„ISTRIA II 2015” – trageri de luptă în poligonul Capu Midia

Militarii Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer „Nicolae Dăscălescu” şi batalioanele de artilerie antiaeriană din cadrul Forţelor Aeriene Române au executat trageri de luptă în cadrul exerciţiului „ISTRIA II 2015”, desfăşurat în poligonul Capu Midia, judeţul Constanţa.

„ISTRIA II 2015” este un exerciţiu de nivel tactic cu trupe în teren şi trageri reale de luptă, executat în baza unui scenariu fictiv, destinat instruirii structurilor de rachete sol-aer şi de artilerie antiaeriană.

Exerciţiul tactic cu trageri de luptă are ca scop perfecţionarea capacităţii de planificare şi conducerea acţiunilor de luptă, precum şi antrenarea şi evaluarea echipelor de luptă, atât pe timp de zi cât şi pe timp de noapte, în condiţii apropriate de cele ale câmpului de luptă modern.

Cer Senin

The post 19 septembrie – Ziua Artileriei și Rachetelor Antiaeriene appeared first on Romania Military.

Daca armata romana isi tot amana de la un an la altul inceperea programelor de inzestrare cu echipamente noi in cadrul fortelor terestre, poate ca n-ar trebui ocolita varianta modernizarii unei parti a echipamentelor deja existente in inzestrare, unde chiar si cele mai recent achizitionate au aproape 20 de ani vechime. Da, nu este prima data cand se prezinta astfel de idei, insa lista de variante se extinde, chiar daca atitudinea MApN ramane la fel de indiferenta.

 BTR-70M SIMSEK

Mi-a atras in primul rand atentia modernizarea azera a BTR-70 (tocmai pentru ca avem si noi in inzestrare in jur de 160 de TAB-77), si anume BTR-70M echipat, ca parte principala a modernizarii, cu o turela teleoperata SIMSEK/Fulgerul (varianta a turelei compacte Predator II, a nu se confunda cu vehiculul 4×4 Şimşek). Turela cu profil plat SIMSEK, prezentata prima oara in 2011, a fost dezvoltata in cooperare cu firma EWT (Emerging World Technologies) din Africa de Sud si poate fi echipata fie cu un tun 2A14 de calibrul 23 x 152 mm, alaturi de o mitraliera coaxiala cal. 7,62mm, fie cu o mitraliera grea KPVT cal. 14,5 x 114 mm, cu frana de gura modificata alaturi tot de o arma coaxiala cal. 7,62mm. Trebuie mentionat ca exista in stocul MApN un numar mare de sisteme ZU-2/ZPU-4/MR-4 cal. 14,7mm, care poate ar merita refolosite si ele, cu modernizarile si automatizarile de rigoare si ca si parte ale unor noi platforme, chiar daca acest calibru este mostenire sovietica.

Postul turelei in versiunea sudafricana

Arma principala a turelei poate lucra in elevatie de -4/+ 60 de grade (-20 + 90 de grade dupa alte surse, insa destul de improbabil).

Si amplasarea monitoarelor si comenzilor

De retinut la aceasta turela nu este doar  masa redusa, ci si capacitatea de a fi echipata cu arma 2A42 de calibru 30mm, oarecum similara cu tunul A436 romanesc. In plus este foarte usor de operat, fiind miscata doar electric si coordonata electronic, si in acelasi timp este complet stabilizata si echipata cu camere video zi/noapte si sistem neracit de termoviziune. Complexitatea fiind redusa, mentenanta este usor de realizat, iar formarea operatorilor este si ea usoara, datorita sistemului de control simplu.

Pe langa turela, la BTR-70M s-a realizat o remotorizare cu KAMAZ 740.11.240, care ii asigura 260CP si o viteza maxima de 80km/h pe sosea cu o autonomie de 550km. Sistemul de ventilatie si de incalzire a habitaclului a fost si el modificat si imbunatatit.

Si daca tot vorbim de EWT, mock-up-ul turelei Predator I a aceleasi companii a fost prezentat si pe SAUR2 la primele aparitii, turela fiind conceputa si ca si modernizare pentru clasa de vehicule BMP si incorporand si un lansator de rachete.

 Predator I

De asemenea, la Eurosatory 2014 a fost prezentata si turela CMI pentru cal.30mm – Cockerill CPWS 20-25-30 – instalabila pe vehicule din clasa BTR (integrata pe BTR-3E), VAB sau mai mici, inclusiv RTD Crab de 6 tone. Masa de sub o tona si rezerva de proiectile de pana la 150 de lovituri o fac o varianta interesanta si de retrofit pentru TAB-urile mai usoare, din familia BTR, atat 8×8 cat si 6×6 sau 4×4.

Astfel de turele ar putea incorpora fara modifcari majore si un lansator pentru rachete multirol de tip STAR-80L sau antitanc cu raza medie.

Cockerill CPWS 20-25-30 pe BTR-3E

Sa ne reamintim ca in anii ’80 a fost realizata o versiune a TAB-77 echipata cu tun A436 cal. 30mm si rachete antitanc Maliutka, in noiembrie 1982 fiind incheiate testele cu primul prototip. La parada din 23 August 1984 au defilat 10 transportoare astfel modificate insa proiectul a fost abandonat din cauza lipsei unui numar multumitor de guri de foc automate cal.30mm. Ceea ce nu mai este cazul astazi, un numar de 300 de sisteme A436 existand in inventarul MApN, alaturi de cele 72 sisteme Oerlikon GDF-203. In plus, mare parte a sistemelor A436 au fost fabricate dupa mijlocul anilor ’80, ceea ce presupune o uzura relativ redusa pentru majoritatea lor, tragerile reducandu-se simtitor dupa revolutie, datorita constrangerilor financiare. Iar TAB-77 exista in numar de 160 de exemplare in inventarul romanesc, in stadii de uzura destul de avansata, alaturi de cele 69 TAB-uri B-33 Zimbru. La nevoie, sistemele pot fi integrate pe SAUR2, in cazul in care spre exemplu TAB-77 nu mai este considerat viabil a fi modernizat, ulterior fie SAUR2 fie TBT 8×8 putand beneficia la intrarea in productie de sisteme de arme mature, compatibile, integrabile si cu noile platforme.

Este de asemenea adevarat ca si B-33 Zimbru 2000, echipat cu turela OWS-R 25 a MLI-84M, a ramas doar la stadiul de prototip, desi MApN are o rezerva de 67 de turele de acest tip de care incearca fara succes sa scape la licitatii (se pare ca marina ar fi interesata totusi de OWSR). Turela respectiva trebuia sa echipeze lotul ramas nemodernizat de MLI-84.

Si tot ca modernizare pentru Zimbru, a fost oferit motorul Deutz BF 6M 1013 de 300CP alaturi de transmisie Allison, in prezent UA Moreni oferind mai multe variante de remotorizare pentru B-33 si TAB-77/TAB-C 79.

Cu aceste modernizari, daca tot este necesara revenirea la uzina a majoritatii TAB-urilor, s-ar obtine cresterea puterii de foc si acuratetea armelor existente pe TAB-uri, sensibilitate marita a aparaturii de descoperire si ochire, un plus de putere de cateva zeci de CP sau mai mult, permitand si reamenajarea spatiului interior, a confortului si a protectiei, fara afectarea semnificativa a mobilitatii si flotabilitatii acestor vehicule. Iar costurile nu ar fi extraordinare, permitand si continuarea programului TBT in paralel, ca si reluarea activitatii unora dintre uzine.

Saur 2 si TBT ar putea integra aceleasi sisteme si o parte din motorizari, in functie de cerinte.

 Praga M53/59

La o adica, o platforma autopropulsata pentru sistemul de 30mm, modernizabil la Viforul si teleoperabil/interconectabil cu alte sisteme AA, nu este atat de greu de obtinut dintr-un sasiu de camion, o versiune mai veche si blindata ramanand reprezentativa, fiind mostenitoarea sistemelor AA pe sasiu semisenilat din ultimul razboi mondial: Praga M53/59. Aceasta era dotata cu sistem dual cal.30mm (vz.53/59) ghidat optic, alimentat automat cu cate 50 de proiectile si rezerva totala de 900 si operabil din cabina blindata. Se observa silueta joasa a cabinei soferului care lasa camp de tragere pentru turela inclusiv frontal, acoperirea fiind astfel de 360°, sistemul avand uz dual, AA dar si contra tintelor la sol, deci un fel de stramos mai usor al BMPT Terminator. Sistemul a fost retras acum 1 deceniu de catre cehi si posibil a fi inlocuit cu BRAMS, tot o solutie pe camion.

Solutia unui astfel de camion blindat de 10-14 tone, protejat balistic/exploziv in clasa STANAG nivel 3-4, se poate aplica si unui sistem AA derivat din S-60, cu una sau doua guri de foc, automatizat, chinezii avand in uz o solutie modernizata a platformei tractate cal. 57mm si integrat sistemului TD 2000B .

TD-2000B (Armyrecognition)

Daca MApN tot mai trage de vechile tunuri (cu sau fara CRT), chinezii au integrat tunul cu un radar de supraveghere de joasa altitudine cu raza de actiune de 45km si 4,5km altitudine, un sistem optronic OT-3 compus din camera TV cu bataie 6km, FLIR cu bataie 5km si telemetru laser cu bataie 5,5km. Tunul S-60 este ghidat automat, in urma calcularii in timp real a traiectoriei tintei, sau cu ajutorul unui joystick in interiorul punctului de comanda, care poate transmite date elementelor bateriei in format digital la 5km, prin transmisie radio la 15km sau prin fir la 500m. Bateria mai integreaza si rachete sol-aer cu raza scurta de actiune, posibil TY-90, sau optional/aditional sisteme cal.30mm similare celor Viforul, sau CIWS cu 7 tevi – in solutia LD 2000.

Pentru noi, integrarea cu sistem radar/electro-optic Skyshield (upgrade Skyguard) al tunurilor AA cal. 30/35mm, masinilor Gepard si posibil al tunurilor de 57mm, alaturi de rachete sol-aer cu raza scurta ar fi un pas logic, practic o modernizare a ceea ce avem déjà, la costuri care reprezinta o fractiune dintr-un echipament nou si performante apropiate.

S-60 chinezesc modernizat

Una peste alta, cal. 30mm ramane de actualitate, cei de la S.C Uzina Mecanica Plopeni S.A. dezvaluind in 2013 ca aveau in curs de asimilare lovituri cal. 30mm (« în variantele exploziv-incendiar şi perforant-trasor », « destinate tunului bord avion GS 30 L, loviturile cal. 30 mm destinate tunului 2 A 42 ») si elemente ale celei cal. 35mm Oerlikon.

Proiectile cal. 30mm realizate la Plopeni

Cum proiecte romanesti exista si pentru proiectilul AA naval cal. 76mm cu submunitii cinetice si focos programabil, ar putea fi in curand posibila si adaptarea pentru munitia AA cal. 57mm, crescand eficienta loviturii, similar cu ceea ce inseamna AHEAD pentru Oerlikon cal. 35mm.

Proiectilul AA naval cal. 76mm cu submunitii cinetice si focos programabil

Pentru obtinerea unui proiectil Ahead cal.57mm, din imaginea comparativa de aici a proiectilului 57x348mm cu cel Bofors 40×365, pare sa existe suficient spatiu in proiectilul cal. 57 mm (este adevarat ca lungimea e mai mica, proportional, fata de calibrele mai mici vestice):

Mai multe date despre  dimensiunea si masa proiectilului cal. 57mm pot fi vazute aici:

Munitie HE-T cal. 57mm cu detonare la impact

Daca pentru calibrul 35mm exista munitie Ahead, urmatoarea provocare rezolvata este cal. 30mm, cei de la Rheinmetall prezentand munitia ABM (airburst) 30 × 173 mm  pentru tunul Mk30-2 care inzestreaza MLI-ul Puma. Catalogul Oerlikon din 2005 arata intrarea in uz a ABM cal. 30mm, pe masura ce munitiile HE (inalt exploziv) cu focos de baza sau programabil si HEI (inalt exploziv incendiar) cu focos de proximitate sunt scoase din dotare, similar cu APFSDS si FAPDS versus AP si APDS. Pentru folosirea in sprijinul la sol,  APFSDS-T (30mm x173 long rod) este capabila sa penetreze lateral turela unor tancuri mai vechi, din categoria M-60/ T-55, de la 1,5km distanta.

 Exista sanse reale ca un proiectil cal.57mm sa poate evolua in aceeasi directie cu calibrele inferioare de mai sus, lungimea proiectilului fiind comparabila cu a surorilor mai mici in calibru insa cu un diametru sensibil mai mare, dupa cum se vede si in imaginea comparativa de mai jos:

Video „Shimshek ” (Llightning) pe BTR-70 – made in Azerbaijan

https://www.youtube.com/watch?v=OEtutHdPUeA

CMI 30mm turret pentru BTR:

https://www.youtube.com/watch?v=BfLdGy8lD7Q

Video turela telecomandata cal. 14,7mm:

https://www.youtube.com/watch?v=M8wGv0_UiPw

Intre timp rusii introduc pe BMP-3 noua turela teleoperata cu profil redus AU-220M din aliaj de aluminiu, pentru tunul cal. 57mm, derivat al batranului S-60, tun pe care noi inca il folosim in versiunea originala, actionata manual, la exercitiile de trageri AA, cum este cazul recent incheiatului Histria 2015. Proiectilul lansat de acest tun automat poate penetra 130mm de otel la o distanta de 1km, tragerea fiind coordonata computerizat, putand fi angajate atat vehicule  blindate si infanterie cat si drone, elicoptere si aeronave la joasa inaltime..

BMP3 cu noua turela AU 220M la RAE Russia Arms Expo 2015 in Nizhny Tagil

Toate aceste resurse si posibilitati “baltesc” intr-un moment in care fortele terestre romane au o nevoie disperata de crestere a capacitatilor cu mijloace moderne de lupta si de aparare antiaeriana, iar uzine militare cum sunt cea de la Moreni someaza, sau si mai rau, au ramas cu un numar insignificant de angajati, desi sunt foarte bine conservate, cum e cazul Arsenal Resita (fostul producator principal de tunuri al Romaniei), cu doar 44 de angajati.

Marius Zgureanu

Surse:

http://rpdefense.over-blog.com/tag/pologne/2

http://www.army-guide.com/eng/product5012.html

http://www.mapn.ro/fotodb/20090710/16_Consilierul_prezidential_Iulian_Fota_semnand_in_Cartea_de_Onoare_a_Academiei

http://reper24.ro/sindicatele-fac-lobby-pentru-reluarea-productiei-de-armament-la-resita/

http://www.cmigroupe.com/en/news-view/505/eurosatory%3A-cmi-defence-presents-the-cockerill-cpws-20-25-30

http://www.revista.forter.ro/_wsn/2013_4/07-arm/06.htm#1

http://www.armyrecognition.com/rae_2015_news_official_online_show_daily_coverage/new_bmp-3_ifv_fitted_with_a_gun_mount_system_au-220m_armed_with_a_57mm_automatic_cannon_10909152.html

http://defense-studies.blogspot.fr/2009/05/indonesia-buys-new-shorads_30.html

http://www.dtic.mil/ndia/2005garm/tuesday/buckley.pdf

Citeste si:

http://www.rumaniamilitary.ro/reutilizarea-armamentului-existent-solutii-stop-gap

http://www.rumaniamilitary.ro/turele-si-arme-calibru-mediu-pentru-masini-de-lupta

http://www.rumaniamilitary.ro/noua-ce-ne-lipseste

http://www.rumaniamilitary.ro/integrarea-rachetelor-sol-aer-cu-bataie-apropiata-cu-tunurile-antiaeriene-de-calibru-mic-o-cale-de-crestere-a-eficacitatii

http://www.rumaniamilitary.ro/sisteme-aa-romanesti-evolutii-i

http://www.tehnomil.net/2012/12/31/evolutii-episodul-1/

http://www.rumaniamilitary.ro/oportunitati-si-atmos-ul-polonez

http://www.rumaniamilitary.ro/alegerea-corecta-sistemul-antiaerian-marksman-versus-ghepard

Multumiri lui Nicusor pentru semnalarea proiectului: „proiectilul AA naval cal. 76mm cu submunitii cinetice si focos programabil, „

The post Modernizari ale armamentului existent, solutii stop gap (II) appeared first on Romania Military.

Edilii din Cugir vor ca autostrada Sibiu-Orăştie să aibă ieşire şi către localitatea lor. Motivul invocat de primar – Uzina Mecanică se află în planul național de mobilizare a țării în caz de război. Pentru a se asigura că va avea acces la drumul de mare viteză, acesta a început să strângă semnături pentru o petiţie care va ajunge la preşedintele Klaus Iohannis.

În doar o zi, petiţia care va ajunge la Cotroceni a strâns deja 500 de semnături. Oamenii sunt siguri că oraşul lor are nevoie de acces la şoseaua rapidă.

Primarul motivează cererea prin faptul că Uzina Mecanică de la Cugir se află în planul național de mobilizare a țării în caz de război şi spune că președintele Românei trebuie să intervină.

Adrian Teban, primarul din Cugir: „Având în vedere că în oraşul Cugir îşi desfăşoară activitatea doi agenţi importanţi care lucrează în domeniul industriei de apărare, care este un obiectiv strategic pentru România, este normal ca acest acces să fie făcut”.

Emil Muntean, director general la Parcul Industrial Cugir: „La momentul de faţă găzduim 42 de agenţi economici, care au creat peste 600 de locuri de muncă, domeniul principal de activitate fiind prelucrările mecanice”.

Oraşul Cugir are aproape acelaşi număr de locuitori ca şi Sebeşul, care are demult acces la autostradă, iar distanţa de la oraş până la drumul de mare viteză este de doar 3 kilometri şi ar fi necesare doar bretelele de acces.

Digi24

The post Petiţie la preşedinte pentru autostrada Sibiu-Orăştie appeared first on Romania Military.

Mai jos redam cateva pasaje semnificative din documentarul realizat de cei de la Digi24 despre industria romaneasca de aparare, documentar prezentat vineri seara:

Viorel Tăbârcă, director general al Carfil Braşov: „Pentru anul 2015, până în momentul de faţă capacitatea este încărcată aproape la maxim, estimând, până la sfârşitul anului, o creştere a volumului de export cu aproximativ 10-15%.”

„În 2014, am înregistrat un profit de 10,8 milioane. În 2015, pe primele sașe luni am înregistrat un profit de 18,5 milioane. Preconizăm până la sfârșitul anului un profit de 30 de milioane”, spune Micu Romulus, director general al Uzinei Mecanice Cugir. „Suntem acoperiți cu contracte până în anul 2017. Încercăm să ne achităm în termen de aceste contracte. Din această cauză a fost nevoie să facem şi angajări de personal. Am creat în ultima perioadă 200 de locuri de muncă”, mai spune Micu Romulus. 

Produsul fanion al „Uzinei Automecanica Moreni” este transportorul blindat SAUR 2 realizat în anul 2009. Deși a trecut cu succes toate testele de viteză, urcare și coborâre în pantă, suspensii și flotabilitate, Armata Română a refuzat să îl cumpere pe motiv că nu respectă standardele NATO în ceea ce priveşte blindajul. Uzina nu a găsit clienți pentru acest vehicol nici în străinătate. „Aici am primit mici observații în ceea ce privește mai mult confortul din interior al echipajului, observații la care lucrăm acum urmând ca în perioada cea mai scurtă să facem o nouă testare și să vedem părerea Ministerului Apărării Naționale”, spune Ion Manu, director general al Uzinei Automecanică Moreni .

Testarea la explozie a prototipul transportorului blindat pentru trupe 8×8

În anul 2011, Guvernul a comandat Uzinei de la Moreni un nou transportor blindat 8×8, cu un nivel superior de rezistență a blindajului, pentru Armata Română. Conform înțelegerii, transportorul trebuia să fie gata la sfârșitul anului 2014. Deși vehiculul a trecut cu succes probele de rezistență, proiectul a fost blocat tot din cauza lipsei de fonduri.

„Nenorocirea este că s-au cheltuit 500.000 de euro și de atunci nu s-a mai întâmplat nimic. Am aruncat 500.000 de euro în aer, dar nu am trecut la fazele următoare, faza doi, trei, patru, în care noi trebuia să ieșim cu un transportor de fabricație românească de ultimă generație”, spune Constantin Bucuroiu, lider de sindicat al Uzinei Automecanica Moreni.

Colonel Mihai Liviu Coșereanu, directorul Agenției de cercetare pentru Tehnică Militară, spune că „Armata și-a îndeplinit în totalitate sarcinile privind partea de contractare a acestui produs. Colegii noștri și aici nu știu, nu aș vrea să pară ca un fel de a arunca pisica, nu (…) trebuiau să asigure această finanțare.

„Dacă până anul trecut aceste procedee de reparații curente nu s-au făcut, de anul trecut s-a reușit totuși ca prin câteva contracte subsecvente să se facă mentenanța la 29 de tancuri”, spune Toader Ulise, director general al Uzinei Mecanice București. În prezent, uzina bucureșteană poartă discuții pentru realizarea un tanc nou, pe șasiul modelului TR125. „Noi am prezentat mai multe proiecte, într-adevăr sunt ceva discuții pe acest proiect pentru un tanc care ar trebui să fie finalizat în anul 2020”, spune directorul general al Uzinei Mecanice București.

Video:

Documentarul cu textul integral poate fi vazut aici: Digi24.ro.

P.S.

Despre Automecanica Moreni si UMB se poate urmari documentarul dupa min.21, cu o vedere interesanta a halei UMB, unde se afla pe partea dreapta un T-72 reconditionat, si apoi SAURii la Moreni. Iar despre UMB dupa min 26, se poate vedea un test drive nu doar cu TR-85M1 ci si cu un TR-125.

The post Ce se mai aude despre industria romaneasca de armament appeared first on Romania Military.

Intre timp polonezii tocmai au primit 3 radare fixe cu raza lunga Selex RAT 31DL, iar letonii cumpara 3 radare tot de tip TPS77 MRR.

ACTTM

http://www.rumaniamilitary.ro/cu-ce-vom-inlocui-batranul-p-18

http://www.rumaniamilitary.ro/radare-cu-raza-lunga-la-moda

http://www.rumaniamilitary.ro/la-altii-se-poate-2

Lockheed Martin

The post RFI pentru Mobile Long Range 3D Radar appeared first on Romania Military.

Inca de la aparitia ei, mitraliera a reprezentat o arma revolutionara la fel cum a fost si arbaleta, la timpul ei.

Aceasta arma, a rupt de multe ori echilibrul pe front, in WW1 dar si in WW2 (vezi luptele vanatorilor de munte romani in Caucaz).

Folosita in defensiva, intr-o cazemata, facea practic imposibia inaintarea trupelor de infantierie. La sfarsitul zilei, terenul din fata cazematei fiind transformat intr-o priveliste ingrozitoare, acoperit doar de cadavre.

In WW2, Germania Nazista folosea calibrul 7,92mm iar in luptele AA folosea calibrul 13,20mm in timp ce URSS folosea calibrul 7,62mm iar in lupta AA folosea calibrul 12,70m

NECESITATEA MITRALIEREI DE CALIBRU MARE:

In continuare ne vom axa pe mitralierele de calibru mare, folosite intens in luptele AA dar si in inzestrarea trupelor terestre.

Inca din WW2, in luptele aeriene sau in luptele anti-aeriene s-a simtit nevoia unui calibru mare deoarece calibrul 7,92mm si calibrul 7,62mm era ineficient, Avioanele zburand la altitudini relativ ridicate, peste 1500 dar si la viteze mari.

Astfel mitralierele de calibru 7,92 de pe avioanele Germaniei Naziste dar si avioanele aliatilor sai, cum ar fi Romania (Vezi IAR 80), s-au dovedit ineficiente. Din acest motiv s-a trecut la Calibrul de 13,20mm dar si la calibru 20mm, avioanele ajungand sa fie echipate in diferite configuratii:

– 4 mitraliere 13,20mm

– 2 mitraliere 13,20mm si 2 tunuri 20mm

– 4 tunuri 20 mm

MITRALIERA ROMANEASCA ZU-2 (calibru 14,5mm) – varianta sovietica este KPV-14,5mm

Dupa incheierea WW2, in domeniul armamentului apare o mitraliera unica.

KPV 14,5mm o arma ce-si avea originea in pusca sovietiva PTRD 14,5x114mm capabila sa penetreze intre 35-40mm blindaj la distanta mai mare de 500m (https://en.wikipedia.org/wiki/PTRD).

In 1949 isi face aparitia in armata sovietica mitraliera KPV-14,5x114mm sub diferite configuratii: mitraliera cu 1 teava, cu 2 tevi si mitraliera cu 4 tevi.

Mitraliera sovietica, inca de la aparitia ei, a fost integrata in diferite sisteme AA si turele.

Astfel mitraliera intra in dotarea transportoarelor blindate, masini de lupta, este montata pe Nave militare dar si in sistemele de lupta AA din intreg Pactul de la Varsovia.

Aparitia acestei mitraliere a inceput sa aduca ingrijorare in randul tarilor membre NATO deoarece calibrul ridicat si caracteristicile balistice excelente ale acestei mitraliere, puteau probleme serioase oricarui blindaj al transportoarelor de trupe sau oricarei masini de lupta NATO.

Inca de la inceputul anilor 1970, pana in prezent, caietul de sarcini al producatorilor de MLI-uri TBT-uri si Tancuri Usoare din tarile NATO prevede standard, protectia balistica pentru calibrul 14,5x114mm.

Mitraliera sovietica este cauza pentru care blindatele Bradley si Marder si-au dublat protectia anti-balistica dar si greutatea, ajungand la 30 tone.

MITRALIERA AFLATA IN DOTAREA ARMATEI ROMANE

Mitraliera se gaseste in dotarea armatei romane:

– la unitatile de infanterie, ca arma standard pe Transportoarele Blindate TAB-71, TAB-77, B-33 si TAB-79 dar si pe Masina de Lupta a Vanatorilor de Munte (MLVM)

– In cadrul Flotei Fluviale, Monitoarele fluviale (purtatoare de artilerie) sunt dotate cu cate 4 mitraliere MR-4  (mitraliera cu 4 tevi fabricata in Romania ), dar si Vedetele Purtatoare de artilerie sunt dotate cu cate 2 mitraliere MR-4

In cadrul flotei Flotei Maritime mitraliera MR-4 este instalata cel putin pe nava Remorcher Grozavu (2 mitraliere MR-4) dar si pe Navele Rapide de Scafandri ( in variant ZU-2) sursa: http://navy.ro/

– In cadrul unitatilor Anti-Aeriene se gasea in anul 1989 ZU-2 dar si MR-4 (denumirile armelor produse in Romania)

Mitraliera ZU-2 poate  folosi următoarele tipuri de muniţie:

– API (BS 41) proiectil în greutate de 64.4 g, cu o viteză de 1.000 m / s, care pătrunde 32 mm de blindaj din oţel convenţional, cu o incidenţă de 0 ° la o distanţă de 500 m

– API-T (BZT) proiectil greutate 59.56 g

– I-T (ZP) proiectil greutate 59.68 g.

Două cutii de muniţie sunt montate în partea din faţă a şasiului, una sub fiecare ţeavă. Fiecare cutie de muniţie poate transportata 1200 cartuşe de 14,5 mm. ZPU-2 este echipat cu un sistem optic de ochire.Echipajul este format din 5 militari: 1 comandant, 1 ofițer, 2 încărcători, 1 ochitor.

SPECIFICAȚII

ZU-2 14,5x114mm (varianta cu 2 tevi)

 MASA                           0,621 tone

LUNGIME                      3870 mm

LĂȚIME             1370 mm

ÎNĂLŢIME                      1090 mm

CALIBRU                      14,5 mm

BĂTAIE EFICACE          1.400 m

ALTITUDINE MAX          5.000 m

DISTANŢĂ DE TRAGERE TERESTRĂ    8.000 m

RATA DE FOC                                      300 lovituri/minut – pentru fiecare teava

RATA DE FOC CICLICA             1200 lovituri/minut

In partea a 2-a vom trata strict calitatile anti-aeriene ale acestei arme.

Povestea mitralierei anti-aeriene ZU-2 (14,50x114m) – partea aII-A

Ciprian Mustata

SURSE:

https://en.wikipedia.org/wiki/PTRD

https://en.wikipedia.org/wiki/ZPU

http://www.worldwar2.ro/arme/

http://www.revista.forter.ro/_wsn/2014_2/07-arm/00.htm

http://www.umcugir.ro/

http://www.arsenalpark.ro/muzeu/mitraliere/item/mitraliera-aacal145-mm2-tevi-zpu-2

http://navy.ro/

The post Povestea mitralierei anti-aeriene ZU-2 (14,50x114m) – partea I appeared first on Romania Military.

Cu 70-80 de ani in urma s-a nascut un concept, concept ce a devenit realitate, realitate ce a devenit Legenda.

O legenda ce refuza sa devina istorie. O legenda ce-si are originea intr-o pusca anti-tank sovietica, o pusca ce la randul ei a facut istorie in primii 2 ani din WW2.

Chiar daca peste tot se vorbeste de Radare si de rachete, chiar daca auzim la orice colt pronuntandu-se cuvintele: Scut anti-racheta, rachete balistice, AEGIS, PATRIOT,  S-400, indraznim sa prezentam cititorilor, o arma redutabila  pe care infanteristii o indragesc foarte mult si de care nu s-ar desparte niciodata.

Mitraliera ZU-2 calibru 14,5x114mm (denunirea ruseasca este KPV si se gaseste in nomenclatorul militar si cu denumirea de ZPU-2 sau ZPU-4 fiind varianta cu 4 tevi) este,  cel mai mare calibru folosit de o mitraliera.

Orice arma cu calibru mai mare de 14,5mm este considerat tun. Chiar si celebrul M-61 Vulcan, o alta legenda despre care vom vorbi cu alta ocazie.

Asa cum spuneam si-n prima parte, ZU-2 (14,5x114mm) este o mitraliera ce se gaseste in dotarea tuturor tipurilor de unitati ale Armatei Romane.

Practic, este o arma de nelepadat, fiind folosita de batalioanele de Infanterie mecanizata, de unitatile anti-aeriene dar si de fortele navale romane.

O arma indispensabila, datorita caracteristicilor balistice excelente.

Mitraliera poate strapunge blindaj de 35-40mm la distante pana in 1000m ceea ce face ca majoritatea TBT-urilor sau MLI-urilor sa devina victimele proiectilelor „scuipate de vedeta noastra”. Toate aceste lucruri datorita vitezei de deplasare a proiectilului ce depaseste 1000 m/sec.

Dar mitraliera este capabila sa darame 1 drona, 1 elicopter, 1 avion, si chiar o racheta daca este folosita de un operator  cu experienta.

MITRALIERA ANTI-AERIANA CU 2 TEVI

                                                    ZU-2 (varianta produsa in Romania)

Deci arma este folosita in mod uzual in lupta anti-aeriana iar in Armata Romana se gaseste sub forma: Mitraliera cu 2 tevi.

(Din pacate producatorul roman, Uzina Mecanica Cugir este foarte retinut in informatiile legate de aceasta arma. Totusi nu intelegem secretomania celor de la ROMARM, in conditiile in care arma se afla in dotarea tuturor tarilor foste aliate URSS-ului.)

ZU-2 are urmatoarele componente si caracteristiti

mitraliera cu 2 tevi

– 1 sasiu pe 2 roti

– 1 sistem optic de ochire

– 2 cutii de munitie

– 2 scaunele pentru operatori

– sisteme de ghidare azimut si elevatie (actionate mecanic)

Caracteristici:

–   Greutatea totala       =       621 kg

–   Rata de tragere        =   2×300 proiectile/min

–   Bataie eficate          =     1400 metri

–   Altitudine maxima  =     5000 metri

–   Distanta de tragere  =     8000 metri (distanta terestra)

–   Viteza proiectilului =     1040 metri/sec

In dotarea armatei romane, mitraliera cu 2 guri de foc aflata pe un afet cu 2 roti are o greutate de 621kg, si echipajul este format din 5 militari:

• 1 comandant, 1 ofiter, 2 incarcatori, 1 ochitor.
• (de multe ori, in Orientul Mijlociu, este folosita de doar 2 operatori)

In  pozitie de tragere, arma este pozitionata  pe o platforma cu 3 brate mici, prin ridicarea trenului de rulare. Prima varianta, cea sovietica, pentru a intra in lupta, armei i se inlaturau rotile de rulare.

Mitraliera foloste sistem de actionare mecanic in azimut si elevatie,  pentru pozitionarea pe tinta.

In armata romana, nu detinem informatii precum ca arma este integrata intr-un sistem ghidat electronic de conducere al focului.

Presupunem ca luneta este identica cu cea de pe sistemul de tragere AA 2x30mm. Recunosc ca nu am gasit informatii despre ea.

De aceea presupunem  ca sistemul de tintire nu functioneaza in regim IR ceea ce face imposibila functionarea sistemului AA pe timpul noptii.

Arma este usor de folosit dar si usor de transportat si camuflat.

La nevoie arma poate fi urcata inclusiv pe o camioneta iar la cele 621 kg poate fi tractata de orice autovehicul. Inclusiv de un ARO ce se afla in dotarea armatei romane.

Un elicopter sau un avion, odata lovit de o rafala de 14,5x114mm, chiar daca nu se va prabusi, cu siguranta va fi imobilizat la sol o perioada. Acesta avand nevoie de interventie serioasa a mecanicilor pentru a remedia avariile.

MITRALIERA ANTI-AERIANA CU 4 TEVI (ZPU-4)

                           (Mitraliera cu 4 tevi – in dotarea navelor fluviale romanesti)

Acest tip de mitraliera se afla in dotarea  Marinei fluviale.

Monitoarele Fluviale sunt dotate cu 4 mitraliere cu cate 4 tevi.

Vedetele Purtatoare de artilerie au in dotare cate 2 mitraliere qvadruple.

Din acest puct de vedere, Monitoarele fluviale au 16 guri de foc de calibru 14,5x114mm, ceea ce le transforma in adevarate sisteme anti-aeriene. Daca acestea ar beneficia de modernizare si de sisteme automate de conducere a focului.

Sistemul AA cu 4 tevi are o cadenta de 1200 proiectile/min.

Sistemul ar putea fi automatizat si dotat cu radar. Astfel ar deveni compatibil cu sistemul AA 2x30mm Viforul dar cu o cadenta mult superioara.

 MUNITIA:

Mitraliera  functioneaza pe principiul imprumutului de gaze si foloseste mai multe tipuri de munitie:

– API (BS 32) proiectil în greutate de 64.4 g, cu o viteză de 1.000 m / s, care pătrunde 32 mm de blindaj din oţel convenţional, cu o incidenţă de 0 ° la o distanţă de 500 m.

(BS 41 probabil –  Este un proiectil  anti-tanc. Proiectilul cântărește 64,4 grame și este de 51 milimetri lungime, cu  miez 38,7 grame de carbură de tungsten cu 1,8 grame de material incendiar în vârful. Cartusul cântărește aproximativ 200 de grame și este de 155 milimetri lungime. Proiectilul are o viteză la varful tevii de aproximativ 1000 de m/sec și poate pătrunde 40 mm in oțel inclinat la 60 grade, la o distanta de 100 de metri, sau 32 mm la o distanță de 500 de metri – NU AVEM INFORMATII PRECUM CA ROMANIA FABRICA  PROIECTIL CU MIEZ DE TUNGSTEN)

– API-T (BZT) proiectil greutate 59.56 g

– I-T (ZP) proiectil greutate 59.68 g.

Alte tipuri de cartuse sunt: DGJ02: AP-T  si DGE02: APHEI (nu sunt informatii ca ar produse si de ROMARM si nici nu sunt  folosite de armata romana.)

Aici sunt 2 linkuri. O comparatie intre cartuse de diferite calibre:

https://www.youtube.com/watch?v=p8Z-UvT68Vw

https://www.youtube.com/watch?v=uKRLVBbmR44 (aici e o comparatie inclusiv cu cartusul de 20mm Vulcan

Doua cutii de munitie sunt montate in partea din fata a sasiului, una sub fiecare teava. Fiecare cutie de munitie poate transporta 1200 cartuse de 14,5mm

CALITATI SI DEFECTE:

Calitati:

– „IN ARMATA MARIMEA CONTEZA”

Militarii romani ce lupta in teatrele de operatiuni, sunt mandri de mitraliera 14,5mm care este mult superioara mitralierei 12,7mm

Intr-o discutie privata cu un militar ce a fost in Afganistan, acesta mi-a povestit de interventia pe care a avut-o un contingent de TAB-uri venit in ajutorul trupelor franceze ce foloseau mitraliera 12,7mm. Francezii ar fi cazut intr-o ambuscada daca romanii nu erau in zona. Iar mitralierele de pe TAB-urile noastre au ciuruit pur si simplu stancile (din care  sareau bucati mari de pietre) unde se aflau talibanii. Acestia din urma abandonand lupta.

– In teatrele de operatiuni, o parte din TAB-urile romanesti au  renuntat la mitraliera 14,5mm si au inlocuit-o cu mitraliera 12,7mm.  Motivul (impartasit de militarii nostri) pentru care au renuntat nu este nicidecum calitatea slaba a armei ci dimpotriva.

Militarii marturisesc ca partenerii internationali ne-au cerut sa renuntam la acest calibru deoarece populatia civila din Afganistan se speria cand vedea teava acestei arme. Bastinasii, numind-o tun.

– Dimensiunile si greutatea mitralierei o face usor de transportat pe camionete de orice tip dar si usor de camuflat. Dovada este faptul ca mitraliera este folosita intens de catre ISIS si alte grupari insurgente.

TEMA DE CASA PENTRU INGINERI:

De remediat anumite probleme:

– Lipsa integrarii intr-un sistem de tip: Mitraliera-Racheta AA (era interesant daca sistemul CA-95 era dotat si cu mitraliera de 14,5mm

– Daca fratele sau mai mare… Tunul AA 2×30 mm au fost modernizare beneficiind de un sistem de conducere a focului ACT-30, si dupa 1990 tunurile fiind modernizate, si transformate in sistemul AA Viforul, nu tot asa s-a intamplat cu sistemul AA 2×14,5mm sau 4×14,5mm, acesta ramanand ne-modernizat.

– In cazul  mitralierei cu 4 tevi, in timpul tragerilor se mai blocheaza tuburile trase pe teava. Motiv pentru care militarii navelor romanesti prefera sa le foloseasca in varianta dual. (informatie pe care o am de la niste prieteni marinari ce lucreaza la Divizionul de Nave purtatoare de artilerie – Braila)

Mustata Ciprian

Sursa:

https://en.wikipedia.org/wiki/14.5%C3%97114mm

https://en.wikipedia.org/wiki/ZPU

http://www.arsenalpark.ro/muzeu/mitraliere/item/mitraliera-aacal145-mm2-tevi-zpu-2

http://romarm.ro/product/14-5-x-114-machine-gun/

http://www.revista.forter.ro/_wsn/2014_3/07-arm/0A.htm

http://www.umcugir.ro/products.html

http://navy.ro/

The post Povestea mitralierei anti-aeriene ZU-2 (14,50x114mm) – partea a II-a appeared first on Romania Military.

Peste 1.800 de militari români din Forţele Terestre, cu 450 de mijloace tehnice, şi 300 de militari americani, cu 90 de mijloace tehnice, participă în perioada 26 octombrie-6 noiembrie, în Poligonul Smârdan din judeţul Galaţi, la exerciţiul interarme cu trageri de luptă, „JUSTICE SWORD 15.2”. (n.n. – in link aveti fotografii publicate pe Facebook incat sa va iasa pe urechi).

Militarii români din Brigada 282 Infanterie Mecanizată ”Unirea Principatelor” sunt sprijiniţi de subunităţi din Regimentul 52 Artilerie Mixtă ”General Alexandru Tell”, Batalionul 30 Vânători de Munte ”Dragoslavele”, Batalionul 630 Paraşutişti ”Smaranda Brăescu” şi de elemente din Brigada de Informaţii Militare ”Mareşal Alexandru Averescu”, Batalionul 1 CIMIC şi din Centrul de Operaţii Psihologice.

Acţiunile Forţelor Terestre sunt sprijinite de avioane MiG 21 LanceR, elicoptere IAR 330 Puma Socat şi de un avion C-27J Spartan, toate aparţinând Forţelor Aeriene Române.

Militarii americani fac parte din Batalionul 5 al Regimentului 7 Cavalerie din Forţele Terestre ale SUA care sunt dislocate în Europa şi vor acţiona, în premieră, în România, cu tancuri Abrams, maşini de luptă Bradley şi tunuri autopropulsate Paladin.

Scopul militarilor participanţi la exerciţiului „JUSTICE SWORD 15.2” este de a se instrui în comun în vederea armonizării tacticilor şi procedurilor de operare, creşterii încrederii în armamentul din dotare şi coeziunii de grup.

Monitorul de Galaţi

The post Exerciţiul româno-american în Poligonul Smârdan „Justice Sword 15.2” appeared first on Romania Military.

Prezentam mai jos un extras din articolul celor de la BizBrasov, despre rolul si echipamentele ambarcate pe Puma Naval:

Finalizarea programului Puma Naval, prin etapa 2B-2, contribuie la creșterea capacității operaționale a Forțelor Navale ale României, mai ales în domeniul căutării, descoperirii și luptei împotriva submarinelor inamice, independent sau în cooperare, dar și al lovirii navelor de suprafață cu torpilele tip Sting Ray, instalate pe părțile laterale ale elicopterului IAR 330 Puma Naval .
Rolul operațional al elicopterelor Puma Naval, ambarcate la bordul celor trei fregate românești Mărășești, Regele Ferdinand și Regina Maria, este de a îndeplini, pe lângă misiunile deja menționate, și pe cele precum: cercetare, observare, transmiterea situației tactice la navă, supraveghere maritimă pe timp de zi și de noapte în mediu marin, transport de persoane, căutare și salvare pe mare, combaterea traficului ilegal pe mare, transport logistic etc.

Puma Naval (sursa Romaniaforum.info)

Configurația elicopterului Puma Naval include:

• sistemul de geamanduri radio-hidroacustice (GRHA) pentru detecția submarinelor, integrat cu consola tactică multifuncțională C-FLEX—LINK 11;
• instalația de lansare a torpilelor ușoare; rezervoare suplimentare de combustibil largabile;
• radar meteo;
• platforma electro-optica de cercetare zi/noapte (EOP) cu camera CCD, IR și telementru laser;
• sistemul de identificare automată a navelor de tip „AIS”;
• cabina de pilotaj compatibilă cu onchelarii de vedere pe timp de noapte;
• instalație mitraliere cu tragere prin ușile laterale cal. 7,62/12,7;
• sistem de avertizare și contramăsuri EW;
• calculator multirol de misiuni;
• 2 display-uri multifuncționale;
• display color de hartă electronică,
• cască cu ochelari de vedre noaptea (NVG) și Helmet Mounted Display (HMD) cu afișaj la nivelul ochilor pilotului ce-i permite cunoașterea informațiilor vitale supraviețuirii în câmpul tactic (date de zbor și navigație) ș.a.
  Alte caracteristici care diferențiază elicopterul IAR-330 PUMA Naval de celelalte elicoptere de serie sunt:
• protecția anticorozivă a celulei și a componentelor;
• sistem de pliere a palelor rotorului principal, necesar introducerii elicopterului în hangarul navelor de pe care execută operațiile în mediul maritim;
• harpon hidraulic de apuntare, necesar stabilizării elicopterului pe puntea navei;
• radar de bord Telephonics RDR-1500B, ce lucrează în banda X și asigură observarea până la aproximativ 300 km;
• instalație de localizare a balizelor de urgență a navelor/aeronavelor aflate în dificultate;
• troliu de salvare cu acționare electrică;
• far de căutare;
• costume de zbor termoizolante și veste de salvare pentru echipaj;
• plută de salvare pentru echipaj și pasageri;
• instalație de flotabilitate de avarie cu acționare din cabină ș.a.

Sursa: BizBrasov si MECT

RumaniaMilitary:

Deci se considera programul Puma Naval ca fiind finalizat, prin etapa 2B-2, pentru 3 bucati… si asta fara degivrarea in pale, posibilitate de lansare rachete anti-nava sau o noua motorizare Makila, si fara ca MApN sa mai comande 1-2 bucati si pentru operarea de la Tuzla. Restul poate alta data…

Atat a dorit MApN, atat au primit! That’s all folks!

Citeste si:

http://www.rumaniamilitary.ro/un-elicopter-antisubmarin-puma-naval-prima-varianta

http://www.rumaniamilitary.ro/radarul-de-pe-puma-naval

http://www.rumaniamilitary.ro/puma-naval-sm-sau-super-puma

http://www.rumaniamilitary.ro/torpila-sting-ray-pe-puma-naval

The post Date despre IAR 330 Puma Naval… appeared first on Romania Military.

Scoase in lume dupa ani de tinut la secret, aproape uitate, faimosul T72 si controversatul P-125 (proiect 125) romanesc au fost aduse la Muzeul Militar National”Regele Ferdinand”.
Suntem primii care le prezentam coafate si barbierite, spreiate si frumoase, in toata splendoarea lor.
Pregatim o poveste ampla cu aceste doua piese de valoare, dar mai ales cu faimosul proiect romanesc inchis dupa 90,P-125.
Va mai dam doar doua poze cu ele, restul…maine,cu completarile de rigoare.
Multe felicitari Muzeului,Ministerului Apararii ,UMBucuresti si voluntarilor care s-au ocupat de salvarea lor, mai ales a piesei de mare valoare romanesti!
Multumiri colegilor mei care au venit sa le pozeze si la le admire,Laura si Tibi

Sursa: SuntemRomania

TR 125 si T 72 au fost revitalizate la UMB pe cand la conducerea uzinei era domnul George Ioana. Eu am mai pomenit in comentarii despre revitalizarea celor doua tancuri si sunt foarte bucuros ca in sfarsit TR 125 si T 72 Ural sunt expuse la Muzeul Militar din Bucuresti si pot fi admirate de toti iubitorii tehnicii de lupta, mai ales de cei care iubesc tehnica de lupta romaneasca.

GeorgeGMT

The post Au iesit la lumina! T72 si P-125 in sfarsit pentru public! (partea a I-a) appeared first on Romania Military.

Primele fotografii cu interiorul tancului romanesc P-125!

Piesele sunt PERFECT functionale, personalul de la UMB unde au fost stocate muncind voluntar pentru a le aduce in aceasta stare.
Multe felicitari domnilor!

Astazi restauratorii au analizat interiorul celor doua piese pentru a trece la lucru si in aceasta parte.
Cu aceasta ocazie avem acces la -poate-cele mai interesante si asteptate fotografii cu P-125: acelea de interior.
Ei bine, cu aceasta ocazie mi s-a confirmat si ceea ce era o enigma maxima, controversa totala, informatie devenita mit:MOTORUL !!!!
Nu am cum sa vi-l arat acuma, dar va povestesc mai jos, printre fotografiile cu interiorul.

La capitolul motor povestile au fost foarte exotice de-a lungul timpului, culminand si statutand cu ideea ca planurile sale au fost „furate” cu valiza diplomatica din Vest, fiind de fapt inspirat de motorul de „Leopard !”…
Ei bine, nu doar ca cei care nu au habar pot fabula asa ceva, dar efectiv acesta nu are nici o legatura cu „Leo”!

Si dupa cum va spuneam, eu fiind foarte interesat de conceptia acestuia si avand informatii de la oameni abilitati care chiar s-au ocupat de proiect si cunoscand si activitatea fabricii „Malaxa/UMB/23August/Faur” de-a lungul istoriei, stiind despre licentele motoarelor „Maybach” (ulterior preluata aceasta firma de catre”MTU”) cumparate in anii 60-70 legal…cunoscand si motoarele in sine, folosite la locomotivele fabricate la „23 August” ori pe navele romanesti sau…statice pentru diverse aplicatii industriale, am inceput sa fac legatura…

Si da, a fost dezvoltat dintr-un astfel de motor , dar modificat radical, de catre INMT (Institutul National pentru Motoare Termice).
Detalii constructive o sa va dau altadata, este important pentru cei care duc mai departe povesti aiuristice sa inteleaga faptul ca intradevar Romania a avut si are oameni de mare valoare, care cu resurse putine si multa inteligenta a realizat ceea ce multora li se pare imposibil atunci ca si acum.

Si o dovada extraordinara este intregul tanc P-125 care vazandu-l dovedeste cat se poate de clar ca si mitul ca ar fi fost copiat dupa T72 Ural este o poveste de adormit copii!
Nu oameni buni…ESTE DIFERIT! Altfel gandit si realizat…Ca este inspirat la turela-repet:inspirat!- si…sistemul de incarcare automata copiat…restul este alta mancare de peste.

Vom discuta mai mult despre aceste aspecte in partea a treia ,acum va rog sa vedeti fotografiile si sa le dati click pentru marire.
Specific: interiorul se va restaura curand, asa ca nu luati in tragic fotografiile.Arata mai bine decat la T72 care are un istoric al indelungatei folosiri in spate.

Sursa (si restul de fotografii) : Suntem Romania

The post T72 si P-125 in sfarsit pentru public! (partea a II-a) appeared first on Romania Military.

Sursa fotografii: U.S. Aegis Ashore Missile Defense System Romania

Si altele: Naval Support Facility Deveselu

De fapt știrea era cam de la ruși: Rusia a trimis în Siria sisteme de rachete

Rusia și-a trimis nu doar aviația în Siria, ci și sisteme de rachete pentru a-și proteja forțele militare din această țară, a declarat joi comandantul forțelor aeriene ruse, general-colonelul Viktor Bondarev, citat de Reuters, confirmând astfel informații apărute la începutul lunii septembrie în presa internațională.

”Am calculat toate amenințările posibile. Am trimis nu numai avioane de vânătoare, bombardiere și elicoptere, ci și sisteme de rachete”, a declarat generalul Bondarev, pentru cotidianul popular rus Komsomolskaia Pravda. ”Deoarece pot exista diferite tipuri de situații de forță majoră. De exemplu, deturnarea de avioane de luptă pe teritoriul statelor vecine Siriei în scopul de a ataca forțele ruse de pe teritoriul sirian”, a explicat el. ”Trebuie să fim pregătiți”, a adăugat Bondarev.

Comandantul forțelor aeriene ruse a sugerat totodată că serviciile secrete americane nu ar fi reușit să detecteze transferul acestei tehnologii în Siria. La obiecția reporterului că americanii s-au făcut că nu au observat transferul de echipamente militare ruse, dar în realitate lucrurile nu au stat așa, generalul a declarat: ”Nu cred. Apariția noastră în Siria și lansarea raidurilor aeriene le-au stricat în mod radical planurile în această regiune importantă din punct de vedere strategic”, conform aceluiași ziar rus.

AGERPRES/(AS — autor: Lilia Traci, editor: Gabriela Ionescu)

PS – ca sa-l citam pe Iulian Chifu…”Excelentă explicație: rachetele antiaeriene nu sunt împotriva avioanelor Alianței, ci a eventualelor aeronave deturnate de teroriști care s-ar arunca asupra trupelor ruse din Tartus și Latakia. Bun banc!!!”

The post ‘neața!…de la Deveselu appeared first on Romania Military.

In premiera absoluta (asa cum ne place sa spunem gazetareste) avem onoarea de a prezenta scurta istorie a drumului deja istoricului P-125 (unul dintre cele 5 prototipuri ale unuia dintre cele mai avansate tancuri ale vremii, conceput si construit in Romania), poveste a visului ca acesta sa ajunga langa public, functional si complet, la Muzeul National Militar .
 Va oferim fotografii cu amanunte, detalii si vederi nestiute  pana astazi, ca sa va delectati!

In momentul in care acea unitate s-a desfiintat, toata tehnica trebuia sa fie redistribuita la alte unitati sau casata. Atunci mi-a venit ideea sa intreb colegii de la Muzeul Militar National daca nu doresc sa-si imbogateasca patrimonial cu tehnica pe care nu o au. Era vorba de autotunul SU-100, tancul T-72 si prototipul P-125. Specialistii muzeului au raspuns DA, imediat, argumentand ca sunt valori de patrimoniu.

Sa vrei e una, sa transporti prin Bucuresti un blindat pe senile si sa-l pozitionezi exact cum vrei, in incinta muzeului e alta! Nu erau functionale, iar macara de mare tonaj nu aveam la dispozitie, Am transportat in anul acela autotunul, care era mai usor, iar tancurile le-am depozitat temporar la Uzina Mecanica Bucuresti, prim bunavointa acestora, in scopul punerii lor in functiune.

Pnetru articolul complet si mult mai multe poze: SuntemRomania

The post Au iesit la lumina! T72 si P-125 in sfarsit pentru public! (partea a III-a) „Povestea unui vis” appeared first on Romania Military.

Piatra de temelie a noii fabrici a companiei Airbus Helicopters a fost dezvelită marţi, în cadru oficial. Înaintea începerii ceremoniei oficiale, toţi cei prezenţi au ţinut un moment de reculegere în memoria victimelor atentatelor de la Paris, iar ulterior reprezentanţii companiei au cântat imnul Franţei.

Practic, Airbus nu doar a inaugurat lucrările de construcţie a noii fabirci, ci şi prezentarea noului elicopter, H 215, care va fi produs la Ghimbav, şi pentru care Serge Durand, director general al Airbus Helicopter Industries, a declarat că noul centru industrial de la Ghimbav reprezintă un succes al colaborării pe care o are compania în programele complexe de întreţinere şi mentenanţă a aeronavelor în România şi a cooperării de peste 40 de ani (începând cu fabricare elicopterelor PUMA şi, mai recent, a celor din clasa Alouette).

„Este un pas mare pentru Airbus Helicopters şi un mare pas pentru România. Este un nou concept, o inovare pe care o aducem clienţilor noştri. În România este o mare tradiţie în acest domeniu dacă luăm în calcul istoria de zeci de ani a producerii elicopterelor la Braşov şi am mare încredere că echipele de specialişti de aici vor contribui în continuare la succesul companiei noastre. Avem ingineri şi specialişti foarte bine pregătiţi, o istorie în spate şi un viitor în faţă. Acest proiect merge pe aceeaşi linie a Airbus Helicopters, calitate, siguranţă, competitivitate. Elicopterul H215 are o importanţă strategică pentru Airbus Helicopters şi ne va permite să le oferim clienţilor cel mai bun elicopter adaptat nevoilor lor, la costuri de operare şi de întreţinere directe extrem de competitive. Prin acest parteneriat extins cu România, un important membru al UE şi NATO, ne vom asigura că legendarele elicoptere grele bimotor sunt mai economice ca niciodată pe pieţele curente şi emergente”, a spus Guillaume Faury, CEO Airbus Helicopters.

Prezent la eveniment, ca reprezentant al Guvernului care tocmai urma să fie învestit,  secretarul de stat şi şeful Departamentului de Investiţii Străine al Guvernului, Alexandru Năstase, a precizat că fiecare investiţie nouă este o oportunitate, iar fiecare astfel de eveniment se traduce prin noi contribuţii bugetare, dar şi prin crearea de locuri de muncă. „România continuă să-şi îmbunătăţească capacitatea de a-şi spori averea. Este o investiţie de 15 milioane de euro şi asta demonstrează că suntem un partener durabil şi ajutăm mediul de afaceri. Am văzut o echipă unită, toţi par să fie fericiţi să lucreze pentru această companie. Vrem proiecte care să aducă profit şi responsabilitate socială pentru comunitate”, a spus Alexandru Năstase.

Agenda tehnică

Proiectul prevede ca în 2017 să iasă de pe linia de fabricaţie primul elicopter H 215, pentru care deja există comenzi. H 215 este echipat cu două motoare, are o greutate maximă de 9.350 de kilograme, este proiectat pentru doi piloţi și asigură 17-19 locuri confortabile sau poate transporta până la 20-22 de soldaţi, pentru variantele militare.

Viteza maximă este de 278 km/oră, iar viteza de croazieră este 262 km/oră. Raza maximă de acţiune, în funcţie de rezervoarele cu care este echipat, este de 888 / 642  de kilometri, respectiv o autonomie de 4 ore şi 9 minute, respectiv 3 ore şi 19 minute.

Adevărul – Sebastian Dan

Mai multe detalii la Airbus Helicopters

si http://www.rumaniamilitary.ro/airbus-vrea-sa-produca-elicoptere-super-puma-pe-un-teren-al-iar-brasov

The post H 215 – „ultimul copil” al Airbus Helicopters, va fi produs la Ghimbav appeared first on Romania Military.

7003 REDIVIVUS

Este avionul care devine a treia oara prototip !!!!  Cred ca e un record de Guiness Book !

Au aparut in ultima vreme multe stiri despre IAR 99 TD, noul avion de antrenament , urmasul lui IAR 99 SOIM.
Nu pot decat sa ma bucur pentru astfel de vesti. Dupa multa, multa liniste se aude totusi ceva nou.
Intentia mea nu este de a comenta carcteristicile tehnice sau tactice ale acestui avion, vreau doar sa prezint o succinta istorie a avionului 7003, cel ce urmeaza a fi modificat in TD .

Avionul cu numarul 7003 nu este altul decat cel de al treilea prototip al IAR -ului 99, iesit din fabricatie in 1986, adica acum aproape 30 de ani. Este de altfel veteranul IAR-urilor 99, dupa ce
S 001 si S 002, celelalte doua prototipuri au fost pierdute in accidentele din 1986 si 1990.
Avionul a apartinut totdeauna Centrului de incercari in zbor Craiova si a fost reinmatriculat ulterior cu numarul 7003 , in loc de S 003 cum fusese initial.
Imi pare rau dar nu am gasit nici o poza cu S 003, doar cu S 001, dar avea acelasi look.

Anii au trecut si in 1992, Avioane Craiova in cooperare cu IAI a inceput marketingul pentru promovarea numai la export a  unui IAR 99 modernizat .

A fost botezat ca IAR 109 SWIFT  doar din motive de marketing , nefiind niciodata considerat ca fiind un avion nou  si iata rationamentul :

1. Avionul nu avea ca intentie sa fie promovat pentru achizitionare catre ROAF
2. Avionul nu avea ca potentiali clienti state arabe sau state in care colaborarea cu IAI  ar fi daunat. Pentru aceste state IAR-ul 99 era disponibil  a fi cumparat direct  de la Avioane Craiova.
3. In contractul cu IAI era specificat ca fiecare din parti poate sa fie prime contractor (furnizor direct) , iar cealalta parte actionand ca subcontractor, totul transparent.

Avioane Craiova era intr-o situatie foarte delicata :

– in Romania era in plina desfasurare licitatia pentru modernizarea MIG-ului 21 , la care participau atat IAI, cat si ELBIT, doua firme israeliene concurente, prima de stat, cea de a doua privata.
– situatia financiara a fabricii era dezastruoasa, datorita „datoriilor” mostenite din programul IAR 93 care cumulau aproape 100 milioane dolari  ( in situatia unei inflatii galopante ) pentru contractul angajat de Romania cu fosta Yugoslavie, reprezentand circa 40 IAR 93 nefinalizate  si apoi refuzate de ROAF  pentru a fi cumparate. Eram total dependenti de orice plata de la MApN  pentru minima supravietuire, nici gand pentru dezvoltare sau marketing. Eram la cheremul  bancii BCR , care pretindea ca ne-a finantat ( era vorba de un program interguvernamental cu realizarea a 200 avioane), desi aceasta banca nu exista inainte  1990.
– ELBIT  promova cu cehii de la Aero Vodochody L 39 ZA/ART , deci colaborand cu compettitorii nostri cei mai puternici, jet trainerul care in final  a fost vandut in Tailanda ( 36 buc)

In aceasta situatie complicata , decizia a fost de a incerca sa promovam IAR 109 SWIFT pentru export impreuna cu IAI – Israeli Aicraft Industries – cea mai mare societate  de stat din Israel, un puternic brand in lumea aviatiei. Piata interna era mult prea mica pentru dezvolatarea ulterioara sau chiar supravietuire.
Solutia imediata a fost modernizarea ca TEHNOLOGICAL DEMONSTRATOR (TD)  a prototipului  S 003 aflat in proprietatea Centrului de Incercari in Zbor Craiova, pe vremea aceea, acesta fiind Societate Comerciala, obligata sa isi realizeze in mod absurd  propriile venituri din acte de comert.
Centrul de Incercari in Zbor a pus la dispozitie avionul, CPCA – XO (societatea din Craiova rupta din INCREST  – fapt care a dus ulterior la mari scandaluri cu INCAS )  avea sa asigure proiectarea, Avioane Craiova asigura manopera necesara iar IAI furniza noile echipamente. Totul cu cheltuieli minime .Promovarea era comuna sub numele IAR 109 SWIFT. Fiecare din parti urma sa isi realizeze venituri din participarea la vanzarile ulterioare la export.

Vechiul S 003 devenea astfel modernul 7003 .

In primavara lui ’93 , adica in aceasta complicata conjunctura, a aparut IAR 109 SWIFT , dotat cu HUD, HOTAS, INS , UFCP, CTVS,EFIS,LRF,DGTC, si tot ce era nevoie.
Desigur , ca si la orice TD , o parte din aceste echipamente functionau doar in mod demo.

A fost prima oara prezentat catre ROAF , doar ca demo , dar reactia a fost total adversa spre surprindera noastra ( glumesc cu gust amar cand imi amintesc acea intalnire – nimeni din ROAF  nu  agrea SWIFTUL ).
In iunie ’93  a fost prezentat la Le Bourget . bineninteles cu numarul 7003.
Iata-l aici la Le Bourget ’93

S-a intors acasa dupa targ si a reusit cu greu sa zboare in decembrie ’93 ,  datorita conditiilor meteo    ( si nu numai) vitrege , dupa care a plecat in zbor  la Tel Aviv pentru zboruri demonstrative cu potentiali clienti,  unde a efectuat circa 40 iesiri , toate zboruri de prezentare.
Aici chiar s-au  gasit clienti  vezi

http://iar99soim.blogspot.ro/search/label/IAR%20109%20SWIFT

Apoi avionul a fost demontat , s-a facut o inspectie a ferurilor de aripa si a fost expediat in doua containere in Singapore pentru a participa la Targul Asian ’94, unde a zburat in fiecare zi.

Numarul 715 de pe deriva, care a provocat de fapt multa confuzie, este numarul de inregistrare in targ  dat de cei de la Le Bourget in  Airshow ’93.

Dupa ce s-a intors de la Singapore pe mare in containere , 7003 a fost dezmembrat cu dusmanie !!!, si din TD  a devenit iar  IAR ’99. Chiar nu il dorea nimeni in Romania.

Am insistat la ROAF  sa facem o prezentare in toate unitatile de aviatie pentru a demonstra capacitatea industriei.
Am fost refuzati total si am aflat cu stupoare ca la deschidera noului an de zbor la Bobocu, a fost invitat sa zboare L 59 modernizat de Elbit. Noi doar veneam de la Singapore.
Era clar . Nu eram in carti !! Nu aveam ca scop sa il vindem catre ROAF, solicitam doar o sustinere pentru export.

Le multumim si acum pentru amabilitate !!!

CE PACAT !!

Planul de dezvoltare a lui IAR 99 in acel moment era foarte simplu, bazat pe urmatoarele principii :

Puncte slabe :

– avionul ca platforma are inca potential , dar este evident ca totul este limitat ca timp. Avem inca un tempo in plus fata de competitori mai ales in tarile din Lumea a III a  (fata de chinezi)
– motorul este depasit si la limita competivitatii
– este nevoie de avionica noua – nu e e o problema de nedepasit, important era sa demonstram capacitatea de a fi flexibili si a oferi o solutie customizata fiecarui client . Am demonstrat ca putem fi foarte rapizi in modificarea avionicii . Prin avioanele prezentate succesiv la Farnborough ’90 si ’92, Le Bourget  ’91 si ’93 si Singapore ’94, fiecare etapa a fost un pas inainte. Au fost facute 3 variante succesive de modernizare in patru ani si participarea la 7 prezentari internationale   facute in 4 ani, respectiv la Farnborough (2 targuri), Le Bourget ( 2 targuri),  Ankara (1 targ) Singapore (1 targ) si  Tel Aviv ( 40 zboruri prezentare).
– era nevoie de o recapitalizare rapida  a societatii Avioane Craiova – de fapt cel mai important era stergerea datoriilor istorice ale lui IAR 93 care grefau si IAR-ul 99 – fapt  realizat doar in iunie ’94 (mult, mult prea tarziu ) si un parteneriat extern  in promovarea acestui avion, o promovare agresiva si un pic de noroc. Nu aveam un brand si nici o experienta dovedita in exploatarea acestui avion . ROAF nu ne asigura nici o sustinere, fiind in acea perioada nemultumita total  de acest avion din diverse motive . Orice potential client ne intreba despre istoricul vanzarilor si experienta in exploatare.
Noi stiam ca trebuie sa modificam oricum pentru export  :

– jamba de bot nu este orientabila – mare problema pe aeroporturi mari
– product supportul era problematic – numai colaborarea cu o firma cu experienta in domeniu ne putea ajuta. Trebuia sa fim capabili sa dovedim ca putem furniza piese de schimb in urmatorii 20-30 ani
– antrenarea personalului navigant si tehnic trebuia facuta la standarde inalte pe care Avioane Craiova nu le putea realiza singura
– mai aveam probleme cu interschimbabilitatea pieselor si desigur fiabilizarea unor echiapmente romanesti

Si totusi aveam atuuri :

– avionul era printre cele mai noi modele de jet trainere , facuse primul zbor in decembrie 1985
– era si compatibil standard  Est si Vest ca si armament
– Romania, ca si tara mica , nu facea presiuni politice in vanzari, fapt foarte favorabil in tarile mici
– aveam pe stoc, cu  valoare practic   zero  , 40 motoare Viper (ulterior dupa incetarea programului IAR 93 , circa 200 bucati, plus 100 in stocurile armatei cumparate ca piese schimb pentru ’93 ,o adevarata avere si cateva zeci de scaune de catapultare  ) , toate cumparate inainte de ’89
– aveam pe stoc, placi duraluminiu imporate din SUA in ’90 , pentru realizarea aripii si  a cadrelor  pentru cel putin 36 avioane IAR 99
– aveam, poate cel mai important, forta de munca calificata  necesara
– si nu in ultimul rand, poate un avantaj major, faptul ca IAR-ul 99 fusese dezvoltat cu niste costuri considerabile, toate suportate de fapt de bugetul Romaniei , platite de cetatenii RSR si de fapt neoglindite in pretul final. Tot acest cost urma sa fie recuperat in costurile de modernizarea si vanzare  ulterioara, putand astfel finanta chiar remotorizarea .
Aveam de luptat pentru aceasta nisa de piata.

PLANUL ERA URMATORUL (1994 ca si gandire):

1. Vanzarea a cat mai multe avioane IAR 99 sau IAR 109 SWIFT , la un pret cat mai atractiv bazat pe argumentele prezentate mai sus  ( stoc motoare, materie prima, forta de munca , proiect antefinantat).Pretul tinta era de 4 mil usd, care actualizat ar fi circa 8 mil dolari, fapt usor realizabil daca tinem cont de stocurile existente si care apoi s-au pierdut.
2. Branduirea AVIOANE CRAIOVA ca furnizor de avioane antrenament cu reactie
3. Finantarea modernizarii , in primul rand cu un nou motor, in conditiile in care avionica buna se preteaza pe orice platforma comnpetitiva . Aveam in vedere in primul rand Viper 632-80 si ulterior un turbofan . Trebuia sa facem rost de bani sa finantam programul. Ne bazam desigur tot pe 7003 .
Totul parea fezabil ; INCAS era platit de la buget  (calculati ca au trecut 20 de ani  de cand sunt platiti ) si putea face proiectul de remotorizare, Avioane Craiova avea capacitatea de a efectua modificarile  la costuri minime si orice furnizor de motoare ar fi oferit gratis un motor pentru testare , in speranta unei viitoare potentiale piete, bineanteles daca ofeream credibilitate. Avionica se dovedise deja ca nu era o problema in a fi instalata.

Poate planul a fost bun , dar nu s-a potrivit cu viziunea politica  a vremii.
Sau poate era prea devreme ……….pentru UNII…

( Inca odata , poate ati uitat – se intampla in 1992- 1993 )

Asa e in tenis.

Am scris acest articol doar pentru a reaminti celor angrenati in programul IAR 99 TD  sa nu uite istoria , care in primul rand are rolul de a ne feri sa repetam unele greseli.

Le urez mult succes si multa, multa bafta  !!!

Oricum felicitari lui IAR 99 TD, fost S 003 sau 7003, un supravietuitor de meserie  ca PROTOTIP  DE AVION ,  ( de altfel viata grea)

Grigore Leoveanu via IAR 99Soim.blogspot.ro

The post IAR 99 TD sau 7003 reloaded ? appeared first on Romania Military.

Mi-24 SuperHind ATE

Solutiile sudafricanilor de la ATE (Advanced Technologies and Engineering, parte a  Paramount Group ca si divizia Advanced Technologies), pentru modernizarea MI-24 Hind se pare ca nu au fost aruncate la gunoi dupa scandalul cu partea ruseasca si s-a concretizat la sfarsitul lunii octombrie in livrarea a doua exemplare catre fortele nigeriene… de fapt algeriene. Vestea a reaparut la sfarsitul lui octombrie insa  este mai veche, datand din ianuarie 2015, inclusiv cei de la IHS Jane’s Defence Weekly modificand stirea publicata anterior pentru ca apoi sa o retraga cu totul.

ATE Super Hind in Ucraina

Livrarea s-a facut cu concursul ucrainenilor companiei de stat Konotop Aircraft Repair Plant “AVIAKON”, care probabil au furnizat carcasele si o mare parte din revitalizare si modernizare, inclusiv motorizarea. Cei de la Aviakon au experienta cu Super-Hind, participand in 2010-2011 la modernizarile flotei azere de Mi-24K (foste ucrainene) la standard Super Hind MkIV, desemnate ulterior ca Mi-24G ‘Gele’ (Noapte). Inclusiv Mi-24 algeriene sunt foste elicoptere Mi-24V ucrainene, care au fost modernizate in 1999-2004 in principal la uzina  Konotop, deoarece cei de la ATE aveau dificultati la momentul respectiv, sudafricanii furnizand insa tehnologia, o parte din know-how si din componente.

Oare Nigeria a primit si ea ceva ?

Camuflajul algerian, acelasi cu cel din poza de mai sus

Comanda ar arata destul de suspect in caul nigerienilor, acestia avand in curs un contract de livrare de 6 aparate MI-24/35 din Federatia Rusa, alaturi de 12 Mi-171Sh, pe cand algerienii le-au primit pe ale lor, in numar de 34, cu ani buni in urma, la inceputul decadei trecute. Nigerienii au incercat sa mai cumpere elicoptere de atac, inclusiv AH-1 Cobra retrase din uz de Israel in 2013, pentru care au fost refuzati de departamentul de stat al SUA, insa sunt trecuti in registrul Natiunilor Unite pentru arme conventionale din ultima decada ca si cumparatori a 3 elicoptere MI-24 din Ucraina (in 2008) si alte doua din Belarus (2010), elicoptere pentru care ar fi fost mai logica o modernizare sau macar revitalizare.

Super-Hind MkIII

Cel mai probabil cele 2 MI-24 fotografiate de presa ucraineana (Sumy TV) in octombrie 2014 apartin Algeriei (potrivit schemei de camuflaj in 2 culori specifice operatiunilor anti-Al-Qaeda, schema identificata de analistul militar algerian Akram Kharief), avand déjà modernizarea ATE Super Hind MkIII. Acestea au fost trimise la reparatii capitale si modernizare in Ucraina, in cadrul unui contract semnat in 2013, la 15 ani de la receptia lor in Africa de Sud.  In fotografiile ucrainene se pare ca a fost identificata turela de senzori specifica MkIII ai anilor 2000, de tip Argos 550, care nu mai este actualmente in productie, fiind inlocuita in modernizarile actuale de variantele mai recente, mai compacte si mai ieftine : Argos II HDT si IPZ TITAN 410 SD.

Mil Mi-24 Super Hind ATE MKIII apartinand Algeriei – schema de camuflaj tipica

Si aici mai in detaliu, deviant art

Purtatorul de cuvant al celor de la Paramount Advanced Technologies a infirmat existenta oricarui contract sau cereri din partea Nigeriei cu privire la modernizarea Super Hind.

In final, este posibil ca o livrare catre Algeria sa nu excluda o alta catre Nigeria, deoarece o fotografie facuta la Kiev la sfarsitul anului trecut arata in zbor un Mi-24V nemodificat care urma a fi livrat Nigeriei, purtand déjà schema de vopsire si emblema nigeriana dar si identificatorul NAF 261.

 Datele modernizarii ATE

Alaturi de o fotografie a unui MI-24 Super-Hind ATE si a unui demarcator LASER IPZ NP-B, ucrainenii de la Izyum Instrument Plant au sustinut ca au contribuit la modernizarea opticii elicopterului, unde alaturi de demarcator, conform speculatiilor celor de la Jane’s, este inclusa si optronica TITAN 410 SD.

Pagina Izyum Instrument Plant

PN-B deschide calea catre compatibilitatea cu rachete dirijate de fabricatie ucraineana, cum ar fi rachetele antitanc Bar’er-V sau rachete ghidate AR-8L.

Video Super Hind ATE Mk.III-V:

https://www.youtube.com/watch?v=J6j1MjXKMZo

Video Mi-24 G ‘Gele’ Super-Hind Azerbaidjan:

https://www.youtube.com/watch?v=tVrnCF0uf9E

Super-Hind ATE este probabil cea mai capabila si mai moderna versiune a elicopterului de asalt MI-24, posibil superioara si ultimelor variante de modernizare rusesti Mi-35. Ca si elemente specifice, versiunea ATE beneficiaza de un tun cal. 20mm (Nexter M693/F2) cu alimentare duala ghidat de optoelectronica turelata similara SOCAT (FLIR/TV), alaturi de rachete antitanc ghidate Ingwe. Elicopterul a primit un nucleu electronic digital, care integreaza sistemele de zbor, senzori si armamentul, datele fiind afisate pe ecrane color in cabina, HUD electro-optic zi/noapte, compatibile cu ochelari de vedere nocturna.

Super Hind MkV

« Oarecum echivalentul » romano-israelian IAR-330M Puma-Socat este inferior la mai multe capitole lui Super-Hind, in special la protectie, si este pacat ca programul nu a fost continuat cu o remotorizare cu mai puternicele Makila1/2 si o protectie adecvata.

Foarte probabil sa fi existat si inainte de revolutie un proiect romanesc pentru un derivat de atac al IAR-330, insa probabil ca acesta sa nu fi trecut niciodata de faza de conceptie, rezultatul asemanandu-se oarecum cu primele variante ale Mi-24 sau cu MkV Super-Hind .

IAR330 Puma-Hind ? IAR 318 spun unii…

Poate ca in cadrul noului produs H215 (AS332C1E/L1E) produs de Airbus Helicopters la Brasov va exista si un derivat militar care sa fie capabil sa inlocuiasca sau evolueze actualul Puma Socat, in forma unui elicopter de atac pursange sau macar de transport si cu veleitati de asalt.

Marius Zgureanu

Surse:

http://defence-blog.com/uncategorized/nigeria-acquired-two-mi-24-super-hind-helicopters-from-ukraine.html

http://www.janes.com/article/47770/update-nigeria-reportedly-takes-delivery-of-super-hinds

http://www.fightercontrol.co.uk/forum/viewtopic.php?f=287&p=682642

http://www.africandefence.net/has-nigeria-acquired-superhinds/

http://toocatsoriginals.tumblr.com/post/81584981014/ate-super-hind-mk-iii-mil-mi-24-hind-updated

http://enrique262.tumblr.com/post/113518267085/mil-mi-24-hind-the-original-russian-version-and

http://yoyosims.pl/TOHAddons.html

https://www.flickr.com/photos/frankmoody/6782837527

http://www.forcesdz.com/forum/viewtopic.php?t=41&p=140809

Citeste si :

http://www.rumaniamilitary.ro/mi-24-hind-tancul-zburator

The post ATE MI-24 Super-Hind nigeriene… erau algeriene appeared first on Romania Military.

IAR va repara PUMELE MApN de 53 de milioane de euro

Ministerul Apărării Naționale a atribut fabricii IAR Brașov, prin negociere directă, fără anunț de participare, un contract pe 3 ani în valoare totală de 53,2 milioane euro, TVA inclus, având ca obiect lucrări de reparații capitale la elicopterele marca IAR-330 Puma Socat din dotarea MapN.

MapN a semnat cu IAR Brașov un acord-cadru pe o perioadă de 36 de luni, care are ca obiect prestarea de servicii de reparații capitale, de complexitate ridicată, pentru elicoptere IAR-330 Puma Socat. Anunțul de atribuire nu precizează numărul de elicoptere.

Autoritatea contractantă a ales atribuirea prin negociere directă fără anunț de participare din cauza faptului că, din motive tehnice, aceste servicii nu pot fi furnizate decât de IAR Brașov.

Contractul a fost atribuit luni, 7 decembrie.

Sursa: newsbv.ro

The post In sfarsit vesti bune! appeared first on Romania Military.

Ministerul Apărării Naționale a atribuit, joi, un contract în valoare de 3,18 milioane euro, TVA inclus, companiei Aerostar Bacău, în baza căruia cei de la Aerostar vor repara și vor executa lucrări de întreținere la avioanele militare MIG-21L, IAR-99, IAK-52 și IAR 330 din dotarea ministerului.

MApN a atribuit contractul prin negociere directă, fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare.

„SC Aerostar SA Bacău este singurul operator economic care poate asigura suport logistic integrat pentru aeronavele militare de tip MIG-21L, IAR-99, IAK 52 și IAR 330”, precizează ministerul.

Bugetul MApN pe 2016 este stabilit la suma totală de 11,23 miliarde lei, în creștere cu peste 51% față de execuția preliminată pe 2015. Cheltuielile de capital ale ministerului se vor dubla anul viitor, de la 1,6 la 3,2 miliarde lei. Bugetul Forțelor Aeriene crește cu peste 13%, la 2,24 miliarde lei.

Luni, 7 decembrie, MApN a atribut fabricii IAR Brașov, tot prin negociere directă, un contract pe 3 ani în valoare totală de 53,2 milioane euro, TVA inclus, având ca obiect lucrări de reparații capitale la elicopterele marca IAR-330 Puma Socat din dotarea MapN.

În noiembrie, MapN a încheiat un contract în valoare de 5,8 milioane lei cu Omniasig, în baza căruia ministerul va cumpăra polițe de asigurare de accidente și boală pentru 2.650 de persoane din forțele aeriene ale armatei. În septembrie, ministerul a cumpărat cu puțin peste 1 milion de lei asigurări de viață de la Asirom și Forte, destinte militarilor români aflați în misiuni de luptă în străinătate.

Fabrica de componente de avioane Aerostar din Bacău a fost înființată în 1953. În primele 9 luni ale anului 2015, compania, listată la Bursa de Valori București, a obținut un profit net de 33,52 milioane lei, aproape triplu față de cel înregistrat în perioada similară a anului trecut. Cifra de afaceri s-a majorat cu peste 25%, la 202,03 milioane lei.

Pentru anul viitor, compania și-a bugetat un profit net de doar 9,3 milioane lei și o cifră de afaceri de 314 milioane lei. Aerostar Bacău este controlată de firma Iarom București, cu peste 71% din acțiuni, iar cel mai important acționar minoritar este SIF Moldova, cu o deținere de 14,77% din capital. Iarom București este deținută de trei persoane fizice, Grigore Filip, Mihail Nicolae Toncea și Doru Damaschin.

Sursa: profit.ro

Note RoMilitary

1. Ciudat, foarte ciudat chiar, faptul ca MApNul a incredintat reparatiile avioanelor IAR 99 Aerostarului si nu Avioane Craiova ca pana acum;
2. Asa cum noi scriam inca in urma cu multe luni – si in premiera absoluta – Aerostar va primi si contractul pentru mentenanta flotei de F 16, probabil ca la un nivel intermediar. Din ce s-a auzit pana acum, un contract ar fi semnat/gata de semnare intre MApN si Aerostar, un lucru pe care noi il laudam cu toata puterea…

GeorgeGMT

The post Aerostar Bacău va repara avioanele MIG, IAR și IAK ale MApN; contract de peste 3 mil. euro appeared first on Romania Military.

Elicopterul a fost dotat cu torpila britanică Sting Ray, produsă de BAe Systems, Marina Română devenind al patrulea utilizator din lume, după Marea Britanie, Norvegia şi Thailanda.

Mâine, la sediul companiei IAR Ghimbav, va avea loc evenimentul de încheiere a programului de fabricaţie a elicopterului IAR-330 Puma Naval, dezvoltat la solicitarea Ministerului Apărării Naţionale, urmând să fie recepţionat ultimul elicopter în configuraţie finală.

Prin acest program, Statul Major al Forţelor Navale primeşte în dotare elicoptere capabile a fi operate de la bordul fregatelor tip F22 şi care să răspundă cerinţelor operaţionale pentru lupta anti-submarin – descoperirea, identificarea, clasificarea, urmărirea şi atacul ţintelor submarine, lupta împotriva navelor de suprafaţă: descoperirea, identificarea, clasificarea, urmărirea şi atacul ţintelor de suprafaţă, inclusiv coordonarea atacului navei de bază asupra ţintelor de dincolo de orizont, efectuarea misiunilor de supraveghere maritimă, a misiunilor de căutare şi salvare pe mare şi pe uscat, precum şi pentru misiunile de transport logistic – transport cargo, transport trupe, evacuare medicală. De asemenea, elicopterul IAR-330 Puma Naval poate fi folosit şi în misiunile anti-terorism şi anti-piraterie, etc. Acest elicopter este considerat de specialişti ca fiind între primele zece din lume în lupta anti-submarin.

Program început în 2005
Programul Puma Naval a început în anul 2005 prin stabilirea configuraţiei tehnice a acestui tip de elicopter, ca urmare a încheierii între IAR Ghimbav şi Ministerul Apărării Naţionale, a contractului multianual pentru perioada 2005-2011.
Complexitatea programului a impus desfăşurarea acestuia în etape de dezvoltare a configuraţiei, care să permită integrarea unor sisteme noi la bordul elicopterului, dar să îi prilejuiască beneficiarului adaptarea treptată cu intrarea în dotare a unei noi componentei aeriene în acţiunile de luptă pe mare.
În perioada 2005-2008, s-a derulat etapa E1. Calificarea elicopterului în această configuraţie s-a realizat în mai 2007, iar livrările s-au efectuat până în decembrie 2008. În perioada 2008-2011 s-a desfăşurat etapa E2A, care a constat în integrarea unor importante echipamente, sisteme şi instalaţii. Calificarea elicopterului în configuraţia etapei E2A s-a efectuat în iunie 2011, iar recepţia celor trei elicoptere s-a desfăşurat până în noiembrie 2011.

Dotat cu torpile britanice 
În cursul anului 2012, pentru efectuarea misiunilor anti-piraterie, s-au realizat capabilităţi şi s-au montat pe elicopter mitraliere calibrul 7.62 şi 12.7 mm.
La sfârşitul aceluiaşi an, s-a încheiat contractul corespunzător fazei 2B (divizată în două subfaze), care a constat în integrarea sistemului de lansare geamanduri radio-acustice, a sistemului automat de identificare a navelor, a sistemului de lansare torpile, precum şi a celui de rezervoare suplimentare largabile. Elicopterul a fost dotat cu torpila britanică Sting Ray, produsă de BAe Systems, Marina Română devenind al patrulea utilizator din lume, după Marea Britanie, Norvegia şi Thailanda.
Calificarea  celor două subfaze s-a efectuat în septembrie 2014, cu livrări în intervalul octombrie – ianuarie anul următor, respectiv în septembrie 2015 cu livrări în septembrie – decembrie 2015.
Pentru realizarea în bune condiţii a programului, IAR Ghimbav a colaborat cu companii precum Turbomecanica, Aerostar, Aeroteh, Aerofina, Airbus Helicopters, Elbit Systems Ltd., Rafael, Breeze Eastern, Rockwell-Collins, Terma AS, Thales Underwater Systems, CCIZ, Condor etc.

Bună Ziua Brașov – Ovidiu VRÂNCEANU

The post IAR Ghimbav livrează joi ultimul elicopter IAR-330 Puma Naval appeared first on Romania Military.

21.12.1985: Prototipul avionului IAR-99 a efectuat primul zbor, avându-l la comenzi pe locotenent-colonelul Vagner Ștefănel.

Folosind experiența obținută în cursul proiectării avionului IAR-93, în cadrul Institutului de cercetări INCREST au început, în anul 1975, primele studii privind realizarea unui avion de antrenament echipat cu motor aeroreactiv destinat să înlocuiască avioanele L-29 “Delfin” în serviciul Fortelor Aeriene Române.
Acesta urma să fie primul avion cu motor aeroreactiv proiectat și construit integral în România. Se intenționa ca acesta să fie echipat cu motorul turboreactor Rolls Royce Viper Mk.632-41M, care urma să fie construit sub licență la Turbomecanica, în București.
În 1979 a fost aprobată finanțarea pentru noul proiect denumit IAR-99”Șoim”. Acesta urma să fie produs la I.Av. Craiova, unde se afla deja în fabricație avionul IAR-93.

În 1980 România a achiziționat din R.S. Cehoslovacă primele L-39ZA “Albatros”. Împreună cu L-29, acestea au fost folosite în secvența de pregătire a viitorilor piloți de MiG, în timp ce IAR-99 era avut în vedere ca avion de trecere pe IAR-93 , având ca misiune secundară sprijinul aerian apropiat.

Prototipul avionului IAR-99, înmatriculat S001, a efectuat primul zbor cu durata de 21 minute de pe pista aerodromului din Craiova în data de 21 decembrie 1985, avându-l la comenzi pe Lt. Col. Vagner Ștefănel.
Acestuia i-a urmat prototipul S002 în 1986 și, ulterior, S003 în mai 1987. Prețul pentru producția de serie a avionului a fost stabilit în decembrie 1986, iar producția primelor aparate de serie a început în 1987. S-a aprobat construirea unui lot de 50 de avioane, din care primele zece, serie zero.
Primele patru avioane din seria zero, cu numerele de la 701 la 704 au fost livrate Forțelor Aeriene în 1988, fabricația celor 10 avioane din seria zero fiind încheiată în septemrie 1989.

Avionul 701 a părăsit hala de montaj a fabricii din Craiova în data de 25 august 1988 și a fost livrat în mod oficial Forțelor Aeriene în data de 25 octombrie 1988, intrând în serviciu în cadrul Regimentului 20 Av.B (Școală) de la Boboc.
Avioanele IAR-99 au fost testate în cadrul Centrului de Cercetări și Încercări în Zbor (C.C.I.Z) de la Craiova.
Pînă în 1996 au fost produse două loturi de câte 9 aparate, cu numere de la 701 la 718, 17 fiind livrate Forțelor Aeriene, iar 718 fiind reținut în fabrică pentru a fi modernizat.

Prin transferul avioanelor IAR-99 de la Boboc, avionul a intrat în serviciul operațional în 1994 și în cadrul Regimentului 49 Aviație Vânătoare Bombardament de pe aerodromul Ianca, devenit din 1995 Grupul 49 Vânătoare-Bombardament “Căpitan Mircea Zorileanu”. Avionul a fost utilizat aici până la desființarea unității, în 2001.
IAR-99 a intrat în 1998 și în dotarea Grupului 67 Aviație Vânătoare–Bombardament de la Craiova și a rămas în înzestrare până la desființarea unității, în 2002.

Schimbările survenite în mediul politic și economic după 1989 au creat oportunități pentru a se încerca vânzarea avionului și la export. Deși avea calități aerodinamice și manevriere bune, era depășit de unele avioane din clasa sa în ceea ce privește echiparea cu avionică.

Prima încercare de a moderniza avionul s-a derulat în 1990, în colaborare Întreprinderea Avioane Craiova (care va fi redenumită Avioane S.A. în 1991) împreună cu firma americană Jaffe Aircraft Corporation din Texas. Două avioane, 708 și 709 au fost modificate prin eliminarea aparaturii militare specifice și instalarea de aparate de bord analogice adiționale gradate în sistemul imperial, precum și a unor stații radio și echipamente de navigație produse de Honeywell.
Din punct de vedere al celulei, avioanele modificate aveau cupola cabinei compusă din 2 secțiuni cu o ramă intermediară pe fuselaj, în loc de o cupolă monobloc ca la prototipuri și la avioanele de serie construite până atunci ( de la 701 la 707). Această modificare a cupolei a fost menținută la toate avioanele construite ulterior.
Avionul cu numărul 708 a zburat în data de 8 august 1990, iar 709 în data de 22 august. În luna septembrie, avionul modificat a fost prezentat în premieră mondială la salonul de la Farnborough din Marea Britanie.

În 1991, avionul cu numărul 712 a fost echipat cu avionică americană Collins și a executat primul zbor în noua configurație în luna noiembrie a aceluiași an. Împreună cu IAR-93DC nr.605, acesta a fost prezentat la o expoziție de tehnică militară la Ankara, în Turcia.

O a treia tentativă de modernizare s-a derulat în 1993 în cadrul Avioane S.A., împreună cu IAI Lahav din Israel. Prototipul S-003, reînmatriculat 7003, a fost transformat în demonstratorul IAR-109 “Swift “. IAR-109 a fost echipat cu avionică Bendix King, precum și cu echipamente de proveniență israeliană. Cabina a fost echipată cu comenzi în sistem HOTAS și display-uri multifuncționale de 3 inci pentru ambele posturi de pilotaj, precum și un head-up display (HUD) în postul de pilotaj anterior. Avionul modernizat a fost prezentat static la salonul de la Le Bourget,, în iunie 1993 și a efectuat primul zbor în data de 2 decembrie.
După încheierea acestui program, în 1994, avionul a fost readus în configurație standard și reținut la CCIZ unde se află și în prezent. În mod similar, și avioanele 708, 709 și 712 au fost readuse la standardul de fabrică și livrate Forțelor Aeriene în anii ’90.

Un document dat publicității la începutul anului 1996 privind prioritățile în domeniul achizițiilor destinate apărării, includea necesitatea unui avion IAR-99 modernizat pentru a fi folosit drept avion de trecere pe MiG-21, modernizat ca “LanceR”.
Astfel, selectarea firmei israeliene Elbit drept integrator și echiparea cu un pachet de avionică, armament și logistică derivate din cele destinate MiG-21 “LanceR”, a fost o decizie logică. Primul avion astfel modernizat a fost cel de-al 18-lea avion de serie, cu numărul 718, și a efectuat primul zbor în data de 22 mai 1997. Din partea română, principalii contractanți au fost INCAS S.A. și Avioane S.A. Craiova.
Întreg programul de zboruri de încercare s-a desfășurat în cadrul CCIZ.

Pentru a se face deosebirea între avioanele echipate cu aparatură de bord clasică și cele echipate cu avionică moderne, primele au fost redenumite IAR-99 “Standard”, iar celelalte IAR-99 “Șoim”.
După mai multe amânări din cauza lipsei de finanțare de la finele anilor ’90, producția avionului “Șoim” a început în cele din urmă, în data de 5 septembrie 2001, primul avion de serie (nr. 719) fiind terminat la 31 iulie 2002. Primul lot de patru avioane IAR-99 “Șoim” de serie cu numerele 719, 720, 721 și 722 a fost livrat în anul 2003.

Ulterior, în 2004 a fost încheiat un contract pentru încă opt aeronave, din care trei avioane nou construite cu numerele 723, 724 și 725, iar celelalte cinci urmau să fie avioane IAR-99 “Standard” modernizate la standardul “Șoim”- 709, 711,712 și 717. Primul dintre acestea, 723 a fost livrat în aprilie 2006. Anterior, INCAS și Avioane S.A. instalaseră pe acest avion două contraderive sub fuselajul posterior, ulterior instalarea acestora fiind abandonată.

Avioanele IAR-99 Șoim și Stanndard au înlocuit gradual aparatele cehoslovace L-29 și L-39 retrase din serviciu în cadrul școlii de la Boboc, devenită de la 1 august 2003, Școala de Aplicație pentru Forțele Aeriene.
În luna mai 2012, avioanele Șoim de la Boboc au fost transferate la Baza 95 Aeriană de la Bacău.
Cu ocazia aniversării Centenarului Aeronauticii Militare, în iunie 2013, avioanele cu nr.709 și 712 au fost vopsite într-o schemă inspirată din culorile drapelului național.

Cer Senin

Documentare: inginer Dănuț Vlad

Foto: Adrian Sultănoiu, Marius Rus, Mircea Barac

The post IAR-99 „ȘOIM” – 30 de ani de la primul zbor appeared first on Romania Military.