativa cu un alt stat din regiune, Polonia, care a  inghetat negocierile cu Airbus Helicopters cu privire la achizitia a 50 de elicoptere H-225M Caracal, dupa schimbarea guvernului.

Hotnews via ronin

The post Airbus cere lamuriri de la IAR in legatura cu parteneriatul cu Bell, care „pune in pericol prezenta Airbus in Romania” appeared first on Romania Military.

Sau poate mai multe…

Cel putin asa se intelege din conferinta de presa privind bilantul MApN pe 2016 (momentul 46:35) pe care a sustinut-o cu putin timp in urma ministrul Mihnea Ioan Motoc:

„..Din motive care tin de – cred eu – de evolutia mediului general de securitate niciunul dintre acesti aliati (n.r.- europeni, carora li s-a trimis RfI inca de la inceputul anului privind perioada maxima de 2-3 ani necesara pentru incheierea si ducerea la sfarsit a conditiilor contractuale) nu poate, la ora la care vorbim, sa puna la dispozitie o escadrila intreaga de F-16. Ca atare, spre finalul anului, ne-am dus spre, ne-am orientat spre discutii directe cu guvernul producatorului, adica, cu guvernul Statelor Unite, care, sigur, are viziunea cuprinzatoare asupra acelor aparate disponibile si sa punem cap la cap o oferta care o analizam…” 

Cel mai probabil in modernizarea urmatoarelor F-16 vor fi implicati tot portughezii de la OGMA – cu care am avut „o cooperare  deopotriva profesionista dar si foarte prietenoasa”.

Rumania Military va roaga sa urmariti intreaga conferinta de presa, au fost abordate subiectele TBT 8×8 (conceptia cercetarii romanesti cu driveline Rheinmetall), F-16, corvete, 4×4, servicul voluntar, pensii, salarii, locuinte pentru militari…etc.

The post Se pare ca a doua escadrila de F-16 o vom lua de la americani appeared first on Romania Military.

Proiectul de buget pe 2017

Proiectul de buget pe anul 2017 este configurat pe un cadru macroeconomic cu o valoare a PIB de 815,195 mld. de lei șipe o creștere economică de 5,2%. Deficitul bugetar (cash) este estimat la 2,96% din PIB, în timp ce deficitul ESA este de 2,99% din PIB, cu încadrare în ținta de deficit bugetar de sub 3% din PIB, potrivit Tratatului de la Maastricht.

Veniturile bugetare proiectate pentru 2017 reprezintă 31,3% din PIB, fiind estimate la 254,717 mld. de lei. Cheltuielile bugetare sunt estimate la 278, 817 mld. de lei, ceea ce reprezintă 34,2% din PIB.

Pentru proiectul de buget pe 2017 au fost luați în considerare următorii indicatori macroeconomici: o inflație medie anuală de 1,4%, un câștig mediu salarial net de 2.274 lei și un curs mediu al euro de 4,46 lei. Se așteaptă o majorare a numărului de salariați de 4,3%, concomitent cu reducerea ratei șomajului înregistrat la 4,3% la finalul anului 2017.

Datoria guvernamentală, calculată conform metodologiei UE, este estimată la 37,7% din PIB, la un nivel sustenabil de sub 40% din PIB.

Proiectul de buget pe 2017 are următoarele direcții majore de acțiune: creșterea veniturilor populației, investiții sporite în infrastructură și reducerea taxelor.

• Creșterea veniturilor populației își găsește concretizarea în creșterea salariului minim de la 1 februarie 2017 la 1.450 de lei, în creșteri salariale în educație, în sănătate și pentru alte categorii de angajați din sectorul public.
• De exemplu, personalul plătit din fonduri publice din instituţiile şi autorităţile publice ale administrației publice locale beneficiază de la 1 februarie 2017 de o majorare salarială de 20%.
• Tot atunci,crește cu 50% cuantumul brut al salariilor personalului din cadrul instituțiilor publice de spectacole sau concerte, indiferent de subordonarea acestora.
• Pensia minimă se majorează de la 1 martie de la 400 de lei, la 520 de lei.
• De la 1 iulie 2017, punctul de pensie va crește cu 9%, ajungând la 1.000 de lei.
• Studenții înmatriculați la forma de învățământ cu frecvență, în instituțiile de învățământ superior acreditate, beneficiază de gratuitate la transport intern feroviar la toate categoriile de trenuri, clasa a II-a.
• Cuantumul alocat pentru constituirea fondului de burse și protecție socială a studenților se stabilește la 201 lei/lună pe perioada derulării activităților didactice/student de la învățământul cu frecvență, fără taxă de studii.
• Vor fi scutite de impozit pensiile mai mici sau egale cu 2.000 de lei și va fi eliminată obligația pensionarilor de a plăti contribuții sociale de asigurări de sănătate.

• La capitolul ,,Investiții” alocarea bugetară prevede investiții în infrastructură, sănătate, educație, agricultură, creșterea absorbției fondurilor europene, prin finanțarea unor proiecte prioritare care să conducă la realizarea unor rezultate concrete.
• Se estimează că investițiile vor reprezenta 4,2% din PIB, în creștere față de execuția pe 2016 care a fost de 3,9% din PIB.
• Începând cu 1 ianuarie 2017, au fost promovate măsuri care să susțină investițiile prin aplicarea nelimitată în timp a facilității fiscale de scutire a impozitului reinvestit.
• Începând cu 1 februarie 2017, pentru susținerea mediului de afaceri prin încurajarea înființării și dezvoltării microîntreprinderilor a fost majorată limita veniturilor realizate la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent de la 100.000 de euro la 500.000 de euro.
• A fost stabilită o cotă de impozitare de 1% pentru microîntreprinderile care au unul sau mai mulți salariați și a fost eliminată cota de impozit de 2% pentru microîntreprinderile care au un salariat. Măsură vizează stimularea creării de noi locuri de muncă și așezarea echitabilă a sarcinii fiscale între microîntreprinderi.

• Reducerea taxelor s-a concretizat prin eliminarea celor 102 taxe.
• Continuă, astfel, procesul de simplificare a fiscalității și de debirocratizare început în ultimii ani, precum și alte măsuri fiscale care susțin mediul de afaceri, sectorul IMM – contributor de importanță strategică la creșterea economică și crearea de locuri de muncă.
• Sectorul întreprinderilor mici și mijlocii va beneficia de finanţarea unor scheme de ajutor de stat având ca obiectiv dezvoltarea regională prin stimularea realizării de investiţii, creării de noi locuri de muncă, modernizarea sau dezvoltarea IMM-urilor, asigurarea unei dezvoltări economice durabile.

În 2017, Ministerul Apărării Naționale va avea un buget care reprezintă 2% din PIB.

Majorările salariale de anul acesta se regăsesc în creșterea bugetelor Ministerelor Educației Naționale, al Muncii și Justiției Sociale, al Culturii și Identității Naționale, dar și în cel al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Casa de Pensii are un buget mai mare cu 8% ca urmare a creșterii punctului de pensie, a pensiei minime și a scutirii de impozit și de la plata contribuțiilor la sănătate.

Bugetul Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale a fost suplimentat pentru proiecte pe fonduri europene și pentru capitalizarea Poștei Române cu 170 de milioane de lei.

Un obiectiv este fundamentarea bugetului pe bază de programe care va permite stabilitatea și predictibilitatea alocărilor bugetare. Va exista astfel o percepţie mai corectă, mai sistematică şi mai organizată asupra obiectivelor strategice şi a rezultatelor politicilor statului, o evaluare coerentă a felului în care s-au cheltuit banii publici în mod raţional și transparent pentru politici publice în interesul societăţii.

Pe cadrul bugetar al Uniunii Europene pentru 2014-2020, estimăm fonduri europene pentru politica de coeziune în valoare de 4,441 mld. de euro, iar pentru agricultură 1,18 mld. de euro pentru Programe Naționale de Dezvoltare Rurală și 1,8 mld. de euro pentru fermieri, în cadrul politicii agricole comune.

Ministerul Finanțelor

The post „În 2017, Ministerul Apărării Naționale va avea un buget care reprezintă 2% din PIB.” appeared first on Romania Military.

Sea Shield 2017

Marinarii militari vor participa la peste 50 de exerciţii, planificate a se desfăşura până la sfârşitul anului 2017, pe teritoriul naţional şi în afara acestuia. Dintre acestea, şase exerciţii multinaţionale sunt planificate şi conduse de Forţele Navale Române, iar 35 sunt exerciţii multinaţionale, organizate de alte structuri militare din România şi de către partenerii din Alianţa Nord-Atlantică.

Startul activităţilor de instrucţie pentru militarii din Forţele Navale va fi dat miercuri, 1 februarie, când va începe Exerciţiul multinaţional „Sea Shield 17”. 2800 de militari din Bulgaria, Canada, Grecia, România, Spania, S.U.A., Turcia şi Ucraina vor pune în aplicare proceduri standard NATO de luptă împotriva ameninţărilor aeriene, submarine şi de suprafaţă, într-un raion estic din Bazinul Mării Negre, de aproximativ 80.000 de kilometri pătraţi, de cinci ori suprafaţa Dobrogei.

Coordonarea secvenţelor exerciţiului va fi realizată de către Comandamentul Flotei, iar Fregata „Regele Ferdinand” va asigura, pe mare, conducerea grupării navale din care vor face parte un distrugător, patru fregate, un submarin, şase aparate de zbor ale partenerilor străini, precum şi 11 nave şi patru aparate de zbor ale României.

Organizarea şi conducerea Exerciţiului multinaţional „Sea Shield 17” demonstrează faptul că sistemul de pregătire profesională al Forţelor Navale Române corespunde standardelor de performanţă ale NATO, iar marinarii militari români sunt gata în orice moment să-şi îndeplinească misiunile constituţionale.

***

Forţe participante: Gruparea navală NATO SNMG-2, alcătuită din fregata spaniolă ESPS „Juan de Borbon” şi fregata canadiană HMCS „St. John’s”; Forţele Navale ale SUA din Europa (NAVEUR) cu distrugătorul USS „Porter” şi o aeronavă de cercetare; Forţele Navale ale Turciei cu un submarin, o aeronavă P-235 şi fregata TCG „Fatih”; Forţele Navale ale Bulgariei cu fregata BGS „Smeli”; Ucraina şi Grecia cu ofiţeri de stat major; Forţele Navale Române cu fregatele „Regele Ferdinand” şi „Mărăşeşti”, corvetele „Horia Macellariu” şi „Eustaţiu Sebastian”, navele purtătoare de rachete „Lăstunul” şi „Zborul”, dragoarele maritime „Lupu Dinescu” şi „Dimitrie Nicolescu”, două dispozitive mobile de lansare rachete sol-navă şi un detaşament de forţe pentru operaţii speciale; Forţele Aeriene Române cu două avioane MIG 21 LanceR şi un elicopter pentru evacuare medicală.
În perioada 3-5 februarie este planificată escala navelor străine în Portul Constanţa.

navy.ro, Forțele Navale – FB

The post 10 ani de IAR 330 Puma Naval; Agendă încărcată pentru Forțele Navale în anul 2017 appeared first on Romania Military.

Cu sub-titlul “ Iarba inca nu creste pe Borcea”.

Acest articol se bazeaza (in prima parte) intru totul pe un scenariu FICTIV dar care s-ar putea transforma oricand in purul si (dar) crudul adevar.

Sa facea ca prin Campia Baraganului (ca si pe Campia Turzii)  bate vantul! Bate azi, batea si ieri, batea si pe vremea cand sus-numita Campie nu era campie ci un mandru Codru al Vlasiei. Mai tot timpul in Baragan a batut vantul, pana aici nimic neobisnuit, nimic alarmant! De asemenea nici iarba (gazonul) nu creste cat ai clipi, nu creste, cum ar veni, la ordin, ci creste cand vrea ea si cum anul acesta a fost ceva seceta a crescut mai rar, mai incet, una peste alta n-a crescut la nivelul cerintilor operativ-tactice ale aviatiei noastre de vanatoare-bombardament, politie aeriana, superioritate aeriana, etc.

Asadar, din frumoasa si poetica (daca-mi permiteti sa ma auto-gratulez singur  – pleoneasm of course), mea expunere domniile-voastre trebuie sa retineti fix doua idei principale: iarba n-a crescut asa cum ar fi trebuit sa creasca pe Borcea si cineva nou-venit (conform traditiei) a luat o piatra-n “gura”, de fapt in motor…

Terminand sarada, deocamdata nu s-a intamplat nimic, avioanele noastre F 16 zboara voiniceste (si deocamdata decent ca numar de ore), dar o piatra la motor este un lucru banal la F 16 si intrebarea este, avem noi capacitatea tehnica sa remediem rapid necazul?! Putem sa schimbam motorul, avem cu ce sa-l schimbam, avem piese de schimb, dar expertiza tehnica necesara?!

Referitor la operationalizare F 16, ei bine, aici mai avem muuult kerosen de ars si multa pregatire pentru piloti. Daca am fi optimisti si am avea un program serios de operationalizare, flota romaneasca de F-16 ar putea atinge IOC (Initial Operational Capability) la 2 ani dupa sosirea primelor avioane in tara, adica in 2019. Daca am fi in continuare la fel de optimisti, am putea spune ca in alti 2 ani am putea atinge capacitatea operationala 100%, adica prin 2021.

Campia Turzii

 O alta problema este rata de disponibilitate a flotei de F 16 A/B, rata care cu mult noroc va ajunge si se va mentine spre 50%, desi la cat de scumpe sunt piesele ma cam indoiesc ca vor fi alocati suficienti bani pentru un stoc de piese reconfortant.  Luni, 23 ianuarie 2017, guvernul a anuntat un buget de doar 1,35 la suta pentru Aparare fata de 1,48 la suta pe 2016. Chiar si aceasta cifra este falsa, deoarece se bazeaza pe un curs exagerat de optimist (de doar 4,46 lei/euro, cand in realitate el va depasi 4,52 lei/euro) si pe o crestere economica la fel de exagerata de 5,5 la suta, o crestere imposibil de realizat in conditiile actuale. Asadar, nici macar acei 1,35 la suta nu vor insemna, in euro, suma vehiculata de noul guvern.

Colac peste pupaza, bugetul pe anul 2017 prevede reducerea cu 49 la suta ( !!) a fondurilor destinate mentenantei si pieselor de schimb.

Ramane sa vedem cand si cum Aerostarul va prelua mentenanta de uzina a flotei de F-16, ramane sa vedem pana la ce grad de complexitate va merge intretinerea integrata la Aerostar.

Campia Turzii, platforme in zona de sud-est

In sine o piatra si cateva pale indoite nu-s o tragedie, insa arata ca epoca intretinerii ceva mai facile a MiG-21 Lancer s-a cam dus si daca nu bagam bani in intretinere si piese nu vom avea ce zbura, iar daca nu zburam pilotii +120 de ore pe an, daca nu intarim disciplina printre acestia vom avea accidente si poate chiar victime. Cat despre mult doritul F-35, perspectiva sa pare cel putin in acest moment de neimaginat.

F-16 nu-i MiG-21 sa-l zbori cu zapada pe el, sa ai zeci de avioane pentru canibalizare, sa ai zeci de motoare la dispozitie pentru piese de schimb, ori sa il tii ani intregi pe bretea. De asemenea, vor mai trece cativa ani pana cand mecanicii romani vor avea experienta necesara sa lucreze cu F-16 cum lucreaza acum cu MiG-21.

De asemenea, palierul de misiuni al F-16 este mult mai complex fata de MiG-21.  F-16 e un avion care poate executa lovituri cu multe tipuri de munitie, la distante mari fata de aerodromul de decolare, asadar nu va mai fi suficient sa zbori pilotii cu 30-40 de ore pe an iar apoi sa te lauzi ca au castigat nu stiu ce exercitiu cu partenerii straini. Daca pilotii romani vor zbura sub 120 ore de zbor pe an pe acest aparat, nu ii vor putea folosi niciodata la maxim intreaga capacitate de lupta – practic, vom avea niste F-16 pe care le vom folosi ca pe niste MiG-uri 21, adica in misiuni de aparare sau interceptare, relativ aproape de aerodromul « de domiciliu ».

Eh ce bune erau MIG-29, cu sistemul de inchidere a prizelor la rulaj…

Polonezii ar trebui sa stie mai multe despre astfel de comparatii si de ce zboara inca MIG-29 si inca il modernizeaza (trag de el) in timp ce aproape o treime din aparatele F-16 nu sunt folosite… Poate ca si MIG-29 are inca nisa sa, ca si costuri si misiuni, mai ales daca il echipezi cu avionica moderna si niste motoare mai de incredere.

Acum stiri reale despre bazele aeriene Campia Turzii si Baza Aeriana 86 de la Fetesti (Borcea). In acest moment avem 9 aparate F-16 care zboara la Baza 86 Aeriana de la Borcea-Fetesti, desi lucrarile de moderizare nu au fost inca finalizate.

Asadar,

Campia Turzii – pista e de 2500 x 45 m betonata. Betonul are mai multe straturi, in vara anului 2016 s-au executat lucrari de reparatii la pista, practic cativa angajati au spart stratul de beton si au dat de un strat mai vechi, probabil din anii ’80 cand s-a reactivat baza. In general, s-au spart spatiile dintre dale (imbinarile) si s-a turnat un beton special pentru a acoperi spatiul interimar si a nivela cum trebuie, iar „noua” pista e foarte buna si foarte fina, au fost foarte multumiti de ea si pilotii de pe F-15 prezenti pentru cateva luni dupa terminarea lucrarilor, pentru un exercitiu comun. Nu se stie daca asta inseamna ca pe viitor nu mai au planuri de asfaltare, sau a fost doar o peticeala temporara pana la o viitoare asfaltare a pistei. In orice caz, personalul bazei nu este foarte optimist cu privire la trecerea pe F-16, pana la sfarsitul anului 2016 nu a existat nici un plan de pregatire a bazei sau personalului de la sol pentru asa ceva. Asadar, autoritatile declara una in ziare si la televizor, dar realitatea la fata locului e total alta, si anume: MiG-21.

La Campia exista 2 hangare de mentenanta si un micro-hangar intre ele. De obicei in micro-hangar se tin piese sau chiar motoare. Nu se cunoaste motivul pentru care personalul bazei incearca sa tina „secreta” capacitatea de stocare a hangarelor, pe Facebook au fost intrebati cate MiG-uri sau cate F-uri incap intr-un hangar si au refuzat sa raspunda, au refuzat si sa comenteze cifrele aiurea date de alti comentatori. La fata locului au fost vazute 4 MiG-uri aliniate (intr-un hangar mare), dar la care nu se poate lucra, sau 2 MiG-uri aliniate si un al 3-lea desfacut pentru lucrari, in ambele cazuri se umplea hangarul.

Fiindca MiG-21 si F-16 au dimensiuni similare as zice ca intr-un hangar pot fi tinute 4 MiG-21 / 4 F-16 fara sa se lucreze la ele sau 2 aliniate + unul desfacut. Pe Facebook sunt poze cu 3 F-16 intr-un singur hangar, aliniate, dar poza pare a fi facuta de undeva la intrare si nu se vede clar cat loc ramane.

De obicei un hangar este pentru supersonice si celalalt pentru Pume, uneori cand vin americanii li se aloca un hangar, atunci romanii raman cu unul pentru MiG-uri si americanii cu celalalt pentru avioanele lor, Pumele raman in… aer .

Totusi regula nu este batuta in cuie, in 2016 de exemplu americanii au primit doar o jumatate de hangar pentru F-15 iar cealalta a ramas pentru Pume, al doilea hangar fiind folosit pentru MiG-uri.

Aparent, la Campia Turzii sunt in constructie adaposturi individuale pentru supersonice, alt lucru despre care personalul bazei refuza sa discute. Deoarece vor mai trece cativa ani pana cand vom avea o escadrila de F-16 acolo si daca intr-adevar se construiesc adaposturi individuale, probabil ele vor adaposti cateva MiG-21 in ultimii lor ani de viata.

In schimb platforme noi s-au tot construit in ultimii ani in capul estic al pistei, se pot vedea pe Google Maps, acum 4-5 ani de exemplu alea nu existau. Unele sunt folosite de catre parasutisti pentru plierea parasutelor, pe altele sunt aliniate MiG-21 expirate iar unele contin mici adaposturi (similare micro-hangarului).

Borcea-Fetesti – La Borcea-Fetesti exista (la timpul trecut) o pista de 2500 x 80 m betonata. La Campia nu s-au vazut niciodata tufe / buruieni / ciulini intre dalele de beton dar la Fetesti erau destul de mari, sunt clipuri pe youtube in care arata de parca ar avea 1 metru . Fetesti si Bacau sunt singurele piste din tara cu latime de 80 m, au fost construite asa in ideea ca de pe ele ar putea decola 3 supersonice deodata. Sunt filmari pe net cu 3 MiG-21 care decoleaza in tandem la Fetesti.

Atat la Fetesti cat si la Bacau s-a asfaltat intr-un mod ciudat, adica au asfaltat practic doar partea centrala a pistei (probabil la latimea standard de 45 m) si au lasat betonul pe margini, din pacate nu se stie daca exista si o diferenta de nivel intre straturi, banuiesc ca nu fiindca ar fi stupid.

La Fetesti noua pista are 2800 x (80m ? sau 45m asfaltata) in sensul ca la ambele capete s-au adaugat 150 m. In cel putin unul din capete exista acele cabluri pentru oprire de urgenta, asa numitele « runway arrestor cables », pentru a preveni iesirea necontrolata de pe pista a avioanelor. Asemenea cabluri ar fi putut preveni iesirea de pe pista a Gripenului unguresc in Cehia. Nici baza Caslav din Cehia si nici baza de la Kecskemet din Ungaria nu au asemenea arrestor cables, n-am auzit sa fie montate nici la Campia (fiindca n-au prelungit pista) deci probabil Fetesti e singura pista din tara cu asa ceva. Nu stiu insa daca le are la ambele capete sau doar la unul singur, dar avand in vedere prelungirea egala de la cele doua capete (150 m) as suspecta ca ele exista in ambele.

Inainte de modernizare, la Fetesti exista un singur hangar de mentenanta, cam de dimensiunile celui de pe MK. Intr-un asemenea hangar ar incapea inghesuite 6 MiG-21, cate 2 in adancime pe 3 coloane. Asta fara sa fie desfacut vreunul sau sa se lucreze la ele. Parte a lucrarilor de modernizare si extindere a bazei a insemnat si constructia unui nou hangar, aflat pe platforma vecina hangarului vechi. Pana in ianuarie 2017, constructia noului hangar a fost terminata, nu se stie daca cel vechi este deocamdata folosit la ceva.

Tot la Fetesti mai exista 6 adaposturi betonate individuale, care pot adaposti un singur supersonic. Ele sunt dispuse in partea de est a pistei, aproape de capatul sau, in laterala bretelei. In filmarile cu sosirea F-16-urilor s-a vazut ca se lucra printre ele, sper ca n-au de gand sa le darame sau dezmembreze, deocamdata in filmarile alea toate pareau a fi inca acolo.

In Romania adaposturi betonate mai exista doar la Timisoara-Giarmata, in numar de 7.

Pe alte baze aeriene estice ele sunt mult mai prezente, de exemplu sunt cam 33 la Graf Ignatievo din Bulgaria iar la Tiraspol sunt vreo 45 (!!). La Kecskemet nu au adaposturi betonate, doar hangare individuale (6 mai mari, 2 mai mici si 3 cu iesirile de la ambele capete deschise), insa pe aeroportul international Debrecen exista mai multe adaposturi betonate (aproximativ 15).

Este interesant ca toate au fost construite de sovietici, cele de la Fetesti si Timisoara la noi, cele de la Graf Ignatievo din Bulgaria, cele de la Debrecen din Ungaria si evident cele de pe teritoriul fostei URSS (Tiraspol plus o gramada de alte aeroporturi din vecinatatea Romaniei, in actuala Ucraina). La Balti in Moldova unde e acum baza lor aeriana, nu exista adaposturi betonate.

In momentul de fata baza de la Fetesti ar putea adaposti 4 aparate in hangarul de mentenanta, alte 6 aparate in cele 6 adaposturi betonate plus inca aproximativ 4 sau 6 in vechiul hangar. Deocamdata la Campia Turzii ar fi probleme deoarece nu se stie sa aiba terminate hangare individuale acolo.

GeorgeGMT & Sorin2

The post A luat deja o piatra-n gura… appeared first on Romania Military.

H215

Preluare integrala Hotnews: (articol de Vlad Barza)

„Airbus Helicopters: Un contract cu statul roman, esential pentru demararea productiei la noua fabrica de la Ghimbav”

Portofoliul civil Airbus Helicopters

Portofoliul militar al Airbus Helicopters

In incheiere, dincolo de tatonarea pentru achizitie din SUA prin US Army Aviation Command facuta anul trecut de fortele terestre romane, sa nu uitam ca:

„Armata Romana a dat, chiar in ultimele zile din 2016, contracte directe de 78,7 milioane de euro pentru a moderniza si a repara o parte din vechile elicoptere IAR-330 Puma si IAR 316B Alouette din dotare. In ultimii doi ani si jumatate, Apararea a platit 135 de milioane de euro pe mentenanta elicopterelor. In plus, piese pentru elicoptere au mai fost cumparate prin alte 14 contracte de 145 de milioane de euro pentru mai multe tipuri de aeronave. In tot acest timp, bugetul Apararii a crescut constant si cu accent pe inzestrare, dar nu exista planuri concrete pentru achizitia de elicoptere noi.

Fortele Aeriene Romane au in dotare 57 de elicoptere IAR 330 Puma produse la IAR Ghimbav inca din 1975, elicoptere destinate in principal transportului de trupe sau misiunilor de evacuare medicala. ”

Ce contracte de modernizari, mentenanta si piese de schimb pentru elicopterele IAR 330 si IAR 316B au fost acordate direct in ultimii doi ani si jumatate

Total achizitii directe intretinere, mentenanta, reparatii, operare (sep 2014 – ian 2017) – 608.641.034 RON / 135.253.563 Euro

1. 31.12.2016 – UM 02550 Bucuresti –> IAR S.A.
REVITALIZARE SI MODERNIZARE ELICOPTERE IAR-330L
313,147,730 RON

2. 30.12.2016 – UM 01836 – Otopeni –> AEROTEH S.A.
Contract de furnizare pompe hidraulice si prestarea serviciului de reparatie de complexitate ridicata la servocomenzile rotor spate pentru elicopterele tip IAR-330
3,044,618.9 RON

3. 30.12.2016  – UM 01836 – Otopeni –> AEROTEH S.A.
Contract de furnizare de pompe hidraulice si prestarea serviciului de reparatie de complexitate ridicata la servocomenzile rotor spate pentru elicopterele tip IAR-330
1,627,809.45 RON

4. 30.12.2016 – UM 01836 – Otopeni –> IAR S.A.
Contract de furnizare materiale,piese de schimb pentru activitatile de mentenanta si prestari servicii pentru reparatii de nivel complex la elicopterele IAR-330 si IAR-316B
36,169,360 RON

5. 29.09.2016 – UM 01836 – Otopeni –> IAR S.A.
Contract de servicii de rep. de complexitate ridicata la echip. specifice elicopterelor tip IAR-316B Alouette , IAR-330 PUMA, reparatii de complexitate medie la echipamente specifice elicoptere tip IAR-330 Puma , mentenanta la elicoptere IAR-330 Puma, rep. capitala elicopter IAR-316B Alouette nr.72 si furnizare piese de schimb pentru executarea inspectiilor tip P2 la elicopterele tip IAR-330 Puma , conducte flexibile specifice instalatiilor elicopterelor tip IAR-330 Puma, utilaje
12,870,983 RON

6. 29.12.2015 – UM 01836 – Otopeni –> IAR S.A.
Contract de servicii de reparatii de complexitate medie(remediere defecte pentru punere in stare de disponibilitate), de reparatii de complexitate ridicata(reparatie capitala) la echipamentele si agregatele specifice elicopterelor militare tip IAR-330 Puma si IAR-316B Alouette, asistenta tehnica la sediul unitatilor militare, furnizarea de produse aeronautice pentru elicopterele militare tip IAR-330 Puma si IAR-316B si serviciul de reparatie de compl. ridicata(R.K) la elicop. IAR-316 nr.39
7,514,973.94 RON

7. 08.12.2015 – UM 01836 – Otopeni –> IAR S.A.
Acord cadru de servicii pentru reparatie de complexitate ridicata(reparatie capitala) pentru elicopterele IAR-330 PUMA SOCAT pe o perioada de 36 de luni
192,375,789.65 RON

8. 01.08.2015 – UM 01836 – Otopeni –> IAR S.A.
Contract de servicii de reparatii de complexitate medie,complexitate ridicata, asistenta tehnica , instalare capabilitate SAIMS, achiz. piese de schimb pentru lucrari de mentenanta la elicopterele IAR-330 si IAR-316B
6,766,866.2

9. 23.12.2014 – UM 01836 – Otopeni –> TURBOMECANICA S.A.
Contract de servicii de complexitate ridicata, medie, pentru activ. de mentenanta la echip.specifice aeronavelor IAR-330
4,415,129.99 RON

10. 07.11.2014 – UM 01836 – Otopeni –> IAR S.A.
Reparatie capitala elicopter IAR-316B nr. 57
4,700,000 RON

11. 30.10.2014- UM 01836 – Otopeni –> IAR S.A.
Servicii de reparare si intretinere a elicopterelor IAR-330L, IAR-330 SOCAT, IAR-316, achizitie piese de schimb, scule si dispozitive specifice mentenantei elicopterelor
24,860,719 RON

12. 04.10.2014 – UM 01836 – Otopeni –> ROMAERO SA
Contract de servicii de reparatii motoare ARTOUSTE III-B – (pt. IAR-316B)
1,147,058 RON

Total contracte pentru intretinere, mentenanta, reparatii, operare (sep 2014 – ian 2017) in care sunt vizate mai multe tipuri de aeronave printre care si elicoptere IAR 330 sau IAR 316B – 661,987,406 RON / 147.108.312 Euro

1. 13.01.2017 – UM 01836 – Otopeni –> AEROSTAR.S.A
Contract de servicii – de reparare si intretinere aeronave militare MIG-21L, IAR-99, IAK-52,IAR-330, IAR-316 si furnizare de rezervoare de combustibil pt. avion MIG-21L
11,579,253.61 RON

2. 30.12.2016 – UM 01836 – Otopeni –> TURBOMECANICA S.A.
Contract de prestare de servicii de mentenanta la echipamente, agregate, ansamble mecanice care echipeaza elicopterele IAR-330 Puma si motoarele tip VIPER 632-41M care echipeaza avioanele IAR-99
3,023,033.38 RON

3. 15.12.2016 – UM 01836 – Otopeni –> SC AEROFINA S.A.
Contract de servicii de reparare si intretinere aeronave militare MIG-21l si IAR-330
747,199.92 RON

4. 24.11.2016 – UM 01836 – Otopeni –>  TURBOMECANICA S.A.
Acord-cadru de servicii de mentenanta la echipamentele specifice elicopterelor IAR-330 Puma, avioanelor tip IAR-99 Standard/Soim si motoarelor tip T-56 si furnizarea de produse specifice motoarelor tip TURMO IV CA in perioada 2016-2020
386,032,854.5 RON

5. 07.01.2016 – UM 01836 – Otopeni –> SC AEROFINA S.A.
Contract de servicii de reparare si intretinere aeronave militare de tip MIG21-L , IAR-330 si furnizare echipamente de sol prelucrare date ESPD-HM specifice elicopterelor IAR-330
484,779.67 RON

6. 11.12.2015 – UM 01836 – Otopeni –>  AEROSTAR S.A.
Contract de servicii de reparare si intretinere aeronave militare MIG-21L, IAR-99, IAK-52 si IAR 330.
11,537,384.95 RON

7. 29.10.2015 – UM 01836 – Otopeni –> TURBOMECANICA S.A.
Contract de servicii pentru reparatii de complexitate ridicata (RR) si reparatii de complexitate medie(RM) la echipamentele si agregatele specifice elicopterelor IAR-330, avioanelor IAR-99 si C130B/H, motoarelor VIPER 633-47 si TURMO IV CA din inzestrarea Statului Major al Fortelor Aeriene, furnizarea de materiale consumabile pentru activitatile de mentenanta la echipamentele specifice elicopterelor IAR-330
28,645,696.1 RON

8. 03.06.2015 – UM 01836 – Otopeni –> TURBOMECANICA S.A.
Contract de servicii de reparatii de complexitate medie, reparatii de complexittae ridicata la echipamentele, agregatele, ansamblele mecanice, motoarele tip VIPER 632-41 si TURMO IV CA specifice avioanelor IAR-99 si elicopterelor IAR-330
4,091,306.42 RON

9. 21.05.2015 – UM 01836 – Otopeni –> SC AEROFINA S.A.
Contract de furnizare produse- pirotehnie pentru aeronavele MIG-21L , piese de schimb din compunerea sistemelor de salvare pentru aeronavele IAR-99 si prestarea de servicii de reparare si intretinere a aeronavelor militare IAR-330, din dotarea Ministerului Apararii Nationale- reparatii de echipamente din compunerea sistemelor de inregistrare a parametrilor de zbor tip SAIMS specifice aeronavelor IAR-330.
691,220.75 RON

10. 31.01.2015 – UM 01836 – Otopeni –> AEROSTAR S.A.
Contract de servicii de reparare si intretinere a aeronavelor militare MIG-21L, IAR-99 si IAR-330 si furnizare kituri de piese de schimb pt. aeronavele militare MIG-21L
1,412,624.79 RON

11. 05.11.2014 – UM 01836 – Otopeni –>  AEROSTAR S.A.
Acord cadru de servicii de reparatii capitale de echipamente si agregate pentru aeronavele militare MIG-21L, IAK-52, IAR-99 si IAR-330 din dotarea MINISTERULUI APARARII NATIONALE, la sediul promitentului-PRESTATOR, in perioada 2014-2020.
158,365,835.24 RON

12. 01.11.2014 – UM 01836 – Otopeni –> AEROFINA.S.A
Contract de furnizare produse”pirotehnie pt.aeronave militare MIG-21L, IAR-99, piese schimb din compunerea sistemelor de salvare pt. aeronavele IAR-99, echipamente SAIMS pt. aeronave IAR-99SOIM, IAR-330, sisteme SAIMS pt. aeronave IAR-99STANDARD” si prestare servicii de rep. si intretinere aeronave militare IAR-99, MIG-21L, IAR-330.
5,076,114.75 RON

13. 28.10.2014 – UM 01836 – Otopeni –> TURBOMECANICA S.A.
Contract de servicii de complexitate ridicata, medie,asistenta tehnica la sediul unitatii utilizatoare si furnizare materiale consumabile pentru activ. de mentenanta la echip.specifice aeronavelor IAR-330,IAR-99
14,068,869.1 RON

14. 17.09.2014 – UM 01836 – Otopeni –> AEROTEH S.A.
Acord cadru de servicii pentru reparatii de echipamente si agregate din instalatia hidraulica , de combustibil pentru elicopterele IAR-330, IAR-316 si avioanele IAR-99
36,231,240.83 RON

The post Airbus Helicopters iar bate saua… pentru H215 appeared first on Romania Military.